Anulare act administrativ . Decizia 1261/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1261
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - AGRO SRL, cu sediul în, Județ B, împotriva sentinței nr.890 din data de 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în A, Zona Industrială de Vest A,-, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta -reclamantă - AGRO SRL, reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind intimata-pârâtă Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de pârâtă, după care:
Având cuvântul pentru recurenta -reclamantă - AGRO SRL, consilier juridic, depune la dosar completarea motivelor de recurs, după care solicită termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și a se comunica intimatei-pârâte completarea motivelor de recurs.
Curtea, respinge cererea formulată de recurentă prin apărătorul său privind amânarea judecății, întrucât cererea privind comunicarea completării motivelor de recurs și pentru a lua la cunoștință de întâmpinare, nu are temei legal, după care:
Curtea invocă excepția nulității completării motivelor de recurs.
Având cuvântul consilier juridic, pentru reclamantă, solicită ca motivele de recurs completate să fie primite ca și concluzii scrise, situație față de care, Curtea apreciază că excepția invocată rămâne fără obiect.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentei, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenta -reclamantă - AGRO SRL, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii, anularea actului administrativ fiscal
reprezentat de decizia nr.341/18.03.2008, precizând că organul contestator nu a respectat formele de procedură privind comunicarea actelor administrative fiscale, astfel că recurenta se află în termen de a le contesta.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- la data de 04.03.2009 reclamanta - Agro SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ nr.341 din 18.03.2008, întocmit de către Biroul Vamal A.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a luat cunoștință de existența acestui act administrativ, și nu de conținutul acestuia, în mod indirect, din cuprinsul altor acte administrative emise atât de Vama A, cât și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, prin care i s-a adus la cunoștință de existența unor alte obligații fiscale accesorii izvorâte din această decizie.
S-a mai susținut că la solicitarea sa de a i se comunica decizia mai sus menționată, vama Aar efuzat, susținând că aceasta, împreună cu documentele care au stat la baza emiterii i-au fost comunicate, trimițând în copie confirmarea de primire care, așa cum susține vama A, certifică primirea deciziei.
Astfel, reclamanta a constatat cu stupoare că vama consideră comunicată o decizie prin care i se impune o mare sumă de bani, luând în considerație o confirmare de primire pe care semnează o persoană neidentificată care susține că are calitate de " soție patron".
A mai arătat reclamanta că un alt element care ar fi trebuit să conducă organul emitent la concluzia că actele nu au fost comunicate este acela că pe confirmare este trecută ca dată a primirii data de 4.04.2008, însă ștampila poștei este pe data de 7.04.2008, cu alte cuvinte actele au sosit cu 3 zile înainte de a ajunge cu poșta.
Mai mult decât atât, au fost ignorate și prevederile exprese ale art.45 din OG 92/2003 care statuează că " actual administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului "
Astfel, susține reclamanta încălcând încă odată legea, organele vamale au calculat obligații fiscale accesorii nr.341 din 18.03.2008 în baza unei decizii care nu putea produce efecte juridice, nefiind comunicată, iar situația creată de încălcările repetate ale prevederilor imperative ale legii, este una care pune în pericol însăși desfășurarea activității societății, obiectul de activitate fiind producția agricolă, pentru anul 2009 având un proiect de dezvoltare deosebit de important pentru agricultură, proiectul fiind finanțat și cu fonduri europene, iar instituirea popririi pe conturi în cadrul unei proceduri de executare nelegală, așa cum este cea pornită, pentru a executa o decizie ce nu a fost comunicată, pune sub semnul întrebării însăși realizarea acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aas olicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind operațiunile suplimentare stabilită de controlul vamal nr.341 din 18.03.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A.
În motivarea susținerilor sale, pârâta a arătat că actele administrative au fost comunicate în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 Cod procedură fiscală și că, având în vedere faptul că titlul de creanță a fost comunicat legal, în termen titularul debitului înscris în aceasta avea posibilitatea formulării contestației pe calea administrativă de atac, în conformitate cu prevederile Titlului IX Cod procedură fiscală. Consideră că acțiunea în instanță este admisibilă numai în situația în care este atacată decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ.
După administrarea probelor, prin sentința nr.890/24.06.2009, Tribunalul Buzău, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art.78 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aae fectuat un control ulterior privind operațiunea de admitere temporară - leasing nr. I -/29.06.2004 și a constatat faptul că titularul regimului suspensiv nu a respectat condiția încheierii operațiunii în termenul acordat de autoritatea vamală procedând la încheierea din oficiu a acesteia în conformitate cu art.155 alin.2 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr.1114/2001. Încheierea din oficiu s-a făcut prin emiterea procesului verbal de control nr.3719/18.03.2008 și a deciziei pentru regularizarea situației nr.341/18.03.2008.
Reclamanta - Agro SRL a solicitat anularea actului administrativ nr.341/18.03.2008 întocmit de Biroul vamal A prin care se stabilesc în sarcina societății o serie de obligați fiscale motivând că acest act administrativ - nr.341/18.03.2008, nu a fost comunicat societății nici până la data prezentei acțiuni.
Tribunalul a reținut că susținerile reclamantei în sensul comunicării nelegale a actului sunt neîntemeiate, deoarece actele administrative au fost comunicate în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 Cod procedură fiscală, care prevăd că actul administrativ se comunică prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea acestuia.
S-a avut în vedere faptul că prin adresa nr.3901 din 21.03.2008 au fost înaintate atât procesul verbal de control cât și decizia nr.341 din 18.03.2008 expediată cu scrisoare recomandată cu aviz de primire, confirmarea de primire fiind returnată, semnată și datată, situație în care, conform prevederilor legale, comunicarea se consideră făcută la data de 4.04.2008.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, instanța a avut în vedere faptul că această confirmare de primire poartă o semnătură, data eliberării - 4.04.2008 și înscrierea "soție patron" la calitatea primitorului iar mențiunea de 07.04.2008 de pe ștampila poștei reprezintă data la care se înapoiază confirmarea așa cum rezultă din formularul confirmării de primire.
Instanța a considerat întemeiate susținerile pârâtei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A referitoare la faptul că modalitatea de corespondență, conținând decizia de regularizare a situației nr.341/2008, a fost expediată la adresa sediului societății reclamante așa cum a fost ea declarată autorității vamale și cum de altfel rezultă din întreg probatoriul administrat.
În acest context, având în vedere faptul că titlul de creanță a fost comunicat în mod legal, în termen, titularul debitului înscris în acesta avea posibilitatea formulării contestației pe calea administrativă de atac în conformitate cu prevederile Titlului IX Cod procedură fiscală. Acțiunea în instanță este admisibilă numai în situația în care este atacată decizia pronunțată în soluționarea contestației formulată împotriva actului administrativ. Cu alte cuvinte, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu în mod direct actul administrativ fiscal, întrucât în privința actelor administrative fiscale este obligatorie parcurgerea procedurii administrative obligatorii prevăzute de Titlul IX cap.I și II Cod procedură fiscală republicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 304 indice 1 pr.civ. solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr.341/18.03.2008.
În motivarea căii de atac, s-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor procedurale privind comunicarea actelor administrative fiscale și mai ales a interpretat greșit noțiunea de reprezentant legal al persoanei juridice, confirmarea de primire fiind primită de o persoană străină din societate.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 92 alin. 3 pr.civ. deoarece în prezenta cauză este vorba de o persoană juridică și nu de un membru al unei familii, astfel că instanța de fond a dat o greșită interpretare a codului d e procedură fiscală privind comunicarea actelor administrative fiscale; în opinia recurentei, actul administrativ fiscal contestat trebuia primit de către reprezentatul legal al persoanei juridice sau de o persoană împuternicită în acest sens, cu primirea corespondenței.
Prin întâmpinarea formulată, intimată pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, întrucât titlul de creanță a fost comunicat legal, în termen și în conformitate cu dispozițiile legale, iar acțiunea în instanță este admisibilă numai în situația în care este atacată decizia pronunțată în soluționarea contestației formulată împotriva actului administrativ.
La data de 12 octombrie 2009, recurenta - Agro SRL a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "completare motive de recurs", iar după ce Curtea a invocat excepția nulității acestor noi motive, întrucât ele nu au fost formulate în termenul legal, în conformitate cu disp. art. 306 pr.civilă, recurenta a învederat că le depune la dosar cu titlul de concluzii scrise.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tae fectuat un control la societatea recurentă, în conformitate cu prevederile art.78 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar, control în urma căruia s-a constat că titularul regimului suspensiv nu a respectat condiția încheierii operațiunii în termenul acordat de autoritatea vamală, procedând la încheierea din oficiu, prin emiterea procesului verbal de control nr.3719/18.03.2008 și a deciziei pentru regularizarea situației nr. 341/18.03.2008. Aceste acte administrative au fost comunicate recurentei societate comercială.
Ulterior, pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta recurentă - Agro SRL a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia de regularizare, susținând faptul că acesta nu a fost comunicat societății nici până la data prezentei acțiuni și că ar fi luat cunoștință de existența acestuia, dar nu de conținut, decât în mod indirect, din cuprinsul altor acte administrative, emise atât de Vama A, cât și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, prin care i-a fost adusă la cunoștință existența unor alte obligații fiscale accesorii, izvorâte din respectiva decizie de regularizare.
Principala susținere a recurentei din fața primei instanțe și care constituie și critica formulată împotriva sentinței acesteia este aceea că organul emitent al actului administrativ nu ar fi respectat normele de procedură privind comunicarea actelor administrative fiscale, încălcându-se prevederile art. 44 din OG 92/2003. Aceasta, întrucât confirmarea de primire a actelor a fost semnată de o persoană fără calitate în societate, și nu de reprezentantul legal al persoanei juridice recurente sau de o persoană împuternicită în acest sens cu primirea corespondenței, făcându-se o greșită aplicare a normelor procedurale privind comunicarea actelor administrative fiscale și o eronată interpretare a noțiunii de reprezentant legal al persoanei juridice de către prima instanță, care nu a aplicat în mod corect disp. art. 92 alin.3 pr.civilă.
Curtea constată că această critică este nefondată, iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având la bază o interpretare corectă a normelor procedurale și a celor fiscale, aplicabile în speță.
Astfel, potrivit disp. art. 44 alin.2 pr.fiscală, actul administrativ se comunică prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace precum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea acestuia. Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, prin adresa nr. 3901 din 21.03.2008 au fost înaintate atât procesul verbal de control, cât și decizia nr. 341 din 18.03.2008, expediată cu scrisoare recomandată cu aviz de primire, confirmarea fiind returnată, datată și semnată, cu alte cuvinte, îndeplinită legal la data de 04.04.2008. Caracterul legal al acestei comunicări este dat în primul rând de faptul că toată această corespondență, inclusiv decizia de regularizare a situației, nr.341/2008, a fost expediată la adresa sediului societății reclamante, respectiv la domiciliul fiscal al contribuabilului, fapt ce rezultă incontestabil atât din întreaga corespondență purtată cu intimata-pârâtă, cât și din petitul acțiunii principale, dar și al cererii de recurs.
Un aspect ce pledează în plus pentru a susține considerentele primei instanțe este și faptul că atât confirmarea de primire a adresei nr. 9249/2008, cu dată de primire 18.07.2008, poartă aceeași semnătură și aceeași calitate a primitorului, fiind primită în mod evident de către destinatar, respectiv de către reprezentantul societății recurente, întrucât a fost depusă la dosarul cauzei chiar de către acesta din urmă, care a aplicat și mențiunea de conformitate cu originalul, semnată în aceeași calitate ca și anterioarele de către primitor.
Atâta vreme cât toate actele au fost comunicate la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată, respectându-se întocmai art. 44 alin.2 pr.fiscală, susținerile recurentei, în sensul că ar fi fost aplicate în mod greșit disp. art. 92 alin.3 pr.civilă, sunt nefondate, aceste dispoziții cu caracter general completând reglementarea cuprinsă în legea specială, respectiv Codul d e procedură fiscală, fapt ce face ca primirea tuturor actelor de către soția administratorului firmei să aibă caracter legal.
În considerarea tuturor acestor argumente, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta- AGRO SRL, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței nr.890 din data de 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtăDIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în A, Zona Industrială de Vest A,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
red.
Tehnored. DL/MA
4 ex./ 27.10.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
