Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 330/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.330
Ședința publică din 28.10.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția Migrație, Serviciul pentru al Județului T, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârât consilier juridic, lipsă fiind pârâtul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului depune delegație și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului arată că petentul a solicitat returnarea voluntară și depune înscrisuri care atestă că acesta a fost returnat în, motiv pentru care solicită instanței să respingă plângerea ca rămasă fără obiect.
Reprezentanta Ministerului Public pune aceleași concluzii de respingere a plângerii.
CURTEA
Asupra plângerii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 08.07.2009 sub nr-, petentul a solicitat in contradictoriu cu paratul Oficiul R Pentru - Direcția Migrație, Serviciul pentru al Județului, instanței sa pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/03.07.2009, pronunțata de Oficiul R Pentru - Direcția Migrație, Serviciul pentru al Județului, ca netemeinică si nelegală, si pe cale de consecință să se dispună anularea dispoziției de interdicție de intrare a sa pe teritoriul României pentru o durata de 5 ani.
În motivare se arată că în fapt, la data de 03.07.2009 i-a fost comunicată o decizie de returnare de pe teritoriul României cu nr.-/03.07.2009 emisă de Oficiul R pentru, care conține o dispoziție prin care i se interzice intrarea în România o perioada de 5 ani.
Menționează că această dispoziție este lovită de nulitate absolută întrucât este emisă pe numele de, acesta nefiind numele său, și-n consecință nu-i este opozabilă. De asemenea, în decizia atacată se menționează: "dumneavoastră nu va aflați în vreuna din situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României." Aceasta afirmație nu este motivată în cursul deciziei atacate.
Mai mult, se arată că așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, "În conformitate cu principiul transparenței administrației publice, consacrat în art.31 alin.1 și 2 din Constituția României dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual."
Așadar, motivarea unei astfel de decizie este obligatorie, dar cu toate acestea Oficiul Român pentru nu a înțeles să se conformeze acestor exigențe și din conținutul deciziei nu reiese motivul pentru care i-a fost interzisă intrarea în România, iar aspectele precizate sunt în limba română fără a fi traduse într-o limbă de circulație internațională, respectiv limba engleză.
Totodată petentul susține că nu înțelege din ce cauza s-a dispus returnarea sa, având în vedere că se află într-o situație în care returnarea este interzisă de lege (art.92 alin.1 lit.e si f din OUG 194/2002, privind regimul juridic al străinilor - ". este interzisă în următoarele cazuri [.] (e) există temeri justificate că viata îi este pusă în pericol [.] (f) îndepărtarea este interzisă de documentele la care România este parte."
Se învederează că motivul invocat pentru care a solicitat protecția autorităților române este faptul că este membru al grupării " ", iar autoritățile l-au urmărit în țara de origine. A aderat la această grupare în anul 1992, dar nu a fost un membru activ al acestei grupări.
Arată că în cadrul acestei organizații a ajutat membrii acesteia să ascundă arme în casa sa. La data de 20.07.1994 a aflat de la un prieten care era din aceeași grupare că a dat numele său autorităților, astfel că în cursul anului 2004 fost reținut de armata indiană care i-a percheziționat casa, ocazie cu care negăsind nimic l-au eliberat.
Petentul menționează ca motivul principal al plecării sale din este că în anul 2000, poliția a descoperit la un unchi de-al său, membru al grupării " ", niște arme, urmare a acestui incident l-a căutat poliția, dar a scăpat.
În drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.81 și urm. art.92 și urm. art.105 și urm. din OUG nr.194/2002, art.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, etc.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Oficiul R pentru, Serviciul pentru T invocă rămânerea fără obiect a prezentei contestații în raport cu actul administrativ atacat.
Astfel cum se poate observa din acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a înțeles să conteste decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 03.07.2009 emisă pe numele său de Serviciul pentru
În conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 194 /2002 privind regimul străinilor in România, republicata, "decizia de returnare de pe teritoriul României" constituie "actul administrativ al Oficiului Român pentru sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României".
Se arată că rezultă din evidențele specifice împrejurarea că cetățeanul străin a părăsit România la data de 18.08.2009 prin Punctul de trecerea Frontierei B Otopeni în urma repatrierii voluntare umanitare asistate, astfel ca prezenta cauză rămâne fără obiect.
Se menționează că actul administrativ contestat și-a produs ireversibil efectele, iar o atare acțiune prin care se solicită anularea unui act prin care reclamantul este obligat să părăsească teritoriul României, în condițiile în care acesta a părăsit deja România, nu mai are un obiect real.
În fapt, se arată că la data de 04.05.2009 străinul a depus o cerere de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României. Prin răspunsul nr. - din 01.06.2009 i s-a comunicat respingerea solicitării.
Reclamantul a solicitat Oficiului R pentru acordarea tolerării pe teritoriul României întrucât nu se poate întoarce în țara sa din motive politice.
Analizând solicitarea străinului, rezultă că acesta a avut posibilitatea să aducă la cunoștința instanței de judecată, la formularea plângerii împotriva respingerii cererii de azil, a motivelor invocate în petiție, pentru a obține statutul de refugiat pe teritoriul României sau protecție umanitară condiționată, astfel că prevederile art. 102, 103 din OUG 194/2002, republicată, privind regimul juridic al străinilor în România, care reglementează instituția tolerării, nu îi sunt aplicabile, deoarece nu se afla în imposibilitatea obiectivă de a părăsi România.
Se menționează în considerentele întâmpinării că reclamantul nu se afla în împrejurări independente de voința sa, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora să nu poată părăsi teritoriul României. Refuzul acordării tolerării a constituit obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, soluționat la data de 26.10.2009.
Reclamantul a solicitat ajutorul Oficiului R pentru și Organizației Mondiale pentru imigrație pentru repatrierea voluntară umanitară asistată după depunerea pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARAa 3 cauze (-, -, -) împotriva Serviciului pentru
Se arată că referitor la aspectul privind completarea deciziei de returnare menționează că numele declarat cu ocazia solicitării cererii de azil, nu a fost același cu cel declarat la obținerea deciziei de returnare în sensul ca numele a fost fie, fie, acest fapt realizându-se doar declarativ și nu pe baza existenței unui document de trecerea frontierei, completarea greșită a acestuia fiind doar o eroare materială.
Pârâtul învederează că reclamantul invocă faptul că face parte din organizația " " din - organizație teroristă - aflată la poziția 6 în Lista aprobată prin Decizia Consiliului Uniunii Europene din 26.01.2009 privind aplicarea Regulamentului Comunității Europene nr. 2580/2001 privind măsurile restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului - motiv pentru care ar fi persecutat de autoritățile indiene. De asemenea declară că a ajutat această organizație să ascundă arme acasă la el - acest fapt determinând autoritățile indiene să efectueze controale la domiciliu său - motiv pentru care a părăsit.
Se menționează că această organizație teroristă a organizat chiar în țara noastră în anul 1991 un atentat împotriva la B, soldat cu uciderea unui terorist și arestarea a altor doi, care au fost deferiți justiției. De asemenea, în ultima vreme, această organizație și-a asumat o serie de atacuri petrecute în, soldate cu multe victime.
Referitor la susținerea reclamantului că returnarea sa ar încălca prevederile art. 33 Convenția privind statutul refugiaților, pârâtul menționează că în speța noastră are calitatea de străin intrat ilegal în România și nu de refugiat. De altfel, întreaga comunitate internațională condamnă terorismul și prin actele normative internaționale s-au prevăzut o serie de restricții referitoare la persoanele care fac parte din organizații teroriste, finanțează sau sprijină în orice mod această activitate.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat instanței la data de 08.07.2009 pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. - din 03.07.2009 emisă pe numele său de Serviciul pentru
În concret, reținem că la data de 04.05.2009 petentul a depus o cerere de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României. Prin răspunsul nr.- din 01.06.2009 pârâtul i-a comunicat respingerea solicitării.
Reclamantul a solicitat Oficiului R pentru acordarea tolerării pe teritoriul României întrucât nu se poate întoarce în țara sa din motive politice.
Prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 03.07.2009 s-a dispus îndepărtarea petentului de pe teritoriul țării noastre.
Ulterior depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ajutorul Oficiului R pentru și Organizației Mondiale pentru pentru repatrierea voluntară umanitară asistată la data de 18.08.2009, conform declarației de repatriere voluntară existentă la dosarul cauzei ( fila 20 dosar).
Curtea constată că din evidențele pârâtului depuse la dosarul cauzei rezultă că cetățeanul străin a părăsit România la data de 18.08.2009 prin Punctul de trecerea Frontierei B Otopeni în urma repatrierii voluntare umanitare asistate.
Curtea constată că reclamantul a înțeles să pună în executare decizia de returnare de pe teritoriul României.
Față de împrejurarea că prezentul litigiu are ca obiect tocmai anularea actului administrativ prin care s-a dispus repatrierea petentului si în condițiile în care petentul a părăsit deja România, prezenta acțiune nu mai are un obiect real.
Reținând cele expuse, Curtea va respinge cererea formulată ca fiind rămasă fără obiect.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către petentul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția Migrație, Serviciul pentru al Județului T ca fiind rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./03.-
Tehnored./04.11.2009
Ex.2
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
