Anulare act administrativ . Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1259
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P împotriva sentinței nr. 278 din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în P,-, -ercur,. A,. 2,. 26, Județ P și intimata pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P reprezentată de consilier juridic, intimata-reclamantă - SRL, fiind reprezentată de director economic, lipsă fiind Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanții părților pe rând arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P, consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că din moment ce instanța de fond a reținut că reclamanta datorează debitele suplimentare în sarcina sa, în mod evident trebuia menținută și obligația de plată a majorărilor de întârziere în sumă de 88.275 lei conform principiului " sequitur principale". Diferențele suplimentare stabilite în contul impozitului pe profit cât și cele privind TVA sunt legal datorate.
Având cuvântul pentru intimata-reclamantă - SRL, director economic, arată că societatea intimată nu a obținut venituri din chirii și nu au fost întocmite documente justificative, iar potrivit dispozițiilor art. 134 indice 1 alin. 5 lit. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, faptul generator intervine în cazul operațiunilor de închiriere, la data specificată în contract pentru efectuarea plății. Solicită a se reține că bugetul
de stat nu a fost prejudiciat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGFP P și pentru Contribuabilii Mijlocii P, anularea deciziei nr. 45/23.06.2008, a deciziei de impunere nr. 742/25.03.2008 și a raportului de inspecție fiscală, precum și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de - lei reprezentând diferențe suplimentare la impozitul pe profit si TVA si 96203 lei majorări de întârziere aferentă.
S-a arătat de reclamantă că decizia nr. 45/2008 precum și raportul de inspecție fiscală sunt nelegale și netemeinicie, întrucât sumele de 231.954 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar de plată și 74.140 lei, reprezentând diferență impozit pe profit 69.539 lei și accesoriile aferente acestora - 88.275 lei, sunt stabilite eronat pe baza reținerilor organelor de control potrivit cărora societatea nu a emis facturi fiscale de prestări servicii având drept consecință neînregistrarea veniturilor din chirii aferente spatiilor subînchiriate unei alte societăți cu personalitate juridică, precum și necolectarea TVA aferentă, întrucât chiriile nu au fost încasate, fapt pentru care nu au fost emise facturi fiscale, dispozițiile art. 19 alin. 1 și art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003, au caracter general, situație în care organele de inspecție fiscală în realitate nu și-au motivat în fapt constatarea referitoare la stabilirea suplimentară de impozit pe profit și TVA.
A susținut recurenta că operațiunea de subînchiriere nu poate fi considerată element similar veniturilor, astfel cum este definit la art. 19 din Legea 571/2003, luându-se în calcul la stabilirea profitului impozabil veniturile înregistrate în contabilitate care au la baza documente justificative, - SRL nu a efectuat nici o plată către reclamantă, astfel încât aceasta nu a obținut venituri din chirii și nu au fost întocmite documente justificative, motiv pentru care nu îi sunt aplicabile disp. art. 19 alin. 1 și art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, iar în cazul în care - SRL ar fi emis factura fiscală către - SRL, TVA înscrisă în facturi ar fi generat obligația de plata pentru prima societate dar și drept de deducere a TVA pentru cea de-a doua, consecința fiind aceea că bugetul general consolidat nu a suferit niciun prejudiciu, faptul că nu au fost executate clauzele contractuale din convenția încheiată între - SRL în calitate de locator și - SRL, în calitate de locatar, nu echivalează cu prejudicierea bugetului general consolidat al statului.
S-a învederat instanței, că în mod eronat organele de inspecție fiscală au considerat că subînchirierea spațiilor comerciale reprezintă o prestare de serviciu efectuată cu plata, în condițiile în care în speță sunt aplicabile disp. art. 141 alin. 2 lit. din Codul Fiscal, iar potrivit disp. HG nr. 44/2004, persoana impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal, dacă va notifica organele fiscale competente ori reclamanta nu a notificat organul fiscal teritorial fiindu-i deci aplicabile disp. art. 141
alin. 2 lit. din legea 571/2003, în sensul că operațiunea de închiriere a bunurilor imobile este scutită de TVA.
Referitor la suma de 22.992 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată - 15.064 lei și accesorii aferente - 7928 lei, reclamanta a arătat că a prestat diverse servicii pentru partenerii externi fiind încadrate ca operațiuni scutite cu drept de deducere din punct de vedere al TVA: intermediere transport bunuri, traduceri prospecte, reclamă publicitate, închirieri utilaje și consultanță privind service și întreținere utilaje, serviciile de consultanță pentru asigurarea întreținerii utilajelor au constant în trimiterea unor specialiști din cadrul societății ce au asigurat asistența tehnică pentru repararea unor utilaje, proprietatea firmelor externe cu care reclamanta are încheiate contracte, încadrarea legală ca operațiuni scutite de TVA s-a făcut in conformitate cu disp. art. 133 alin. 2 lit. din legea 571/2003.
Referitor la majorările de întârziere, a arătat reclamanta că acestea reprezintă o sancțiune specifică a neîndeplinirii obligațiilor fiscale, însă nu poate fi reținută culpa acesteia în neplata impozitului pe profit și TVA stabilit suplimentar având în vedere inexistența obligației fiscale a cărei neexecutare să fie sancționată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta DGFP Pas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin contractele de închiriere nr. 1535/2003 și nr. 7/2005, chiriașul se obligă să plătească locatorului o sumă fixă lunară, reprezentând echivalentul în lei a contravalorii stabilite în euro, funcție de cursul BNR, de la data emiterii facturii fiscale de către locator, exercitarea dreptului de deducere s-a efectuat lunar pe bază de facturi fiscale primite de locatori.
Reclamanta a înregistrat lunar contravaloarea facturilor primite de la - SA (fosta SA) și - SA, însă a omis să înregistreze lunar contravaloarea chiriei către - SRL, fiind încălcate prev. art. 155 alin. 1 și 2 din codul fiscal, reclamanta nu a desfășurat activitate în spațiile comerciale închiriate dar a înregistrat cheltuieli cu chiria, deductibilitatea acestora din urma justificându-se doar prin înregistrarea veniturilor obținute din subînchiriere, pentru prestarea efectuată, reclamanta avea obligația emiterii facturilor.
Referitor la suma de 22.992 lei TVA stabilită suplimentar, arată pârâta că reclamanta a prestat servicii către beneficiari externi și a considerat eronat că operațiunile de service intervenție - întreținere utilaje, deși efectuate asupra unor bunuri mobile corporale aparținând unor societăți comerciale din România sunt scutite de TVA cu drept de deducere.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea contabilitate, întocmită de expert, prin sentința nr. 278 din 5.05.2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții și P, a anulat în parte decizia nr. 45/23.06.2008 emisă de DGFP P, decizia de impunere nr. 742/25.03.2008 emisă de CM P, precum și raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.03.2008 și a exonerat reclamanta de plata majorărilor de întârziere aferente creanțelor bugetare în sumă de 88.275 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 45/23.06.2008 a DGFP P, s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 254.946 lei reprezentând 69.539 lei diferența impozit pe profit,
38.849 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 89.204 lei TVA stabilită suplimentar de plată și 57.354 lei majorări de întârziere aferente TVA de plată, inspecția fiscală a vizat perioada 01.01.2004 - 31.12.2007, iar în această perioadă, reclamanta în calitate de chiriaș, a încheiat doua contracte de închiriere spații și anume, contractul de închiriere nr. 1535/2003 prin care SA, în calitate de locator a închiriat acesteia un spațiu de 598. respectiv contractul de închiriere nr.7/2005 prin care - SA Paî nchiriat tot către - un spațiu de 661,32. potrivit art. 3 din contractele de închiriere chiriașul se obliga să plătească locatorului o suma fixă lunară, reprezentând echivalentul în lei a contravalorii stabilite în euro, în funcție de cursul de la data emiterii facturii fiscale de către locator.
Pentru achizițiile de servicii menționate, exercitarea dreptului de deducere s-a efectuat lunar, pe bază de facturi fiscale primite de la locatari, iar în contabilitate, acestea au fost evidențiate prin întocmirea act contabil 471 cheltuieli înregistrate în avans, 4426 TVA deductibil egal, 401 furnizori respectiv act contabil, 612 cheltuieli chirii egal, 471 cheltuieli in avans, iar în aceeași perioadă, reclamanta subînchiriat spațiile comerciale mai sus menționate locatarului - SRL pentru desfășurarea activității de comercializare mobilă, potrivit art. 3 din contractele de subînchiriere, locatarul se obliga să plătească locatorului o sumă fixă lunară reprezentând echivalentul în lei a sumelor stabilite în euro, în funcție de cursul BNR de la data emiterii facturii fiscale de către locator, contravaloarea chiriei către - SA și - SA este egală cu valoarea facturilor lunare emise de reclamantă către - SRL.
S-a constat că, reclamanta a înregistrat lunar contravaloarea facturilor primite de la - SA și - SA, însă nu a evidențiat lunar contravaloarea chiriei către - SRL, cu încălcarea deci a art. 155 al. 1 și 2 Cod fiscal și pct. 59 alin. 2 din HG nr. 44/2004.
Potrivit art. 134 alin. 2 Cod fiscal, eligibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită în baza legii să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată, iar conform art. 134 indice 1 (1) Cod fiscal, faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în acest capitol, neemiterea facturilor fiscale de prestări servicii, a avut drept consecință neînregistrarea veniturilor din chirii la nivelul cheltuielilor efectuate cu chirie spațiilor de la - SA și - SA și necolectarea TVA aferentă.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art. 134 indice 1 alin. 5 pct. b Cod fiscal, faptul generator intervine în cazul operațiunilor de închiriere, la data specificată în contract pentru efectuarea plății, însă, în art. 3 și art. 5 din contractele de subînchiriere nu este specificată data la care trebuie să se emită factura fiscală pentru închiriere, astfel încât acestea au fost emise pe măsura realizării veniturilor, fapt ce a generat neînregistrarea veniturilor din chirii, necolectarea TVA dar și neperceperea majorărilor de întârziere în sumă de 38.093 lei și penalități în sumă de 756 lei, iar conform art. 141 alin. 2 lit. din Legea 571/2003 închirierea de bunuri imobile este o operațiune scutită de TVA.
S-a concluzionat de prima instanță, că în cazul în care reclamanta ar fi emis factura fiscală către - SRL - TVA înscrisă în facturi ar fi
generat obligația de plată pentru prima societate, dar în același timp și dreptul de deducere a TVA pentru cea de- doua societate, situație în care bugetul statului
consolidat nu ar fi suferit nici un prejudiciu, situația fiind similară și în cazul neemiterii facturilor.
In ceea ce privește suma de 22.992 lei ( TVA - 15.064 lei ) și accesorii aferente - 7928 lei, tribunalul a reținut că potrivit art. 133 (1) Cod fiscal, locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau în lipsa acestora domiciliul sau reședința sa obișnuită, iar conform concluziilor raportului de expertiză contabilă - exp., suma de 79.282,47 lei reprezintă contravaloare service (revizii, întreținerea) nu se încadrează in prevederile art. 133 alin. 2 pct. din Codul Fiscal și în art. 133 alin. 2 lit. d, respectiv, în categoria serviciilor în care locul prestării este locul unde sunt prestate serviciile respectiv România, aceste venituri intră potrivit art. 126 alin. 1 Cod fiscal în sfera de aplicare a TVA, calculându-se suma de 15.064 lei și accesorii în sumă de 7928 lei (art. 119-120 Cod procedură fiscală), reclamanta achiesând în fapt la susținerile expertului contabil, în sensul datorării impozitului pe profit și TVA suplimentar.
Referitor la plata majorărilor de întârziere și penalităților, tribunalul a reținut că acestea au caracter de sancțiune pentru neîndeplinirea unei obligații la termen, ori, reclamanta a colectat TVA în condițiile în care operațiunea este scutită, în condițiile în care bugetului nu i-a fost produs nici un prejudiciu obligarea la plata majorărilor de întârziere și penalizaților este neîntemeiată, părțile nu au prevăzut emiterea facturilor lunar, ci doar plata chiriei aferente fiecărei luni, la data emiterii facturii, aceasta reprezentând voința lor, suverana în materie contractelor comerciale, cu condiția neeludării dispozițiilor legale, clauza în sensul plății chiriei aferente fiecărei luni la data emiterii facturii nu poate fi considerată ca fiind o clauză nelegală, așa încât și sub acest aspect, obligarea la plata sumei de 88.275 lei majorări de întârziere este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii în totalitate ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că, instanța de fond și-a însușit concluziile expertului contabil, apreciind că societatea reclamantă nu datorează majorări de întârziere pentru debitul stabilit de organele fiscale, întrucât clauza referitoare la plata chiriei aferente fiecărei luni, la data emiterii facturii, nu poate fi considerată o clauză nelegală, dându-se o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile, prin inspecția fiscală efectuată la sediul reclamantei, stabilindu-se diferențe suplimentare de achitat la bugetul consolidat, întrucât suma de 49426 lei reprezintă accesorii, respectiv majorări și penalități pentru neconstituirea și nevirarea TVA de plată în sumă de 74140 lei, diferență ce a rezultat ca urmare a neemiterii de - SRL, a facturilor fiscale la termenele prevăzute de lege și la cele stipulate în contracte. Astfel, în perioada 01.01.2004 - 31.12.2007, intimata a încheiat două contracte de închiriere, obligându-se să plătească cu titlul de chirie locatorilor - SA și - SA P, sume fixe lunare, ce reprezintă echivalentul în lei a contravalorii stabilite în euro, în funcție de cursul BNR la data
emiterii facturii fiscale, pentru aceste servicii, s-a exercitat dreptul de deducere pe baza facturilor fiscale primite de la locatori, iar în contabilitate, chiriile primite au fost evidențiate prin întocmirea articolului contabil 471 - cheltuieli înregistrate în avans. De asemenea, s-a arătat că în aceeași perioadă, activele închiriate de reclamantă, au fost subînchiriate către - SRL, în art. 3 din contractele 2/205 și 1 /2004, chiriașul s-a obligat să plătească locatorului - SRL, o sumă fixă reprezentând echivalentul în lei a sumelor stabilite în euro, în funcție de cursul BNR la data emiterii facturilor fiscale, prevederile art. 3 fiind identice în contractele de închiriere și cele de subînchiriere, însă societatea a înregistrat în contabilitate lunar contravaloarea facturilor emise de - SA și - SA, fără însă a factura contravaloarea chiriei către - SRL, fiind încălcate prevederile art. 155 alin. 1 și 2 Cod fiscal și pct. 59 alin. 2 din HG 44/2004, taxa pe valoarea adăugată devenind exigibilă conform art. 134 alin. 2 din Cod fiscal.
Soluția instanței de fond a fost criticată și sub aspectul sumei de 38.849 lei accesorii calculate pentru neconstituirea lunară și nevirarea impozitului pe profit în sumă de 69539 lei, deficiențele constatate, fiind determinate de neînregistrarea veniturilor din chirii, în evidențele contabile, societatea reclamantă nu a emis facturi fiscale și nu a înregistrat în evidența contabilă toate veniturile din chirii, iar pentru neconstituirea și nevirarea la termen a diferențelor suplimentare stabilite, în baza art. 119 și 120 Cod procedură fiscală, au fost calculate aceste accesorii, însă, prin însușirea concluziilor expertizei contabile, a fost înlăturată această obligație, bugetul statului fiind prejudiciat. S-a mai arătat că ulterior controlului, reclamanta a emis facturi către - SRL, a înregistrat facturile primite, TVA de recuperat, depunându-se diligențele necesare pentru restituirea TVA, atâta vreme cât instanța de fond a reținut că reclamanta datorează debitele suplimentare stabilite în sarcina sa, în mod evident trebuia reținută și obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 88275 lei.
Prin întâmpinarea depusă la 6 oct. 2009, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât societatea nu a obținut venituri din chirii și nu au fost întocmite documente justificative, închirierea este o operațiune scutită de taxă, iar orice persoană impozabilă, poate opta pentru taxare în condițiile stabilite de HG 44/2004, - SRL nu a notificat organul fiscal, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal, societatea și-a achitat obligațiile aferente bugetului de stat la termenul stabilit de lege, bugetul nu a fost prejudiciat, astfel că nu se poate aplica sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației la termen, reprezentată de majorările de întârziere.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză a art. 304 și 3041pr.civ, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed:
Organele de inspecție fiscală au efectuat un control privind modul de constituire, evidențiere și virare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat de societatea reclamantă, pentru perioada 01.01.2004 -31.12.2007, stabilindu-se că - SRL, datorează impozit pe profit și TVA suplimentar, precum și majorări de întârziere și penalități, după finalizarea controlului a fost emis raportul de inspecție fiscală 472/14.03.2008, precum și decizia
de impunere cu același număr, din aceeași dată, acte administrativ-fiscale, ce au fost contestate de reclamantă conform art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, contestația fiind respinsă de recurentă prin decizia 45/23.06.2008.
Potrivit, concluziilor expertului contabil, la care reclamanta a achiesat, - SRL, datorează impozitul pe profit și TVA suplimentar, ce au fost calculate de organele de inspecție fiscală și rezultă din derularea contractelor de subînchiriere încheiate între societatea intimată și - SRL, în articolul 3 și 5 din contractele 1/2004 și 2/2005 stipulându-se cuantumul chiriei și termenul la care se va efectua plata respectiv, în 5 zile de la data emiterii facturii pentru luna respectivă, valoarea chiriei determinându-se în funcție de cursul BNR de la data emiterii facturii de către locator, ulterior controlului, societatea locatoare a emis facturi către locatar, cu evidențierea TVA de restituit și de recuperat.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a concluzionat că societatea reclamantă nu datorează majorări de întârziere și penalități ce au fost calculate conform art. 119 și 120 Cod procedură fiscală, exonerând - SRL, de plata sumei de 88275 lei, întrucât, aceste accesorii au caracter de sancțiune pentru neîndeplinirea unei obligații la termen, ori în contractele de subînchiriere nu a fost menționat termenul pentru emiterea facturilor ci doar plata chiriei aferente fiecărei luni, respectiv la data emiterii facturii, o astfel de clauză, nefiind o clauză nelegală.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în speță, suma de 49426 lei reprezentând accesorii pentru neconstituirea lunară și nevirarea TVA în cuantum de 74140 lei, urmare neemiterii facturilor fiscale, cu consecința neînregistrării de venituri și a necolectării de TVA, Curtea constată că nu este fondat, întrucât potrivit clauzelor contractuale din convențiile de subînchiriere, părțile contractante nu au stabilit un termen pentru plata chiriei aferente fiecărei luni și nici emiterea facturilor lunar, ci pe măsura realizării de venituri, astfel că, TVA nu a devenit exigibilă, faptul generator intervenind la data specificată în contract, conform art. 134 indice 1 alin. 5 pct. b din Codul fiscal de la momentul exigibilității putându-se calcula și percepe majorări de întârziere, faptul că taxa pe valoare adăugată este datorată sau nu ne mai fiind analizată, întrucât - SRL, a fost de acord cu concluziile expertului contabil în acest sens, nepromovând recurs împotriva soluției instanței de fond.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia reclamanta datorează 38.849 lei majorări de întârziere și penalități pentru nevirarea impozitului pe profit, în cuantum de 69539 lei, nu este întemeiat, întrucât societatea intimată nu a realizat venituri din chirii lunar, ci pe măsura emiterii facturilor și plății acestora, de către - SRL, nefiind depășit termenul pentru virarea diferențelor suplimentare stabilite, în condițiile în care în contractele de subînchiriere, părțile nu au prevăzut emiterea facturilor lunar, ci doar ca plata chiriei aferente fiecărei luni să se realizeze la data emiterii facturii, contractul încheiat între părți, este obligatoriu pentru acestea, iar respectiva clauză nu este nelegală.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa concluzionat că societatea intimată nu datorează majorări de întârziere și penalități pentru TVA suplimentar și impozit pe profit, obligații fiscale principale pe care - SRL, a înțeles să le execute, pentru acestea nu au fost depășite termenul întrucât în contractele de subînchiriere nu s-a stabilit termenele de plată a chiriei ci doar ca plata acesteia să se realizeze la data emiterii facturii, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinice, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin. 1 pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P împotriva sentinței nr. 278 din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL, cu sediul în P,-, -ercur,. A,. 2,. 26, Județ P și intimata pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
red. MS
tehnored.DL
5 ex./ 04.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
