Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2425/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 588/A/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P. - Președinte Secție
Grefier S. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul apelant P. G. C., împotriva Sentinței civile nr. 1401/2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosarul nr._, în contradictoriu cu Inspectoratul de poliție al jud. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu art.131 NCPC, raportat la art. 95 din NCPC și art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Constatând că apelantul a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 411 al. 1, pct. 2 din Codul de procedura civilă, judecarea cauzei în lipsa acestuia, instanța lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 24.03.2014 sub numărul_, petentul P. G. C. în contradictoriu cu I. A., a solicitat:
- în principal anularea procesului Verbal . nr._ încheiat la data de 04.03.2014, de agentul constatator M. I., din cadrul P.. Mun. A. I. și pe cale de consecința exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 255 lei; precum si anularea celor 2 puncte de penalizare, având la baza art. 1 din OG 2/2001; în subsidiar a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare - respectiv cele 3 puncte de penalizare.
În motivare, petentul a arătat că cele descrise de agentul constatator prin procesul verbal au fost reținute in seama sa în mod nejustificat și netemeinic, întrucât avea activat telefonul pe opțiunea „Speaker". Aceasta opțiune este tot una de „mâini libere" întrucât prin activarea acesteia sunetul se aude in difuzorul telefonului nemaifiind nevoie de folosirea manuala a dispozitivului și nu este obligatoriu folosirea de către conducătorii auto a căștilor ori dispozitivelor conectate prin „bluetooth" ci se poate activa pur si simplu opțiunea de „speaker” care este tot o opțiune de „mâini libere”.
Petentul a mai precizat că fapta reținuta de agentul constatelor în seama sa, mai precis ca nu avea atașat dispozitivul „mâini libere"- câta vreme nu este obligatorie atașarea nici unui dispozitiv de acest gen ci doar activarea Speaker-ului, aceasta fapta nu constituie contravenție potrivit art. 36 alin 3 din OUG 195/2002 republicată.
În susținerea petitului subsidiar petentul a arătat că fapta nu prezintă un pericol social ridicat iar scopul contravențional poate fi atins si prin aplicarea unui avertisment potrivit art. 7 din OG 2/2001 republicata. Solicitând a se avea în vedere că a colaborat cu organele de control, a și semnat procesul verbal pe care l-a primit cu ocazia întocmirii.
În drept a invocat OG 2/2001.
Petentul a anexat plângerii, în xerocopie, procesul verbal nr._/04.03.2014 (f.7).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.16).
La data de 28.04.2010 intimatul a depus prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare (fila 21), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a precizat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Totodată, a indicat faptul că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, dar și cele prevăzute de art. 17 din același act normativ, fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prin sentința civilă nr. 1401/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean A. și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de către intimat, cu sancțiunea avertismentului atrăgând contestatorului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, pentru următoarele motive:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de intimată s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 255 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 si sancționate de art.99 alin.2, art.108 alin.1 lit.a pct.2 din același act normativ.
În fapt, s-a reținut că la data de 04.03.2014, ora 19,41, a condus auto_ pe Calea Moților din municipiul A. I. în timp ce folosea telefonul mobil, fără a avea atașat dispozitivul mâini libere.
Fiind investită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001, iar petentul a invocat numai motive de netemeinicie.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28). În materie de circulație rutieră art. 6 par.2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999).
Garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducerecă (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998, pct. 39-40). Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovație nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovație sunt justificate în masura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
În cauza de față, instanța reține că potrivit art. 36 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere».
În cauza de față, instanța reține că petentul a susținut că cele constatate în cuprinsul actului sancționator nu corespund realității, fără a fi susținute însă de probe de natură să răstoarne prezumția de fapt născută împotriva lui, iar folosirea telefonului având activat opțiunea speaker nu echivalează cu utilizarea fără ajutorul mâinilor, dispozitivul handsfree fiind un echipament format din căști și microfon.
Deși petentul a avut posibilitatea de a propune probe în sprijinul celor susținute, acesta nu a făcut acest lucru, contestatorul expunându - se cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție.
Așadar, cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Față de aceste considerente, instanța reține că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului savârșirea contraventiei prevăzute de art. 36 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, aceasta nedovedind existenta unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.
În ce privește reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate, instanța precizează în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect se va ține cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
Instanța reține că amenda contravențională aplicată pentru contravenția reținută nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea unei amenzi contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Instanța are în vedere în analiza proporționalității sancțiunii contravenționale faptul că neconformarea petentului normelor rutiere nu a avut ca scop eludarea dispozițiilor legale în materie și nu a produs consecințe intimatei, fapta contravenientei fiind astfel de o gravitate redusă.
Instanța apreciază de asemenea că petentul conștientizează caracterul contravențional al faptei, iar în speța de față scopul educativ și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, aceasta fiind suficientă ca pe viitor petentul să se conformeze obligațiilor impuse de lege în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contestatoarului și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul – verbal de contravenție . CP nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de către intimată, cu sancțiunea avertismentului atrăgând contestatorului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Relativ la cele două puncte de penalizare aplicate, instanța reține că potrivit art. 108 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „ săvârșirea de către conducătorul de autovehicul (…) a unei sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii și aplicarea unui număr de puncte de penalizare”, iar, pentru fapta menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt indicate, în același articol 108 alin. 1 lit. a pct.2, 2 puncte de penalizare.
Textul menționat trebuie interpretat și prin coroborare cu alte dispoziții din același act normativ. Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile complementare – inclusiv aplicarea punctelor de penalizare – „au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului”.
În consecință, conform acestui text de lege, sancțiunea complementară a aplicării punctelor de penalizare este incidentă și în cazul în care sancțiunea contravențională principală aplicată este avertismentul.
De asemenea, în ceea ce privește aplicarea punctelor de penalizare, art. 95 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 arată că „ pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală (...), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. 1, se aplică și un număr de 2, 3, 4, sau 6 puncte de penalizare”.
Or, dat fiind faptul că, acest din urmă text de lege nu face distincție între amendă și avertisment indicând doar că punctele de penalizare se aplică pe lângă pedeapsa principală și având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, rezultă că sancțiunea complementară în cauză poate fi aplicată și pe lângă sancțiunea principală a avertismentului.
În același timp, scopul sancțiunii aplicării punctelor de penalizare este acela de preîntâmpina săvârșirea altor fapte interzise de lege, completându-se, astfel, sancțiunea principală a avertismentului prin care se atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei sale și, de asemenea, are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte de aceeași natură.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P. G. C. care a solicitat schimbarea in parte a hotărârii in sensul de a se dispune pe langa acordarea avertismentului in locul sancțiunii pecuniare si anularea celor 2 puncte de penalizare, pentru următoarele motive:
Consideră soluția instanței nefondata in ce privește menținerea măsurii * complementare respectiv menținerea celor 2 puncte de penalizare. Aplicarea punctelor de penalizare este admisibila, potrivit art 96 alin 1 din OUG 195/2002 rep, si in cazul aplicării sancțiunii principale a „avertismentului".
Cu toate acestea arat ca textul de lege nu prevede obligativitatea aplicării punctelor de penalizare ci reprezintă o facultate. Având in vedere ca scopul punctelor de penalizare reprezintă - asa cum instanța a reținut in motivarea hotararii-) inlaturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, iar in cazul de fata instanța a reținut ca fapta petentului nu este de o gravitate ridicata si nu prezintă pericol se impunea inlaturarea si acestor puncte de penalizare.
Prin menținerea acestor puncte de penalizare nu se poate retine o proportionalitate intre pericolul social al faptei si sancțiunea aplicata cu atat mai mult cu cat instanța prin hotărârea data atrage atenția petentului ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.
F. de aceste aspecte solicit respectuos admiterea apelului asa cum a fost formulat.
In drept, art. 466 si urm. NCPC
Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, invocând în esență următoarele aspecte:
Considerăm că fapta comisă de către petent, respectiv folosirea telefonului mobil fără a avea atașat un dispozitiv tip mâini libere, nu prezintă un pericol social redus care să ducă la la înlăturarea sancțiunii complementare a acordării celor două puncte de penalizare. Pericolul social abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.
Petentul apelant a depus răspuns la întâmpinare în care a reiterat pe scurt aspectele expuse în calea de atac.
Examinând apelul formulat de petentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 1401/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 04.03.2014 de I. A. în sarcina petentului apelant s-a reținut că la data de 04.03.2014, ora 19,41, a condus auto_ pe Calea Moților din municipiul A. I. în timp ce folosea telefonul mobil, fără a avea atașat dispozitivul mâini libere.
Celui în cauză i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 255 lei și 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 si sancționate de art.99 alin.2, art.108 alin.1 lit.a pct.2 din același act normativ.
Potrivit art. 36 alin.3 din OUG 195/2002 republicată,: „ (3) Conducătorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand aceștia se afla in timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip „mâini libere”.
Art. 108, alin. 1, lit.a, pct.2 din același act normativ stipulează:„(l) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, dupa cam urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. folosirea telefoanelor mobile in timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere", respectiv art. 99, al in.2, "(2) Amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)
Art. 95 din OUG 195/2002 prevede: "(1) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2), iar in conformitate cu art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare."
În cazul de față, Tribunalul apreciază că nu se impune, pe lângă înlocuirea amenzii cu avertismentul și înlăturarea punctelor de penalizare.
Fapta comisă de cel în cauză, respectiv folosirea telefonului mobil fără a avea atașat un dispozitiv tip mâini libere, nu prezintă un pericol social inexistent care să ducă și la înlăturarea sancțiunii complementare a acordării celor două puncte de penalizare.
Deosebit de relevant este și următorul aspect: atât în fața agentului constatator cât și în fața instanței de fond, cel în cauză a susținut că atâta timp cât telefonul era pe „speaker” ar fi respectat dispozițiile legale incidente.
Însă, prevederile art. 36 alin.3 din OUG 195/2002 sunt foarte clare și impun conducătorului auto să folosească la volan dispozitive tip „mâini libere”. Comutarea telefonului mobil pe „speaker” nu echivalează cu utilizarea unui dispozitiv de tip „mâini libere” întrucât, pe modul speaker, telefonul mobil este ținut în mână de conducătorul auto cu tot ce presupune acest aspect raportat la siguranța traficului rutier, conducătorul auto fiind nevoit să facă toate manevrele (schimbare viteze, semnalizare, ținerea volanului etc) cu o singură mână.
Toate acestea demonstrează că, petentul apelant nu a interiorizat, de fapt, care este importanța respectării normelor imperative edictate pentru siguranța în conducerea mașinii.
Mai mult, din lecturarea cazierului auto se relevă alte douăzeci de încălcări ale legislației rutiere, aspect incompatibil cu acordarea unei noi clemențe din partea instanței.
În calea de atac, petentul apelant pleacă de la premisa că atâta timp cât sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu cea a avertismentului, automat ar trebui înlăturate și punctele de penalizare. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art. 96 lin. 1 din OUG 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 1401/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul P. G. C. împotriva sentinței civile nr. 1401/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. Președinte Secție | |
Grefier, S. A. |
S.A. 21 Noiembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 999/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
