Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 333/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.333
Ședința publică din 28.10.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL, Filiala A, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâta a depus întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei depune delegație.
Având în vedere obiectul cauzei, instanța stabilește pe seama reclamantei o cauțiune în cuantum de 70.920 lei.
Reprezentanta pârâtei depune delegație și arată că invocă excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA având în vedere că prin decizia de soluționare a contestației s-au stabilit pe seama reclamantei obligații fiscale sub 500.000 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 02.10.2009, sub nr-, reclamanta - SRL, Filiala Aas olicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A, suspendarea executării Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007, întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6133/06.11.2007, pentru suma de 709.209 lei, din care 546.227 lei TVA trimestrial și 162.982 lei majorări de întârziere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007.
În motivare se arată că, prin actul administrativ unilateral indicat în petit, în mod nelegal a fost reținut în sarcina societății comerciale reclamante obligarea la plata sumei totale de 709.209 lei, motiv pentru care a atacat decizia de impunere pe calea contestației, cu respectarea prevederilor OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva societății a fost începută procedura de executare silită pentru acoperirea debitului stabilit prin Decizia de impunere 430/06.11.2007. La această dată contestația introdusă împotriva Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007 se află spre soluționare pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- (37/2009) cu termen la data de 02.12.2009. Consideră că până la data soluționării irevocabile a dosarului de mai sus, prin imposibilitatea societății de a-și desfășura activitatea, apare riscul deschiderii procedurii insolvenței.
Se menționează ca prin executarea sumelor cuprinse în Decizia de impunere nr.430 din 06.11.2007, în momentul de față societatea aflându-se în incapacitate de a-și mai desfășura activitatea în mod normal, conform obiectului de activitate principal declarat, existând posibilitatea suspendării Autorizației de Fiscal, datorită popririlor instituite asupra conturilor bancare ale societății care sunt executate. Având în vedere executarea conturilor, societatea nu va putea achita accizele pentru produsele accizabile ieșite din antrepozitul fiscal, fapt ce va duce implicit la suspendarea totală a activității societății, și eventual falimentul acesteia, conchide reclamanta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă întrucât, în conformitate cu prevederile art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, reclamanta avea obligația să facă dovada plății cauțiunii.
Totodată pârâta invocă și excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA de a soluționa prezenta cauză. Având în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 precum și faptul că instanța de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat asupra fondului cauzei, respectiv prin sentința civilă nr.872/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamantei - SRL formulată împotriva Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007 emisă de din cadrul A și a Deciziei nr.319/2008 emisă de A privind soluționarea contestației în procedura prealabilă, Tribunalul Arada fost investit să se pronunțe asupra fondului cauzei. Drept urmare, pârâta consideră că, și pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal competența revine Tribunalului Arad.
Pârâta mei invocă și tardivitatea introducerii cererii de suspendare a executării.
Având în vedere dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, actualizată, precum și faptul că acțiunea privind fondul cauzei formulată de reclamantă împotriva anulării Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007 emisă de din cadrul A și a Deciziei nr.319/2008 emisă de A privind soluționarea contestației în procedura prealabilă, a fost soluționată de către instanța de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr.872 din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- prin care s-a respins acțiunea reclamantei, și faptul că reclamanta poate să ceară instanței suspendarea executării actului administrativ fiscal unilateral până la pronunțarea acțiunii pe fond, consideră că aceasta nu a fost depusă în termenul legal.
Se menționează ca suspendarea actelor juridice reprezintă operația juridică de întrerupere a efectelor acestora. Se arata ca actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate. De aici, principiul executării din oficiu (executio ex oficio), deci actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative apare ca o situație de excepție.
Se învederează ca atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către reclamantă, din care să rezulte că situația în care se află aceasta este un caz bine justificat și raportat la situația debitelor calculate, luarea din patrimoniul său a unei sume de bani i-ar crea o pagubă iminentă.
Or, arată pârâta, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor mai sus amintite, care nu prezumă, ci trebuie dovedite pentru fiecare caz în parte.
Pârâta conchide arătând că reclamanta nu aduce nici o dovadă că executarea actului administrativ i-ar cauza un prejudiciu iminent, care să nu mai poată fi reparat, dar și faptul că, solicitarea suspendării executării s-a formulat foarte târziu (după pronunțarea instanței de fond), duce la concluzia că nu suntem în prezența unei pagube iminente.
În drept invocă dispozițiile Legii nr.554/2004 și prevederile Codului d e procedură fiscală.
Examinând cauza de față asupra excepției de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA Curtea constată următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanta - SRL, Filiala Aas olicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007, întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6133/06.11.2007, pentru suma de 709.209 lei, din care 546.227 lei TVA trimestrial și 162.982 lei majorări de întârziere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației împotriva Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007.
În fapt, reclamanta arată că prin decizia nr.430/06.11.2007 a fost reținut în sarcina societății comerciale reclamante obligația acesteia la plata sumei totale de 709.209 lei.
Reclamanta a atacat decizia de impunere menționată mai sus pe calea contestației, contestație care a fost soluționată prin decizia nr.319/24.06.2008. Prin această decizie a fost respinsă contestația formulată de către reclamantă pentru suma de 8.855 reprezentând taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar, ca fiind nemotivată. Totodată a fost respinsă contestația și pentru suma de 213.831 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia mai sus menționată a fost suspendată soluționarea contestației depusă de către reclamantă împotriva deciziei nr.430/06.11.2007 pentru suma de 323.541 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată și accesorii în sumă totală de 162.982 lei până la pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile de către instanța de judecată, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.
Curtea constată totodată că prin sentința civilă nr.872/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamantei - SRL formulată împotriva Deciziei de impunere nr.430/06.11.2007 emisă de din cadrul A și a Deciziei nr.319/2008 emisă de A privind soluționarea contestației în procedura prealabilă.
Față de situația de fapt expusă, văzând că prin decizia nr.319/2008 emisă de Aaf ost suspendată soluționarea contestației formulate pentru suma de 323.541 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată și accesorii în sumă totală de 162.982 lei, Curtea constată că suma contestată de către reclamantă, pentru care a fost respinsă efectiv contestația administrativă prin decizia nr.319/2008 este în cuantum de 222.686 lei. În fața instanței de judecată este supusă controlului administrativ decizia prin care este soluționată pe cale administrativă contestația împotriva actului administrativ fiscal, cu respectarea dispozițiilor imperative ale OG nr.92/2003, procedura administrativă fiind o procedură prealabilă obligatorie, nerespectarea acesteia fiind sancționată cu inadmisibilitatea acțiunii în instanță.
Astfel fiind, în speța de față o parte din solicitările formulate de reclamantă prin contestație fiind suspendate, Curtea va analiza competența de soluționare cu privire la cuantumul contestat de către reclamantă și care a fost soluționat de DGFP A prin decizia pronunțată.
Prin decizia de soluționare a contestației s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita către pârâtă 222.686 lei.
Articolul 10 din Legea nr.554/2004 stabilește competența de soluționare a litigiilor de contencios administrativ. Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 10 alin 1 din actul normativ menționat litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, articolul menționat instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, și anume criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric.
În cauzele având ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric, potrivit căruia tribunalele judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 lei RON deși emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile deduse judecații este o autoritate centrală.
Față de prevederile legale exprese și imperative mai sus menționate Curtea constată că litigiul de față este de competența în primă instanță a Tribunalului-secția de contencios administrativ.
Față de dispozițiile mai sus menționate, raportate la dispozițiile art.158 și 159 Cod procedură civilă și văzând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA și va declina cauza în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta - SRL, filiala A, cu sediul în A, Calea, nr.274, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A, cu sediul în A,-, Jud. A în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./05.11.2009
Tehnored./06.11.2009
Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.10.2009
Către
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL, Filiala A, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A, având ca obiect suspendare executare act administrativ,
Întrucât prin sentința civilă nr.333/28.10.2009 a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./06.11.2009
Ex.2
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
