Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1845/298/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 525/A/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător G. C. M.
Grefier A. S.
Pe rol se află soluționarea apelul declarat de petentul apelant P. A. V. împotriva Sentinței civile nr.75/2014 pronunțată de JUDECĂTORIA S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 9.10.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014. Prin încheierea din data de 16.10.2014, instanța pentru același motiv a amânat pronunțarea la data de 23.10.2014. Cele două încheieri fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria S. sub nr._ 6.11.2013 petentul P. A. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea procesului verbal . nr._/23.10.2013 încheiat de intimat iar în subsidiar transformarea amenzii în avertisment.
In drept s-a invocat art. 16 alin. 1, art. 17, art. 31 alin. l și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul prin întâmpinare (f 22) a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In probațiune, s-au depus înscrisuri, respectiv: copia procesului-verbal contestat, raportul agentului constatator, cazierul auto al petentului emis de către Serviciul Rutier, înregistrarea radar pe suport magnetic cu fapta abaterea săvârșită de către petent.
In drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Prin Sentința nr. 75/2014 pronunțată de Judecătoria S. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Motivarea primei instanțe.
Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat contravențional, deoarece în data de 23.10.2013 a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Analizând din oficiu procesul verbal sub aspectul mențiunilor obligatorii, prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că actul contesta conține toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Prin plângere, petentul critică actul sancționator sub aspectul temeiniciei acestuia, învederând că a vrut să vadă de ce se deplasează atât de încet mașinile care rulau in față. Observând că din sens opus nu venea nicio mașină, s-a încadrat spre stânga, adică pe contrasens, să observe care era cauza circulației greoaie. Astfel a observat că erau mai multe TIR-uri încărcate care urcau greu panta, după care s-a retras în același șir de mașini, fără să depășească pe cineva.
Din CD pus la dispoziție de către intimat, rezultă că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului condus de petent pe marcaj longitudinal continuu.
Pe de altă parte, petentul a semnat fără obiecțiuni actul constatator, deoarece dacă ar fi avut obiecțiuni trebuia să le arate organului constatator la momentul încheierii actului contestat nu să afirme că va prezenta în viitor aceste obiecțiuni.
Față de această probă, instanța a reținut temeinicia procesului-verbal contestat .
Împotriva Sentinței mai sus menționate a declarat apel în termen petentul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.
Motivarea apelului.
Consideră total netemeinica si nelegala soluția data de instanța de fond raportat la următoarele motive:
1. O prima critica o reprezintă faptul ca instanța in mod greșit a reținut faptul ca procesul verbal indeplineste toate condițiile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 2001 republicata. Petentul a indicat instanței de judecata, prin plângerea contravenționala formulata, faptul ca numele agentului constatator este indescifrabil neputând a fi citit si prin urmare neputand a-l identifica. Acest aspect este vizibil si se poate constata cu ușurința in urma unei analize a procesului verbal . nr._/23.10.2013.
Așadar, cata vreme aceasta neregularitate a fost invocata de petent prin plângerea contravenționala instanța avea obligația sa se pronunțe si asupra acestei excepție, ba chiar avea obligația de a o analiza din oficiu raportat la art. 22 cod procedură civilă, care prevede ca judecătorul are obligația sa se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut.
Această neregularitate este sancționată cu nulitatea absoluta care poate fi invocata chiar si de instanța din oficiu, iar in cauza de fata instanța de fond, cu toate ca din oficiu a analizat respectarea procesului verbal contestat a prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 republicata, instanța de fond a omis aceasta neregularitate, instanța analizând in mod evident sumar respectarea acestor condiții.
2. O a doua critica, o reprezintă faptul ca instanța de fond a respins in mod total nejustificat cererea in probatiune a petentului respectiv proba cu martorii P. A. R. si șoferul mașinii pe care se presupune ca a depasit-o.
Teza probatorie cu acești martori viza probarea celor susținute de petent in plângerea contravenționala, si anume faptul ca acesta nu efectuat manevra „depășirii” fapta contravenționala reținuta in seama acestuia ci acesta singura fapta care ar fi putut fi reținuta in seama sa ar putea fi cea de incalcare a marcajului longitudinal continuu.
Petentul nu a efectuat manevra „depășirii" care potrivit O.U.G. nr. 195/2002 republicata aceasta se face prin trecea unui vehicul in fata celuilalt, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de fata, aspecte care pot fi confirmate atat de numita P. A. R. care este chiar martor ocular fiind in mașina cu petentul la acel moment dar si de conducătorul autovehiculului marca Mercedes cu nr. de inmatriculare MN-N 1844, care de asemenea poate confirma faptul ca petentul nu a efectuat manevra depășirii intrucat petentul s-a afla in permanenta in spatele acestuia.
3. Un alt motiv de netemeinicie a hotărârii instanței de fond, este faptul ca in baza rolului activ judecătorul are obligația sa propună probe chiar daca părțile se împotrivesc pentru stabilirea si aflarea adevărului.
În cauza singura proba, administrata de intimata si invocata in susținerea celor reținute in procesul verbal a fost inregistrarea video, depusa pe suport CD la dosar.
Supune atenției instanței de judecata aspectul ca fapta contravenționala de nerespectare a indicatorului „depășire interzisa" a fost constatata cu un Cinemometru tip Autovision. Arată ca potrivit art. 1.4 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 - 05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre: „Cinemometrele radar, denumite în continuare cinemometre, sunt mijloace de măsurare care, pe baza aplicării efectului Doppler în domeniul microundelor, măsoară și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier, din exteriorul acestora și independent de caracteristicile autovehiculelor a căror viteză este măsurata ».
Așadar, cata vreme aceste Cinemometre sunt utilizate doar pentru măsurarea vitezelor autovehiculelor aflate in trafic nefiind prevăzuta in nici o norma ori lege posibilitatea folosirii acestora pentru constatarea altor contravenții, solicită sa se rețină ca probele obținute prin utilizarea acestui Cinemometru in speța de fata nu pot sta la baza încheierii procesului verbal si a constatării faptei contravenționale.
4. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra petitului subsidiar formulat de petent prin plângerea contravenționala, neexistand nici o motivare a instanței nici de respingere si nici de admitere a acestui petit.
Consideră ca se impune o rejudecare a fondului si sub acest aspect pentru ca instanța sa se pronunțe si cu privire la acest petit.
In drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 republicata.
In probatiune, a solicitat încuviințarea următoarelor probe:
1.proba cu înscrisurile existente la dosar.
2. proba cu martorii: P. A. R. și conducătorul autovehiculului marca Mercedes cu nr. de inmatriculare MN-N 1844, pe care solicită sa pună in vedere intimatei sa efectueze toate demersurile necesare pentru a-l identifica pe baza numărului de inmatriculare al autovehiculului si prin urmare sa depună la dosar numele si prenumele si domiciliul acestuia.
Teza probatorie cu acești martori, consta in probarea faptului ca petentul nu a efectuat manevra „depășirii". P. A. R. a fost chiar martor ocular fiind in mașina cu petentul la acel moment iar conducătorul autovehiculului marca Mercedes cu nr. de inmatriculare MN-N 1844, de asemenea poate confirma faptul ca petentul nu a efectuat manevra depășirii intrucat petentul s-a afla in permanenta in spatele acestuia.
3. Sa pună in vedere intimatei sa răspundă printr-o adresa scrisa la următoarele intrebari:
1. Daca aparatul radar avea verificarea metrologica la zi. sa se depună actul:
2. Daca aparatul radar era omologat, sa se depună actul:
3. sa depună tipul aparatului radar si instrucțiunile de folosire ale aparatului.
4. sa prezinte dacă operatorul avea atestat.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente.
Procesul - verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.10.2013, de către agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., întrunește condițiile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie.
Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat disp. art. 120 alin. 1, lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Incriminarea și sancționarea faptelor vând ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100. alin.3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată: "art.100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
De asemenea, petentul a încălcat prevederile art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391 din 2006.
Procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, modificată, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Din C.D.-ul depus la dosar, privind abaterea săvârșită de către petent, rezultă că petentul a efectuat manevra de depășirea a autoturismului Mercedes cu nr. HN – NI 844, pe marcaj longitudinal continuu. Abaterea a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, iar înregistrarea video are menirea de a întări cele consemnate în procesul verbal.
Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a sancțiunii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Referitor la măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și implicit măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, având în vedere ca norma de incriminare și sancționare a faptei, respectiv art. 100, alin.3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 rep. pedeapsa prevăzută este ""amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o pentru 30 de zile". Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Referitor la cererea în probațiune formulată de către apelant, arată că se opune audierii martorilor propuși de către acesta. În ceea ce privește martorul P. A. raportat la art. 315 din Codul de procedură civilă, aceasta nu poate fi ascultată ca martor, având în vedere faptul că este soția apelantului.
In ceea ce privește conducătorul autoturismului depășit, din documentele depuse la dosar reiese că acesta ar fi fost oprit de către agentul constatator la momentul constatări contravenționale și este puțin probabil ca acesta să cunoască aspecte despre abaterea săvârșită apelant. Pe de altă parte, consideră că fapta contravențională reținută în sarcina petentului deplin dovedită de probele administrate pe fondul cauzei.
Examinând apelul prin prisma prevederilor legale aplicabile și raportat la motivele invocate de apelant, tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Prin procesul verbal a cărei anulare se solicită, s-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/1996, constând în aceea că a efectuat manevra de depășire în zona de acțiunea indicatorului „Depășire interzisă – marcaj dublu continuu. De asemenea s-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 147 din H.G. nr. 1391/1996 constând în aceea că nu avea supra sa asigurarea obligatorie auto.
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentului, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța de fond a făcut însă o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, reținând temeinicia procesului verbal exclusiv pe baza înregistrării video depuse de intimat și pe faptul că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
Apărarea petentului referitoare la imposibilitatea identificării agentului constatator pe motiv că nu ar fi lizibil numele acestuia în procesul verbal, este neîntemeiată.
Astfel, la instanța de apel intimatul a depus la dosar (fila 37) o copie mai lizibilă a procesului verbal din care se poate înțelege numele agentului constatator care l-a încheiat, fiind vorba de agentul C. A..
În mod greșit prima instanță a respins ca inutilă proba testimonială solicitată de intimat.
În apel, a fost încuviințată proba cu martora P. A. R. și vizionarea CD – ului depus de intimat.
Potrivit art 45 din OUG. nr. 195/2002: depasireaeste manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial.
Din declarația martorei reiese că petentul nu a efectuat o manevră de depășire propriu – zisă ci doar a intrat pe contrasens pentru câteva secunde, pentru a vedea ce se întâmplă, întrucât în fața sa se afla un tir și nu avea vizibilitate.
Declarația martorei se coroborează întocmai cu înregistrarea video prezentată de intimat care a fost vizionată de instanța de apel în ședința publică din data de 9.10.2014 și din care se observă foarte clar manevra efectuată de petent, la data și ora menționate în procesul verbal, și anume că a ieșit de pe banda sa de mers intrând pentru câteva secunde pe contrasens, după care s-a retras pe aceeași bandă, dar fără a depăși autovehiculul care circula în fața sa.
Raportat la probele administrate în cauză, în mod greșit s-a dispus sancționarea petentului pentru contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1396/1996, astfel că se impune anularea procesului verbal sub acest aspect.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 147 din H.G. nr. 1396/1996, petentul nu a formulat prin plângere nicio critică, necontestând săvârșirea acesteia, astfel că potrivit principiului disponibilității instanța nu se va pronunța cu privire la aceasta.
Având în vedere cele reținute cu privire la cererea formulată în principal de petent, privind anularea procesului verbal, nu se mai impune examinarea cererii formulate de acesta în subsidiar, privind înlocuirea amenzii cu AVERTISMENT și asupra căreia nu s-a pronunțat nici prima instanță.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, sentința atacată va fi schimbată în sensul admiterii în parte a plângerii formulate de petent și se va dispune anularea acestuia în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/1996.
Întrucât apelul a fost admis, intimatul fiind în culpă procesuală, potrivit disp. art. 453 alin. 1 cod procedură civilă, va fi obligat să îi achite petentului suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul apelant P. A. V., împotriva Sentinței civile nr. 75/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Schimbă în tot sentința mai sus menționată, în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/23.10.2013 încheiat de intimat și în consecință dispune anularea acestuia, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/1996.
Obligă intimatul să plătească petentului suma de 20 de lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. G. C.
GREFIER
A. S.
Red. Teh. G.C.M.
Ex. 4/28.11.2014
Judecător fond: S. R.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1641/2014. Tribunalul ALBA | Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 488/2014.... → |
|---|
