Obligare emitere act administrativ. Sentința 326/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.03.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.326
Ședința publică din 28.10.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane și Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei C S, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța acordă cuvântul părții pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției autorității de lucru judecat.
Reprezentantul pârâtei CSa rată că susține excepția autorității de lucru judecat și solicită admiterea ei pentru motivele formulate în scris. Pe fond solicită respingerea acțiunii pentru motivele învederate în întâmpinarea de la dosar.
După dezbateri dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei și pune concluzii de admitere a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1785 lei conform copiilor pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2009 sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ORGANIZARE ȘI RESURSE UMANE, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei de a emite un act administrativ individual de către autoritatea publică competentă, prin care să îi fie stabilite drepturile salariale, potrivit funcției publice îndeplinite, având în vedere actele normative incidente în cauză de la data numirii sale în funcția de director executiv adjunct la Administrația Finanțelor Publice Reșița și până în prezent, cu plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate.
În motivarea acțiunii se arată ă salarizarea reclamantei, în continuare, în mod exclusiv în baza ordinului de numire în actuala funcție, cu eludarea dispozițiilor legale favorabile unei salarizări superioare, este nelegală.
În fapt, se arată că prin cererea nr. 172/13.01.2009 a solicitat pârâtei să emită un act administrativ individual, prin care să-i fie stabilite drepturile salariale, potrivit funcției publice de conducere îndeplinite, iar aceasta a refuzat în mod nejustificat să-i soluționeze în mod favorabil cererea.
Din răspunsul emis de pârâtă, respectiv din motivarea acestuia, rezultă că reclamanta nu a fost prejudiciată din punct de vedere salarial, fiindu-i aplicate în mod corect majorările prevăzute la art. 2 coroborate cu prevederile art. 7 din OUG nr. 42/2001 cât și prevederile HG nr.403 /2001, privind drepturile salariale ale persoanelor din sectorul bugetar, rezultând în mod corect un salariu de bază de 2.727.825 Rol. De asemenea, se mai menționează că, în ceea ce privește dispozițiile OG nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, acestea au fost aplicate în mod corect reclamantei.
Reclamanta considera că, refuzul pârâtei de a-i soluționa cererea este un refuz nejustificat, întrucât reclamanta a fost promovată la data de 31.08.2001, urmare a concursului la care a participat și pe care l-a promovat, în funcția publică de conducere, respectiv în calitate de Director executiv adjunct la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, în cadrul Administrației Finanțelor Publice Reșița, inspector de specialitate, categoria A, clasa a Il-a, grupa I-a, având un salariu de bază lunar de 2.727.825 ROL, în baza Ordinului nr. 1768 din 30.08.2001.
Se menționează că, anterior numirii în funcția publică de conducere, reclamanta a îndeplinit funcția de serviciu, inspector de specialitate, categoria A, clasa a Il-a, grupa I-a, în cadrul aceleași instituții publice, cu aceeași grilă de salarizare, având salariu de bază lunar de 2.728.000 ROL, deci cu 125 ROL mai mult decât în funcția superioară.
Reclamanta a fost promovată prin concurs în funcția vacantă de conducere, respectiv director adjunct al Reșița, iar anterior promovării a fost încadrată în funcția de șef serviciu în cadrul Reșița.
Se arată că Ministerul Finanțelor Publice, prin statul de funcții, aprobat cu data de 01.03.2001 a stabilit că, funcția de director în cadrul Reșița, să fie ocupată de funcția publică de execuție consilier categoria A gradul II.
Ulterior promovării prin concurs, respectiv cu data de 01.08.2001, Ministerul Finanțelor Publice, la propunerea C-S, modifică statul de funcții la poziția 159 și prevede că funcția publică de conducere de director adjunct să fie asigurată de către inspector de specialitatea /
În fapt, se menționează că după promovarea în funcția de director adjunct, din punct de vedere salarial a fost retrogradată, concomitent cu creșterea sarcinilor și a responsabilităților conferite de funcția de director adjunct, rezultând faptul că, reclamanta a fost promovată numai scriptic, aceasta nebeneficiind de drepturile salariale suplimentare deși, sarcinile de serviciu au crescut.
Consideră că, această împrejurare este în contradicție cu ideea de promovare, care presupune creșterea responsabilităților corelative cu creșterea corespunzătoare a drepturilor salariale, dar și cu principiul dreptului câștigat.
Se precizează că conform carnetului de muncă (anexat în probațiune) rezultă că, reclamanta este angajată în cadrul C-S din data de 01.10.1990. La data de 01.08.1998 reclamanta a fost avansată pe postul de serviciu impozite și taxe iar, în data de 12.07.2001 s-a prezentat la concursul organizat în vederea ocupării postului de director adjunct - Activitatea de Administrare a Veniturilor Statului, în urma anunțului făcut de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Se învederează că, la data 12.07.2001 era valabil statul de funcții unde la poziția 155 funcția de execuție, aferentă funcției de conducere de director adjunct, era de consilier categoria A, cls. 1, grad II, deci funcția pe care reclamanta a ocupat-o conform Procesului verbal nr. 73 din 12.07.2001. Conform punctului II lit. f din "anunțul" de organizare a concursului, cât și a "observațiilor" de la punctul 5 din Procesul verbal nr. 73/12.07.2001, acestea sunt în concordanță cu poziția nr. 155 din statul de funcții valabil la data de 12.07.2001.
Se arată că în statul de funcții întocmit în data de 04.09.2001, de către C - S, ca fiind valabil din data de 01.08.2001 deci, după data concursului din 12.07.2001, la poziția nr. 159, postul de conducere de director adjunct era dublat de funcția de execuție inspector specialitatea A /II/I iar, prin nr. 1768 reclamanta a fost numită pe funcție cu data de 31.08.2001.
In carnetul de muncă, la poziția nr. 80,81,82, s-a efectuat înregistrarea inițială, așa cum era în statul de funcții valabil la data când reclamanta a participat la concurs, respectiv consilier A/II/
Se arată că, la data de 04.10.2002, reclamanta a fost detașată la. C, pe postul de director adjunct, post care, în conformitate cu statul de funcții, era de consilier. Deși Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu modif. stipulează " dacă salariul corespunzător funcției publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcționarul public are dreptul la acest salariu" și de această dată salariul a rămas la nivel de inspector și nu de consilier.
Se menționează că la data de 15.07.2003, conform Legii nr. 161/2003, reclamanta a fost reîncadrată șef administrație adjunct, la. Reșița, fiind promovată temporar șefa administrație C, post pe care l-a ocupat până la data de 30.06.2005, când aceasta s-a reîntors la. Reșița.
În conformitate cu Adresa nr. 322/05.07.2005, rezultă că reclamanta a revenit pe funcția de șef administrație adjunct M Reșița cu data de 01.07.2005, iar în carnetul de muncă, la poziția nr. 101 rezultă "încetează numirea temporară la C în data de 30.06.2004" - adică cu 1 an înainte.
Datorită faptului că, în anul 2003 reclamanta a fost detașată la. C, unde funcția de execuție pentru postul de șef administrație adjunct, era de consilier, nici la reîncadrarea conform Legii nr. 161/2003 nu s-a ținut cont de faptul că, conform instrucțiunilor din 27.05.2003 publicate în partea I nr. 386/04.06.2003, privind reîncadrarea funcționarilor publici, la art. 3.6 se menționează că "reîncadrarea funcționarilor publici care ocupă temporar o funcție publică de natura funcției publice corespunzătoare categoriei funcției publice de conducere se face pe funcția publică de execuție.
Se arată că în baza art.4 punctul a din instrucțiunile mai sus amintite, pentru gradul profesional superior, funcționarul public trebuie să obțină minim 7 puncte, iar reclamanta depășea acest punctaj. De astfel, dacă reclamanta nu ar fi obținut punctajul corespunzător (8 puncte) nu putea fi reîncadrată pe un post de conducere.
Se menționează că în acord cu art.6 alin. 4 din OG nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, "în situație în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferentă funcției publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere legală beneficiază și funcționarii publici numiți în funcții publice de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe".
Se învederează că, în statul de funcții, atât postul de șef serviciu colectare și executare silită persoane juridice din structura cât și postul de sef serviciu inspecție fiscală, pe care reclamanta îl coordonează în baza Decizi nr. 233/02.08.2007, sunt vacante, ambele fiind consilier I/
Se arată că în acord cu nr. 697/03.05.2006, beneficiază de salariul "majorat", funcționarul care ocupă o funcție de conducere, numit pe acea funcție conform Legii nr. 161/2003.
Se învederează că, dacă la data de 12.07.2001 nu se ocupa postul de Director executiv adjunct la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, în cadrul Administrației Finanțelor Publice Reșița, inspector de specialitate, categoria A, clasa a Il-a, grupa I-a, și dacă statul de funcții nu ar fi fost modificat după acel concurs, și la ora actuală ar fi fost vacant postul de consilier de la poziția nr.155 din statul de funcții valabil cu data de 31.03.2001.
Se arată că otrivit p. art. 6 alin. 4 din OG nr. 2/2006 se desprinde ideea că, funcționarul public numit într-o funcție de conducere va beneficia de salariul și indemnizația de conducere aferente funcției de conducere ocupate, neputând primi un salariu mai mic decât cel corespunzător funcției de execuție deținute anterior promovării. In situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție eferente funcției publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază și funcționarii publici de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a OG nr.2/2006. Consideră că astfel, principiul dreptului câștigat se aplică și anterior intrării în vigoare a OG nr.2/2006.
Se învederează că legiuitorul, înțelegând că sistemul de salarizare este greșit, fiind în neconcordanță cu importanța socială a muncii și cu unul din principiile promovării, care presupune și motivarea materială a funcționarului care accede într-o funcție superioară, a corectat inadvertența prin emiterea unor noi acte normative, în cazul personal fiind aplicabile prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și Instrucțiunile din 27.05.2003 privind reîncadrarea funcționarilor publici, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și Legii sindicatelor nr. 54/2003.
Se consideră de către reclamantă că, potrivit principiului dreptului câștigat, coroborat cu dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu prevederile art. 44 din Constituția României, există dreptul subiectiv invocat iar, diferențele salariale trebuie acordate și retroactiv. Astfel, potrivit art. 1 din Protocolul Adițional I al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi îngrădit în dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, decât pentru o cauză de utilitate publică.
Se arată că salariul reclamantei este un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional I la Convenția menționată, și protejat, în același timp, de acesta, iar pârâta nu a dovedit utilitatea publică a reducerii salariului reclamantei.
Același principiu al ocrotirii dreptului de proprietate se regăsește și în art. 44 din Constituția României, care garantează dreptul de proprietate și interzice exproprierea, dacă nu este făcută pentru o cauză de utilitate publică. Se arată că se impune emiterea unui nou ordin care, pentru a fi legal și pentru a avea caracter reparatoriu, trebuie să aibă în vedere toate dispozițiile mai sus invocate, numai în acest fel putându-se realiza o recuperare integrală a prejudiciului material care a afectat-o, începând cu data de 31.08.2001, de la numirea sa într-o funcție superioară de execuție, care era salarizată conform actelor normative mai sus menționate. Conform prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, în cazul persoanelor care ocupau o funcție de conducere în sectorul bugetar, salariul de bază era cel corespunzător funcției de execuție, la care se adaugă o indemnizație de conducere.
Prin precizarea de acțiune depusă de reclamantă pentru termenul de judecată din 06.04.2009, aceasta arată că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă și Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, cu mențiunea că reclamantul figurează pe statul de funcții al CSi ar cartea de muncă se află la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală Organizare și Resurse Umane.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării se arată că în speță există putere de lucru judecat în conformitate cu dispozițiile art.163 din Codul d e Procedură Civilă întrucât reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ la Tribunalul C-S prin care a solicitat ca C-S să fie obligată la plata sumei de 18.283 lei reprezentând diferențe salariale aferente perioadei cuprinsă între data numirii ei în funcția de director executiv adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița (august 2001) - prezent.
Tribunalul C-S prin Sentința civilă nr.126/17.09.2007 a admis acțiunea formulată de către reclamantă. Împotriva acestei sentințe C-S a formulat recurs iar Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr.89/30.01.2008 pronunțată în Dosarul nr-, a admis recursul formulat de C-S și pe fond a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare, iar Curtea de Apel Timișoara prin Decizia pronunțată în data de 12.06.2008 în Dosarul nr- a respins contestația în anulare.
Pe fondul cauzei se arată că potrivit art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii. Se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care conflictul individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat". Din conținutul dispozițiilor, legale menționate mai sus rezultă faptul că soluționarea acestei cereri a fost de competența instanțelor judecătorești, care de altfel au soluționat această cerere irevocabil prin respingerea acesteia; de asemenea consideră că este prescris dreptul de a solicita drepturi salariale pentru o perioadă anterioară mai mare de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Se menționează că în acord cu art.6 alin.4 din nr.OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici "Funcționarii publici care ocupă în anul 2006 în condițiile legii funcția publică de director general sau o altă funcție publică de conducere, beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere. In situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante, prevăzută de statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta. De această prevedere beneficiază și funcționarii publici numiți în funcții de conducere anterior anului 2006, drepturile salariale urmând a fi acordate de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.697/03.05.2006, prevede la art.l: "Funcționarii publici care ocupă funcția publică de director general sau alte funcții publice de conducere în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu și unități subordonate, numiți în funcțiile publice respective după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, beneficiază de salariile de bază ale funcțiilor publice de execuție aferente funcțiilor publice de conducere vacante, astfel cum erau prevăzute în statul de funcții la data numirii, potrivit prevederilor art.6 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006".
Se învederează că având în vedere faptul că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector specialitate, categoria A, cl.II, gr.l, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiul Reșița prin Ordinul nr. 1768 din 30.08.2001, începând cu 31.08.2001, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003, nu beneficiază de prevederile OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Se învederează că acest punct de vedere a fost reținut și de Curtea de Apel Timișoara, care prin Decizia civilă nr.89/30.01.2008 pronunțată în Dosarul nr-, a admis recursul C-S și pe fond a respins acțiunea reclamantei.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinarea formulată, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei de a emite un act administrativ individual de către autoritatea publică competentă, prin care să îi fie stabilite drepturile salariale, potrivit funcției publice îndeplinite, având în vedere actele normative incidente în cauză de la data numirii sale în funcția de director executiv adjunct la Administrația Finanțelor Publice Reșița și până în prezent, cu plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate.
Astfel fiind, Curtea constată că obiectul prezentului dosar este diferit față de obiectul dosarului nr-, în acest dosar reclamanta solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care C-S să fie obligată la plata sumei de 18.283 lei reprezentând diferențe salariale aferente perioadei cuprinsă între data numirii ei în funcția de director executiv adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița (august 2001) - prezent.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, conform art.163 Cod proc. civ.
Pe fondul cauzei, Curtea are menirea de a statua dacă pârâta a răspuns solicitării reclamantei și de a verifica dacă refuzul manifestat de către pârâtă de a emite actul solicitat de reclamantă este justificat sau este nelegal.
Astfel fiind, în fapt reținem că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector specialitate, categoria A, cl.II, gr.l, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiul Reșița prin Ordinul nr. 1768/30.08.2001, începând cu 31.08.2001. Prin raportare la aceasta dată vom analiza dispozițiile legale incidente în materia salarizării funcționarilor publici și aplicabilitatea acestora în situația reclamantei.
Curtea constată că la data de 01.04.2001 au intrat în vigoare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 403/2001, potrivit cărora, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar s-au majorat începând cu data de 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, cu procentele de majorare prevăzute în hotărâre.
Potrivit art. 1 alin. (4) din actul normativ mai sus menționat procentul de majorare a salariului de baza brut lunar se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în urma aplicării procentului de majorare, hotărârea nu prevede rotunjirea la mie în favoarea salariatului.
La data numirii în funcția publică de conducere de director adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, au fost aplicate în mod corect prevederile actelor normative menționate, respectiv majorările prevăzute la art. 2 (pentru lunile martie si iunie), coroborate cu prevederile art. 7 din nr.OUG 42/2001, cât și prevederile nr. 403/2001, rezultând un salariu de baza de 2.727.825 ROL.
In acord cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000, în cazul persoanelor care ocupau o funcție de conducere, salariul de bază era cel corespunzător funcției de execuție, la care se adaugă o indemnizație de conducere (stabilită în procente din salariul de baza al funcției de execuție), diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce reveneau funcției de conducere.
Astfel, la data numirii în funcția de conducere de director adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița reclamanta a beneficiat de o indemnizație de conducere în cotă de 20%, conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1768/2001.
Prin urmare, până la data ocupării funcției de director adjunct, reclamanta a deținut funcția publică de conducere de șef serviciu, pentru care a beneficiat de o indemnizație de conducere în cotă de 10%, astfel cum rezultă din datele înscrise în carnetul de muncă.
Rezultă astfel, că în urma numirii în funcția publică de director adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, nu a fost prejudiciată din punct de vedere salarial, ci a beneficiat și de un drept salarial (indemnizație de conducere) mai mare decât cel deținut anterior.
În urma aplicării dispozițiilor legale referitoare la reîncadrarea funcționarilor publici (respectiv Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 218/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici), reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de conducere de șef administrație adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 846/2003, fiind salarizată în mod corespunzător funcției ocupate și conform prevederilor legale în vigoare.
Începând cu data de 15.07.2003 și până în prezent, reclamanta a ocupat funcția publică de conducere de șef administrație adjunct la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C-
In ceea ce privește dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, la care reclamanta face trimitere, acestea au fost aplicate în mod corespunzător.
Potrivit alin. (4) al art. 5 din actul normativ anterior menționat, "până la adoptarea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, funcționarii publici de conducere își păstrează nivelul salariilor de baza ale funcțiilor publice de execuție corespunzătoare, la care se adaugă indemnizația de conducere, cu excepțiile prevăzute de prezenta ordonanță".
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor existe la dosarul cauzei, precum și din mențiunile din carnetul de muncă, rezultă că salariul de baza în anul 2006 fost stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2006, la care s-a adăugat indemnizația de conducere aferentă funcției publice de conducere.
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.697/03.05.2006, prevede la art.l: "Funcționarii publici care ocupă funcția publică de director general sau alte funcții publice de conducere în cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu și unități subordonate, numiți în funcțiile publice respective după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, beneficiază de salariile de bază ale funcțiilor publice de execuție aferente funcțiilor publice de conducere vacante, astfel cum erau prevăzute în statul de funcții la data numirii, potrivit prevederilor art.6 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006".
Față de împrejurarea că reclamanta a fost numită director adjunct, inspector specialitate, categoria A, cl.II, gr.l, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiul Reșița la data de 30.08.2001, începând cu 31.08.2001, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 161/2003, reclamanta nu beneficiază de prevederile OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. In plus, trebuie să reținem că reclamanta nu a supus cenzurii instanței de contencios administrativ dispozițiile Ordinului nr. 1768/30.08.2001, acceptând în mod implicit mențiunile din acest act administrativ.
Curtea constată că și precizările emise de Agenția Naționala a Funcționarilor Publici, sunt în sensul că funcționarii publici de conducere nu dețin și o funcție publică de execuție și, pe cale de consecință, acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 64 și art. 65 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reținând cele expuse mai sus, văzând și dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată, văzând dispozițiile art. 274 Cod proc. civ, Curtea va respinge cererea formulată de către reclamantă de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul procedural ales la & Asociații, cu sediul în B, strada --ul, - parter, localitatea Reșita, jud. C S în contradictoriu cu MEF - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane, cu sediul în B,-, sector 5 ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./02.12.2009
Tehnored./07.12.2009
Ex.2
Emis 4 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
