Pretentii. Sentința nr. 1397/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1397/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3230/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 1397/C./2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - PRIN AJFP A. ÎN NUMELE ȘI PT. SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă avocat S. A. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 10.07.2014 reclamantul prin avocat a depus la dosar o adresă prin care arată că depune timbrajul. La adresă a anexat taxă judiciară de timbru în sumă de 101 lei.
La data de 25.07.2014 DGRFP B. reprezentant în teritoriu de AJFP A. în numele și pentru Serviciul Fiscal B. a depus întâmpinare.
Nefiind invocate excepții referitoare la competență,
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Avocata reclamantului depune la dosar chitanța nr. 38/7.10.2014 în sumă de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Avocata reclamantului susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a organului fiscal invocată prin întâmpinare și pefondul cauzei.
Avocata reclamantului cu privire la exepția invocata solicită respingerea excepției ca nefondată. Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând timbraj și onorariu.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe exceptie și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță partea reclamanta A. D., a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtele: DGRFP BRASOV- reprezentat in teritoriu de AJFP A. in numele si pentru SERVICIUL FISCAL B. (actualmente, potrivit art.13 alin.3 din HG 520/2013 structura in cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Brasov) si ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU,
Obligarea paratelor în solidar, sa restituie partii reclamante, suma de 1009 lei, achitata de aceasta, la data de 28.12.2010, cu titlul de taxa de poluare, precum si dobanda fiscala aferenta acestei sume, calculata potrivit Codului de Procedura Fiscala, de la data platii taxei si pana la data restituirii efective si integrale a acesteia.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, partea reclamanta a susținut in esenta că a achiziționat dintr-un stat membru al Comunitatii Europene, un autoturism second hand și, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să achite cu titlul de taxa de poluare suma a carei restituire o solicita.
Partea reclamanta susține in esenta că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE(art.110 TFUE), care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România această taxă nu se mai percepe.
În drept au fost invocate in esenta dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, (art.110 TFUE) C.pr. fiscală, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României .
În probațiune s-au depus in copie inscrisuri .
Acțiunea a fost legal timbrată .
Parata ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, nu a depus intampinare .
In cauza a fost invocata de catre DGRFP BRASOV- reprezentat in teritoriu de AJFP A., exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a organului fiscal – pentru partea de petit privind dobanda- motivandu-se in esenta ca, in cauzele avand obiect taxa de poluare, calitate procesuala pasiva o are doar Administratia F. pentru Mediu, de vreme ce taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de Adminstratia F. pentru Mediu, astfel ca organele fiscale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, indiferent ca este vorba de taxa de poluare sau de dobanda aferenta ei. A mai fost invocat si principiul specializarii bugetare.
Prin intampinarea formulata, DGRFP BRASOVa solicitat respingerea actiunii in fond, sustinand in esenta, compatibilitatea taxei a carei restituire se solicita cu dispozitiile comunitare si principiile enuntate de CJCE in interpretarea si aplicarea data in diferite spete, articolului 90 par. 1 din Tratatul CE, (art. 110 TFUE), sustinand in esenta, ca nu este interzisa perceperea unei taxe precum cea care face obiectul spetei de fata, respectiv ca actul normativ in baza caruia a fost impusa taxa, transpune exigentele comunitare in materia aplicarii si interpretarii articolului 90 par. 1 din Tratatul CE, (art. 110 TFUE)
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal invocata, instanta constată că este neîntemeiată, urmand a o respinge, întrucât raportat la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 si Administrația F. pentru Mediu, are calitate procesuala pasiva in cauzele având obiect taxa de poluare, de vreme ce taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu- rationamentul fiind aplicabil pentru identitate de ratiune si in cazul dobanzii legale aferente acestei taxe.
Totodată raportat la art. 5 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, coroborat cu art. 3 din Normele Metodologice nr. 686/2008, administrațiile finanțelor publice teritoriale sunt organele fiscale abilitate să calculeze si să încaseze taxa de poluare, acestea putând sta în judecată, întrucât au organe proprii de conducere. Competentele organelor fiscale teritoriale in ceea ce priveste calculul si incasarea taxei de prima inmatriculare/taxei de poluare/emisii poluante respectiv a timbrului de mediu pentru autovehicule, au fost mentinute si prin modificarile si completarile Oug 50/2008, ca de altfel si de Legea 9/2012, respectiv OUG 9/2013 care, pe de alta parte, nu au modificat nici competentele Administrației F. pentru Mediu, de a gestiona si utiliza taxele si timbrul de mediu antementionate.
In fine, potrivit art. 23 alin.4-6 din HG 520/24.07.2013, privind organizarea si functionarea ANAF, activitatea si competentele tuturor directiilor generale ale finantelor publice absorbite din aria de competenta, precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora, sunt preluate de catre directiile generale regionale ale finantelor publice, infiintate potrivit prevederilor prezentei hotarari.
Ca atare, retinand ca organele fiscale teritoriale sunt abilitate să calculeze si să încaseze taxa de prima inmatriculare/taxa de poluare/emisii poluante/timbrul de mediu, iar Administrația F. pentru Mediu gestionează taxa de poluare/emisii poluante/timbrul de mediu dupa incasarea lor, rationamentul fiind aplicabil pentru identitate de ratiune si in cazul dobanzii legale aferente acestor taxe, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a organului fiscal invocata.
Analizand actele si lucrarile cauzei,instanța reține următoarele:
Din actele depuse la dosar rezultă că pentru a înmatricula în România autovehiculul care fusese inmatriculat ., partea reclamanta a fost obligata să achite cu titlul de „taxă de poluare`` suma a carei restituire o solicita.
În speță trebuie să se stabilească dacă taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 - în varianta inițială aplicată între 01.07.2008 și 15.12.2008, precum și ulterior datei de 31.12.2009 exclusiv, (când a încetat aplicarea excepțiilor de la plata taxei de poluare prevăzute de art. II din OUG nr. 208/2008 și a III din OUG nr. 218/2008), este conformă cu art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Tribunalul constată că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, în varianta inițială așa cum a fost aplicată între 01.07.2008 și 15.12.2008, precum și ulterior datei de 01.01.2010), este contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE (actualul art. 110 TFUE).
Așa cum rezultă din Hotărârea din 7.04.2011 dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. C-409/2009, cu privire la taxa de poluare în varianta inițială a OUG nr. 50/2008, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
„26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.”
Întrucât suma achitată de partea reclamanta nu este datorată potrivit legislației comunitare se impune restituirea acesteia.
In ceea ce priveste cuantumul dobanzii legale, instanta a avut in vedere faptul ca potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului partea reclamanta este îndreptățit să primească și dobânda legală aferentă.
Codul de procedură fiscală este lege specială în raport cu O.G. nr. 9/2000 astfel că prevederile acestuia trebuie aplicate cu prioritate.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală: pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.
Conform disp. art. 124 alin. 2 din același act normativ: dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod (…).
Intrucat pe de o parte, art. 124 alin.2 teza finala din Codul de Procedura Fiscala, face vorbire despre acordarea dobanzilor la cererea contribuabililor, iar pe de alta parte, orientarea practicii CJUE – CAUZA C-565/11 (M. I., impotriva AFP Sibiu, AFM) este in sensul ca statul este obligat sa plateasca dobanzile aferente taxelor incompatibile cu dreptul Uniunii, incepand cu data platii respectivelor taxe de catre contribuabil,
Avand in vedere solicitarea expresa a partii reclamante in acest sens, instanta va acorda dobanda legala incepand cu data platii taxei.
In temeiul art. 452 si art. 453 din Noul Cod de Procedura Civila, raportat la solutia dispusa, va obliga paratele sa plateasca partii reclamante, cu titlul de cheltuieli de judecata, suma de 500,9 lei, reprezentand taxe judiciare – 100, 9 lei si onorariu avocatial- 400 lei.
In ceea ce priveste cuantumul onorariului avocatial, instanta a retinut ca acesta este unul rezonabil, nicidecum excesiv, fiind proportional atat cu valoarea taxei a carei restituire se solicita si a dobanzii aferente, cat si cu munca desfasurata de avocat raportat la natura pricinii, achitarea lui nefiind de natura a se transforma . pentru organele fiscale, in sensul prevederilor art. 41 alin.2 CEDO.
In ceea ce priveste cheltuielile privind traducerea, acestea nu au fost acordate de instanta, intrucat traducerea dateaza din 2010, astfel ca nu exista certitudinea ca a fost efectuata in vederea unui litigiu ce urma a fi declansat peste patru ani – prezentul litigiu, care dateaza din 27.06.2014.
In temeiul art. 38 din Codul de Procedura Civila, raportat la prevederile art.13 alin.3 si art. 23 din HG 520/2013, hotararea va fi pronuntata in contradictoriu cu noile structuri din cadrul ANAF, avandu-se in vedere si faptul ca, potrivit art. 23 alin.4 din HG 520/2013, activitatea si competentele tuturor directiilor generale ale finantelor publice absorbite din aria de competenta, precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora, sunt preluate de catre Directiile Generale Regionale ale Finantelor Publice, infiintate potrivit prevederilor prezentei hotarari.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a organului fiscal invocata.
Admite actiunea in contencios administrativ, exercitata de partea reclamanta A. D., domiciliat în B., .. 33 jud. A. CNP (_), in contradictoriu cu paratele: DGRFP BRASOV- reprezentat in teritoriu de AJFP A., cu sediul in A. I., ., jud. A., in numele si pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL B. si ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București Splaiul Independenței Nr. 294 Corp A, sector 6 si, in consecinta:
Obliga paratele in solidar, sa restituie partii reclamante, suma de 1009 lei, achitata de aceasta, la data de 28.12.2010, cu titlul de taxa de poluare, precum si dobanda fiscala aferenta acestei sume, calculata potrivit Codului de Procedura Fiscala, de la data platii taxei si pana la data restituirii efective si integrale a acesteia.
Obliga paratele sa plateasca partii reclamante, suma de 500,9 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se redacteaza prin avocat sau consilier juridic si se depun la Tribunalul A., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica azi 08.10.2014.
Președinte, B. A. A. | ||
Grefier, R. C. |
Red.ABA
Tehnoredact.RC
5 ex./31.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 273/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 266/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
