Pretentii. Sentința nr. 266/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 5333/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, F. ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 266/C./2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin reprezentantul ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în instanță d-na avocat C. T. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei notă privind cheltuielile de judecată în cuantum de 527 lei.
Instanța, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în discuția părți prezente excepția lipsei calității procesual pasive a organului fiscal invocată de către pârâta de Ordinul I prin întâmpinare.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepției mai sus menționată.
Referitor la excepția invocată de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin reprezentantul ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. instanța o va respinge întrucât pe de o parte administrațiile finanțelor sunt cele care încasează taxa înainte de a o vira la Bugetul fondului pentru mediu, iar, pe de altă parte, tot aceste administrații calculează taxa și emit deciziile aferente.
Instanța, în baza disp. art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._, reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin reprezentantul ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat obligarea pârâtelor să restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2405 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare și pentru perioada cuprinsă între data plății taxei 12.11.2008 și 20.05..2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin sentința administrativă nr. 3195/C./2011 pronunțată de Tribunalul A., i-a fost admisă cererea de restituire a taxei de poluare, însă dobânda i-a fost acordată de la data cererii de restituire și nu de la data plății taxei a cărei restituire a solicitat-o.
În drept au fost invocate Decizia CJUE I. M. din data de 18.04.2013,art.148 alin.2 din Constituția României; art.110 din TFUE, art.453 Cod Civil.
În probațiune au fost depuse in copie înscrisuri, reprezentând: cererea pentru restituirea taxei de poluare adresata pârâtelor, chitanța privind achitarea taxei de poluare, traducerea legalizata a actelor de proveniența auto, cartea de identitate a autoturismului emisa de autoritățile romane și decizia de calcul al taxei de poluare, sentința administrativă pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _/107/2011.
Acțiunea a fost legal timbrata..
DGRFP B., în numele și pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Deși legal citată, pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr.3195/C./2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _//107/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului D.G.F.P. A., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant R. C. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. și AFM pentru restituire taxă de poluare și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2405 lei achitată cu titlu de taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei, începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă .
Pronunțând această hotărâre, instanța a reținut că OUG nr. 50/2008, atât în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, cât și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, dar și OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articol 110 TFUE).
Astfel, cu privire la OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, s-a stabilit neconformitatea cu legislația comunitară, în sensul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 7.04.2011, în cauza T. C‑402/09, Camera Întâi a Curții a stabilit că articolul 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Constatând așadar că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, astfel că a fost admisă, iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. I. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Ulterior pronunțării hotărârii atacate, la data de 18.04.2013, în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM), CJUE a soluționat cererea de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, care privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
Cu această ocazie, s-a reținut că „ (..) atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. „Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii „.
Astfel, Curtea a reținut că, în speță, un regim precum cel prevăzut de art.124 Cod pr. fiscală, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință deoarece „ (..) această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, (..) dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe care sunt sesizate cu o problemă similară.
În consecință, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că va fi admisă, în sensul că pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin reprezentantul ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU vor fi obligați la plata sumei reprezentând dobânda legală, calculată conform art.120 alin.7 cod pr. fiscală, de la data plății taxei de poluare 12.11.2008 și până la data de 20.05..2011.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, pârâții ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU vor fi obligate la plata sumei de 527 lei, cheltuieli de judecată suportate de reclamant (taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant R. C. domiciliul ales la Cabinet Avocat C. T., în A. I., ., ., județul A., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., CU SEDIUL ÎN A. I., ., jud. A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 și, în consecință:
Obligă pârâții ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 2405 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată conform art.120 alin.7 cod pr. fiscală, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei 12.11.2008 și data formulării cererii de restituire a sumei – 20.05.2011 .
Obligă pârâții ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească reclamantei suma de 527 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
L. CARMENMOLNAR D.
Red L.C.
Tehnoredactat MD/5ex/18.02.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1397/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2014.... → |
|---|
