Anulare act administrativ. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 7413/176/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier M. R.
Pe rol se află pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 26.05.2014, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 28.05.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21.05.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._ reclamanta S.C. N. M. SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului verbal de inspecție fiscală ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 14.04.2010 și la data de 01.06._ s-a efectuat la sediul reclamantei o inspecție fiscală parțială de către T. G. și Marzac Ziota din cadrul Serviciului de Inspecție Fiscală.
La capitolul 2 din procesul verbal se arată că „ valoarea facturilor reprezentând aprovizionări de la furnizori este mai mare comparativ cu aprovizionările de la alți furnizori”, or această afirmație este de rea credință, având în vedere că din moment ce aceasta s-a aprovizionat de la acești furnizori, nu era necesar să se aprovizioneze de la alții, decât cu strictul necesar. Tot în capitolul 2 se mai afirmă că „din verificarea efectuată asupra operațiunilor derulate prin caseria societății s-a constatat că reclamanta nu dispunea de disponibil propriu în numerar necesar achitării acestor facturi și ca urmare ele au fost achitate cu preponderență din creditarea asociaților, valoarea acestora ridicându-se la data de 31.03.2010 la suma de 206.360 lei” lucru absolut normal având în vedere că în 2 ani reclamanta a produs peste 300.000 euro, iar asociații au fost nevoiți ca pentru a rezolva probleme societății să se împrumute cu suma mari de bani de ordinul zecilor de mii de euro.
S-a mai arătat că tot în capitolul 2 se afirma că” s-a constată că nici unul din furnizori nu declara livrări efectuate către societate” însă aceasta de bună credință a ridicat mărfurile cu factură fiscală și chitanță, pe care le-a achitat în integralitate, reclamanta neavând nici o culpă pentru conduita fiscală a partenerilor comerciali.
S-a menționat că o altă constatare incorectă este că” valoarea SDV- urilor înregistrate de cheltuieli trimetrul I 2010, aprovizionare de la furnizori este de 124.448 lei( bază impozabilă) valoare nejustificat de mare având în vedere că în anul 2009 în total cele patru trimestre, valoarea acestora este de 105.602 lei iar în anul 2008 valoarea acestora a fost de 18.061 lei, iar referitor la acestei susțineri organul fiscal demonstrează încă o dată reaua credință în efectuarea actului de control doar pentru a descoperi o pretinsă evaziune fiscală și pentru a-și încasa stimulentele.
O altă concluzie eronată a organelor de control se prezintă în sensul că „ din răspunsurile primite solicitărilor de control în vederea verificării realității operațiunilor, aceasta nu a fost confirmată ca urmare cheltuiala cu aprovizionarea de materii primea fost înregistrată în baza unor documente fictive, total eronat documentele fiind reale, în sensul că s-a primit factura și chitanța pentru achiziționarea efectiv plătită.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A. a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, raportat la natura juridică a acțiunii formulate, a solicitat desesizarea instanței de drept comun și trimiterea cauzei instanței competente.
În motivare s-a arătat că obiectul cauzei deduse judecății vizează anularea unui act administrativ fiscal, respectiv a R.I.F. nr._/29.07.2011 și implicit a Deciziei de Impunere nr. 11/2907.2011 ce face parte integrantă din actul de control contestat, prin care au fost stabilite în sarcina societății reclamante de către organele de control fiscal, sume suplimentare datorate la bugetul consolidat al starului, reprezentând taxe, impozite, contribuții.
Având în vedere că litigiile care vizează anularea actelor administrativ-fiscale sunt de competența instanței de contencios administrativ, s-a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Alba Iulia, cererea încadrându-se în sfera de reglementare a art.2, alin. 1), lit. d) din Codul de pr. civ. care arată că "Tribunalul judecă în primă instanță ...d) procesele și cererile în materie de contencios administrativ, in afară de cele date in competența curților de apel;"
S-a învederat că reclamanta a urmat în termenul legal procedura prealabilă impusă de art. 207 alin. 1) din O.G. nr. 92/2003, fiind emisă Decizia nr. 131/20.10.2011, de către Biroul de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus suspendarea procedurii de soluționare pe cale administrativă a contestației formulate de S.C. N. M., până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, când procedura administrativă va fi reluată pentru soluționare pe fond a contestației formulate.
Având în vedere faptul că organele de inspecție fiscală au constatat cu ocazia verificării fiscale efectuată la S.C. N. M. S.R.L., unele aspecte de natură evazionistă, au sesizat prin adresa nr._/29.07.2011, P. d.p.l. Tribunalul A., dosar aflat în curs de soluționare.
Prin sentința civilă nr.5495/2011 pronunțată de Judecătoria A. I., față de faptul că obiectul cauzei vizează anularea unui act administrativ fiscal, respectiv a RIF nr._/29.07.2011 și implicit a Deciziei de Impunere nr. 11/29.07.2011 ce face parte integrantă din actul de control contestat, iar în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea 554/2004 litigiile care vizează anularea actelor administrativ fiscale ce privesc taxe, impozite, contribuții de până la_ lei sunt de competența instanței de contencios administrativ a tribunalului, s-a admis excepția de necompetentă materială, invocată de către pârâtă și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 13.01.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2012, în vedere că împotriva administratorului social al societății reclamante s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și evaziune fiscală cu privire la sumele care fac obiectul deciziei de impunere atacată, instanța a suspendat judecata pricinii în baza art.244 pct.2 Cod proc. Civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.1304/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
La data de 11.04.2013 cauza a fost repusă pe rol ca urmare a faptului că dosarul nr.1304/P/2011 a fost soluționat prin Rezoluția procurorului din data de 13.02.2013, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății reclamante, soluție menținută prin respingerea, de către de către Tribunalul A., a plângerii formulată de către DGFP A., în dosar nr._ .
La data de 26.02.2014 a fost soluționată de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. contestația administrativă formulata de societatea . împotriva actelor administrative fiscale contestate, fiind emisă Decizia nr. 914, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către S.C. N. M. S.R.L. pentru suma totală de 309.501 lei.
La data de 09.04.2014 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a menționat că înțelege să conteste Decizia nr.914/2014 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia și, pe cale de consecință, anularea RIF și a deciziei de impunere emisă în baza acestuia.
În motivare se arată că așa cum rezultă din rezoluția procurorului, confirmată de instanța de judecată, înregistrările contabile ale societății au fost corecte, aprovizionările cu materie primă sunt reale, iar materia primă achiziționată a fost folosită în procesul de producție.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauza penală s-a constatat că sunt reale în întregime cheltuielile societății, iar bunurile achiziționate erau necesare procesului de producție și au fost utilizate în acest proces.
Dacă s-a constatat că materia primă a fost corect achiziționată, achiziția este una reală în întregime, astfel încât nu se modifică baza impozabilă și nici deconturile de TVA.
La data de 31.03.2014 pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. a depus întimpinare cu referire la fondul acestei cauze, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Astfel, se menționează că T.V.A. a fost calculată suplimentar ca urmare a constatării următoarelor deficiente: - aprovizionările cu materii prime, materiale, scule, dispozitive cuprinse in facturi emise de furnizori pentru care nu s-a confirmat realitatea operațiunilor, nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății.
Referitor la cheltuielile cu materii prime, materiale, scule, dispozitive ,stabilite de echipa de inspecție fiscala si contestate de societate, se arată că in timpul controlului s-a procedat la analiza cheltuielilor cu materii prime consumate de societate în vederea obținerii producției destinate pieței externe, constatându-se că consumul de materii prime deși este înscris în documentele societății ( bonuri de consum, calculații de preț) ca fiind destinat producției pentru piața externa, nu se regăsește în totalitate în cantitatea producției obținută, existând diferențe semnificative între cantitatea exprimata în kg. înscrisa în bonurile de consum si cantitatea de produse finite înscrisa pe facturile externe de vânzare . De ex., în anii 2008 cantitatea de materii prime, materiale folosite pentru obținerea produselor finite a fost de 191.962,6 kg. iar cantitatea produselor finite livrate pe piața externa, exprimata în kg. fost de 42.445,10, ceea ce înseamnă că este de 4,52 mai mică.
In ceea ce privește modul de calcul a stocurilor de materii prime si materiale s-au luat în considerare soldurile debitoare inițiale ale contului 301 -Materii prime si 302- Materiale la data de 01.01.2008. Aceste valori nu au putut fi corelate cu o evidență cantitativa a acestora deoarece societatea contestatoare nu are organizata o evidență cantitativa, nu are organizata contabilitatea de gestiune, nu întocmește fise de magazie, registrul stocurilor.
Controlul exactității înregistrărilor din evidenta gestiunilor si din contabilitate se asigura prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor.
Astfel, conform prevederilor legale aplicabile, evidenta cantitativa a bunurilor se realizează cu ajutorul fiselor de magazie, controlul exactității înregistrărilor se asigura prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor .
Neavând această evidență, societatea nu a putut prezenta nici fise de magazie nici registrul stocurilor, singurele documente prezentate au fost calculațiile de pret aferente fiecărui sortiment produs pentru partenerii externi însoțit de bonul de consum așa cum recunoaște si administratorul societății la întrebarea nr. 3 din nota explicativă .
Datele înscrise in situațiile centralizatoare lunare au fost preluate in Situația centralizatoare anuala aferenta perioadei verificate 2008-2010, in care s-a procedat la compararea kg înscrise in calculațiile de preț cu cele înscrise in facturile externe, ținându-se cont de cantitatea de șpan rezultată (aceasta fiind scăzută).
Diferența determinată de organele de inspecție fiscala, reprezintă consum de materii prime care deși este înscris in documentele societății (calculații de preț, si bonuri de consum aferente) ca fiind destinat producției realizate pentru piața externă nu se regăsește in cantitatea producției obținute.
Deoarece s-au constatat diferențe considerabile, echipa de control, prin întrebarea nr.4 a solicitat administratorului sa răspundă de ce cantitatea de materii prime înscrisa în calculațiile de preț si bonurile de consum aferente produselor destinate pieței externe, nu corespunde cu cantitatea de produse finite exprimata în kg.,înscrisa pe facturile externe si documentele de transport(CMR).
Reprezentantul legal al societății a motivat organelor de inspecție fiscala ca acele cantități înscrise pe facturi si CMR-uri, erau mai mici decât cele reale, pentru ca transportatorii încarcă marfa în mașini mult peste capacitate.
Or, din punct de vedere al efectelor fiscale argumentele reprezentantului societății nu au putut fi luate in considerare de organele de inspecție fiscala întrucât acestea erau contrazise de documentele prezentate in timpul controlului.
În ceea ce privește cantitatea de scule si dispozitive înscrisa pe facturi de către societate, organele de inspecție fiscala au constatat faptul că la aceeași activitate fluctuația consumului este diferit semnificativa, astfel: valoarea aprovizionărilor în trimestrul I 2010 fost de 124.448 lei comparativ cu cele din întreg anul 2009 în suma totala de 105.062 lei, respectiv cu cele din tot anul 2008 în valoare de 18.061 lei. Valoarea cheltuielilor cu aceste piese nu este recuperata de valoarea veniturilor din producția vândută, așa cum rezulta si din datele înregistrate în contabilitate.
Consecința fiscala o reprezintă supradimensionarea scriptică a costurilor de producție ale societății cu influență implicită asupra stabilirii profitului impozabil si a impozitului pe profit aferent.
Având in vedere prevederile legale aplicabile în speța, rezultă că cheltuielile reprezentând materii prime, materiale, piese de schimb evidențiate in contabilitate nejustificat nu reprezintă cheltuieli aferente veniturilor impozabile ale societății, aceste cheltuieli au condus doar la o creștere scriptica nejustificata a costurilor de producție ale societății care a influențat modul de determinare a profitului impozabil si implicit a impozitului aferent.
De asemenea, au fost efectuate controale încrucișate la furnizorii societății reclamante, iar urmare a respectivelor controalelor încrucișate efectuate nu s-a putut confirma că societățile verificate au avut calitatea de furnizori ai societății reclamante si că aceștia au emis facturile reprezentând materii prime :fier, otel, tabla, si SDV-uri: freze, burghie, cuțite si altele . Respectivele societăți furnizoare ce au fost verificate nu au declarat livrările in Declarația informativa privind achiziții/livrări pe teritoriul național cod 394, nu au depus declarații de impozite si taxe la bugetul statului (declarația 100, declarația 101, declarația 300), nu au întocmit si depus situații financiare anuale. In această situație sunt legale masurile organelor de control cu privire la recalcularea impozitului pe profit la S.C. N. M..
Astfel, pentru anul 2008, valoarea materiilor prime de la furnizori: S.C. TOP AUTOINDUSTRIAL S.R.L., S.C. GENERAL ELECTRIC S.R.L., S.C. TEDY T. S.R.L., la care urmare controalelor încrucișate efectuate nu s-a dovedit realitatea tranzacțiilor, nici nu au fost identificate facturi emise de către acești furnizori ai societății reclamante, este în sumă de 128.103 lei, iar consumul de materii prime nejustificat raportat la producția realizată pentru partenerii externi a fost în sumă de 296.638,72 lei (anexa 16 la Raportul de inspecție fiscala).
Valoarea totală a cheltuielii nedeductibile reprezentând cheltuieli cu materii prime nejustificate, aferente anului 2008, este în sumă totală de 296.638,72 lei din care suma de 128.103 lei reprezintă cheltuieli cu materiale aprovizionate de la societăți pentru care în urma controlului încrucișat nu s-au confirmat operațiunile economice derulate cu S.C. N. M. S.R.L., apoi cheltuiala nedeductibilă cu SDV-uri în sumă de 18.061 lei si cheltuielile de protocol care de asemenea nu sunt deductibile fiscal, în sumă de 441 lei.
Pentru anul 2009, organele de inspecție fiscala au avut in vedere faptul că nu s-a confirmat realitatea tranzacțiilor cu furnizorii supuși verificărilor încrucișate evidențiați pe facturile cu valori sub 5.000 lei aferent cărora societatea a inregistrat in contabilitate in anul 2009 aprovizionări de materii prime si SDV:
-. SRL București,
-. București,
-. TG. M.,
-. Focșani,
-. Tg. M.,
-. C.,
-. Sighișoara,
-. A. I.,
-.,
-.
Organele de inspecție fiscala au constatat că:
- nu s-a putut confirma la niciuna din societățile verificate, in calitate de furnizori realitatea operațiunilor si emiterea de facturi către S.C. N. M., societățile verificate nu au declarat livrările în declarația informativa privind achiziții si livrări de bunuri pe teritoriul național cod 394, nu au depus declarații privind impozite si taxe declarația 100, declarația 300, nu au depus situațiile financiare anuale.
- aceste facturi au fost achitate de . în numerar in condițiile in care societatea nu deținea numerar in casieria unității), cu excepția facturilor emise de . Srl București care nu au fost achitate de S.C .N. M.,
- . SRL București are ca obiect de activitate comerț produse alimentare, băuturi si tutun de la înființare, această societate declarând că nu a emis facturi fiscale si nu a efectuat niciun fel de tranzacții cu S.C.N. M..
- alt furnizor al reclamantei - . Reghin - nu a emis facturi si nu a desfășurat activitate începând cu data de 05.02.2008., iar alt partener- . are ca obiect de activitate Hoteluri si alte facilitați de cazare, nu a mai depus declarații din luna mai 2008 si este declarat inactiv din 11.06.2009 in baza O.P.A.N.A.F. 1167/29.05.2009.
- . Sighișoara nu a emis facturile supuse controlului încrucișat, . a declarat ca nu a derulat tranzacții comerciale cu S.C. N. M..
Pentru anul 2010, organele de inspecție fiscala au avut in vedere si faptul că nu s-a confirmat realitatea tranzacțiilor cu furnizorii supuși verificărilor încrucișate evidențiați pe facturile cu valori sub 5.000 lei aferent cărora societatea a inregistrat in contabilitate in anul 2010 aprovizionări de SDV:
-. Sighișoara,
-. Focșani,
-. Tg. M.,
-. Sighișoara
Organele de inspecție fiscala au constatat că:
- nu s-a putut confirma la niciuna din societățile verificate, in calitate de furnizori realitatea operațiunilor si emiterea de facturi către S.C. N. M., societățile verificate nu au declarat livrările in declarația informativa privind achiziții si livrări de bunuri pe teritoriul național cod 394, nu au depus declarații privind impozite si taxe declarația 100, declarația 300, nu au depus situațiile financiare anuale.
- aceste facturi au fost achitate de . în numerar in condițiile in care societatea nu deținea numerar in casieria unității)
Organele de control nu au luat în considerare motivațiile invocate de societate, conform cărora transportatorul trecea in acte mai puține kg decât erau încărcate, întrucât cantitatea de marfa înscrisa in documentele de transport este identica cu cantitatea de marfa înscrisa in facturile externe, iar societatea recunoaște că cantitatea înscrisa in facturile externe era corectă.
Referitor la TVA, prevederile din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu privire la regimul deducerilor, sfera de aplicare a dreptului de deducere si condițiile de exercitare a dreptului de deducere, precizează:
ART. 145
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.
(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile:
ART. 146
Condiții de exercitare a dreptului de deducere
(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează sa îi fie prestate în beneficiul sau de către o persoana impozabila, sa dețină o factură emisa în conformitate cu prevederile art. 155.
Din contextul legal citat rezultă că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata ia naștere la data livrării de bunuri sau servicii de către persoanele impozabile din punct de vedere al taxei, justificarea dreptului de deducere efectuându-se pe baza facturii fiscale emise de către acestea, facturi legal întocmite care angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat si aprobat. precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate.
In speță, referitor la furnizorii anterior enumerați, din verificările încrucișate efectuate de organele de inspecție fiscala competente teritorial să efectueze aceste verificări a rezultat că societățile in cauza nu au derulat relații comerciale cu reclamanta S.C.N. M., nu au emis facturile respective, plaja de numerotare a respectivilor furnizori fiind diferita de numerele înscrise pe facturile înregistrate la S.C. N. M., au obiect de activitate diferit de natura bunurilor înscrise in facturile in cauză, nu au desfășurat activitate in perioada verificata .
Toate aceste rezultate conduc nu doar la o simplă presupunere, ci la certitudinea documentele in cauza nu sunt întocmite legal, astfel nu se dovedește realitatea operațiunii desfășurate de reclamanta.
Simplul fapt că reclamanta se află in posesia unor facturi fiscale emise pe numele furnizorilor, nu justifică dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata înscrisa in acestea, atâta vreme cât nu s-a dovedit realitatea livrărilor de bunuri consemnate in acele facturi si nașterea faptul generator precum si exigibilitatea taxei, adică colectarea la furnizori, la data livrării, cu alte cuvinte, reclamanta nu poate sa deducă o T.V.A. pe care furnizorul nu o plătește, adică acest T.V.A. nu a fost încasat la bugetul statului de la furnizor.
Deținerea unei facturi fiscale este o condiție necesară dar nu suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA, condiția esențială fiind aceea de a dovedi realitatea operațiunilor consemnate in facturi si exigibilitatea taxei la furnizorii sau prestatorii de servicii.
Pe cale de consecința, pentru argumentele de fapt si de drept expuse, reclamanta nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugata înscrisa in facturile fiscale in cauză.
Referitor la rezoluția din 13.02.2013 si din 18.03.2013 pronunțata de P. de pe lângă Tribunalul A., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 241/2005 si art. 43 din Legea nr. 82/1991, față de învinuitul D. N. (...) administrator la ., iar prin Sentința penala nr. 155/2013 a Tribunalului A. - Secția Penala, pronunțata în 17 iunie 2013 s-a apreciat că nu este realizata latura obiectiva a infracțiunilor pentru care s-a efectuat urmărirea penala, având in vedere cele precizate prin expertiza contabila efectuata în cauză, acest fapt nu este de natură a admite societății reclamante S.C. N. M. dreptul de deducere din punct de vedere al TVA si al impozitului pe profit, a sumelor înscrise in facturile despre care s-a făcut vorbire anterior, întrucât cu privire la aceste tranzacții nu s-a putut dovedi realitatea, nici emiterea facturilor de către reprezentanții legali ai furnizorilor, nici exigibilitatea taxei la furnizorii de bunuri.
In cauza in speța, instanța penala s-a pronunțat doar pe latura penala pentru care s-a făcut sesizarea de către organele de control, deci această hotărâre a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fata instanței civile care judeca prezenta acțiunea civila, doar cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o si a vinovăției acesteia.
Faptul că instanța penala a menținut dispozițiile cuprinse in Rezoluția procurorului in sensul ca administratorul societății N. M. a fost scos de sub urmărire penala, nu înseamnă că societatea ce a fost verificata fiscal nu mai datorează sumele ce au fost stabilite suplimentar prin decizia de impunere ca urmare a deficientelor constatate cu ocazia verificării fiscale, cu alte cuvinte, lipsa caracterului infracțional al faptei administratorului nu înlătura obligațiile fiscale stabilite ca datorate în sarcina societății.
Argumentele contestatoarei conform cărora "nu are nicio responsabilitate în ceea ce privește modul în care au fost emise de către furnizori facturile de achiziții mărfuri pe care le-a înregistrat în evidentele contabile", sunt neîntemeiate întrucât răspunderea pentru corecta întocmire a acestor documente justificative este solidara, incluzând atât furnizorul cât si cumpărătorul, așa cum se prevede la art. 6 alin.2 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata cu modificările si completările ulterioare, respectiv:
„(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Societatea reclamantă contestă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite ca urmare a inspecției fiscale desfășurată în perioada 14.04-23.04.2010 și 01.06._11, pentru suma totală de 309.501 lei, reprezentând impozit pe profit 90.348 lei, TVA 107.099 lei si accesoriile aferente .
Astfel, instanța constată că la societatea N. M. SRL fost efectuată o inspecție fiscală în vederea soluționării deconturilor de TVA cu sumă negativă și opțiune de rambursare aferente perioadei martie 2009 - martie 2010. În urma inspecției fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscala nr._/29.07.2011 in baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 11/29.07.2011, prin care, datorită deficiențelor constatate cu ocazia verificării fiscale, au fost stabilite suplimentar următoarele sume:
-90.348 lei - impozit pe profit stabilit suplimentar;
-64.635 lei - majorări si penalități aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;
- 107.099 lei - TVA stabilita suplimentar;
- 47.4191ei - majorări si penalități aferente TVA stabilita suplimentar;
La determinarea sumei de plată stabilită în sarcina reclamantei ,organele de control fiscal au avut în vedere faptul că, în perioada verificată, ianuarie 2008 - decembrie 2010, societatea a înregistrat in contabilitate aprovizionări cu diverse materiale (tablă, oțeluri) si SDV-uri (freze, cuplaje electromagnetice, plăcuțe, cuțite strung, șuruburi, burghie) de la diverși furnizori din țară, și anume:
1. S.C. TEDY T. S.R.L. A. I.;
2. S.C. TOP AUTOINDUSTRIAL S.R.L. București;
3. S.C. ALPEL TRADING S.R.L. C.;
4. S.C. ADELAT PRODEX S.R.L. Târgu M.;
5. S.C. GRIO G. S.R.L. București;
6. S.C. ROCRIS 2006 UNIVERSAL S.R.L. București;
7. .. București;
8. S.C. MONOLIT .. Focșani;
9. S.C. UNIO INDUSTRIAL S.R.L. Târgu M.;
10. S.C. GENERAL ELECTRIC S.R.L. Târgu M.;
11. S.C. A. CONS S.R.L. Sighișoara.
Datorită faptului că s-au constatat neconcordanțe între achizițiile declarate de societate și livrările declarate de partenerii interni, s-a solicitat efectuarea de controale încrucișate organelor fiscale competente teritorial, în vederea verificării realității și legalității tranzacțiilor și operațiunilor efectuate între societatea verificată și furnizorii în cauză.
Din verificările efectuate au rezultat următoarele:
- prin adresa nr. 1520/09.06.2010 emisă de DGFP M. a fost transmis PV nr. 1520/09.06.2010, din care reiese că . Tg. M. a fost înștiințată despre efectuarea controlului dar nici un reprezentant legal al societatii nu s-a prezentat la sediul DGFP M.. Ca urmare a consultării fisei pe plătitor si a situațiilor privind declarațiile depuse, s-a constatat ca societatea . nu a depus la organul fiscal declarațiile 300 "Decont de TVA" aferente perioadei aprilie 2009-mai 2010, declarațiile 394" Declarație informativa privind livrările/prestările si achizițiilor efectuate pe teritoriul național" aferente semestrelor I si II 2009. De asemenea, această societate nici nu mai funcționează la sediul declarat;
- prin adresa nr. 759/10.05.2010 emisă de DGFP V. a fost transmisă Nota nr. 5781/10.05.2010 din care rezultă că nu s-a putut contacta reprezentantul legal sau o alta persoana din cadrul societății . Focșani, iar din cercetarea dosarului de evidență a reieșit că societatea nu a mai depus decontul de TVA, începând cu luna iulie 2009 si declarația informativă pentru semestrul II 2009, societatea fiind in faliment începând cu luna iunie 2010;
- prin adresa nr._/02.05.2011 emisă de AFP Sector 5 București a fost transmis PV nr._/28.04.2011 din care rezultă că . SRL București a desfășurat activitate comerciala cu produse alimentare, băuturi si tutun, de la data înființării respectiv 04.04.2007 si până la data de 30.11.2008. În perioada respectivă nu a emis facturi fiscale, jurnalele de vânzări fiind întocmite exclusiv pe baza bonurilor fiscale emise de casa de marcat. Din declarațiile administratorului a rezultat că . SRL nu a efectuat niciun fel de tranzacții cu societatea . si nu a emis niciodată facturi fiscale;
- prin adresa nr. 1414/28.05.2010 emisă de DGFP M. a fost transmis PV nr. 1414/28.05.2010. Din constatările înscrise în procesul verbal menționat rezultă ca niciun reprezentant legal al societății . Târgu M. nu a putut fi contactat si nu s-a prezentat la sediul DGFP M.. În urma verificării, prin consultarea fisei pe plătitor si a situațiilor privind declarațiile depuse de societate la organul fiscal teritorial s-a constatat că societatea nu a depus la organul competent declarațiile de TVA aferente perioadei 2009-martie 2010 si declarațiile 394 aferente semestrelor I si II 2007, semestrul II 2008 si semestrul II 2009. Nici această societatea nu mai funcționează la sediul declarat;
- prin adresa nr. 1398/04.06.2010 emisă de DGFP M. a fost transmis procesul verbal nr. 1398/28.05.2010 din care rezultă că . Reghin nu a emis facturi si nu a mai desfășurat activitate începând cu data de 05.02.2008 ;
- prin adresa nr._/28.09.2010 emisă de AFP Sector 5 a fost transmis P.V nr._/11.04.2011 din care rezultă că . are ca obiect de activitate "Hoteluri si alte facilitați de cazare" cod CAEN 5510, iar contribuabilul nu a putut fi contactat. De asemenea, societatea figurează ca inactivă începând cu data de 11.06.2009 în baza O.P.A.N.A.F nr. 1167/29.05.2009 fiind anulată si înregistrarea în scopuri de TVA a acestei societăți din data de 01.07.2009;
- prin adresa nr._/18.06.2010 emisă de DGFP Hunedoara a fost transmis P.V nr._/17.06.2010. Din constatările înscrise în procesul verbal menționat mai sus a rezultat că la sediul declarat al . C. nu a fost găsită nicio persoană care să dea relații în legătura cu activitatea desfășurată si să pună la dispoziție documentele financiar contabile ale societății, iar în ceea ce privește situația depunerii declarațiilor la organul fiscal acestea nu au mai fost depuse din luna iulie 2007;
- prin adresa nr._/22.12.2010 emisă de Direcția Generala Coordonare Inspecție Fiscala București a fost transmis procesul verbal nr. 4670/20.12.2010, din care rezultă că . București are obiectul de activitate fabricarea altor articole de îmbrăcăminte si accesorii cod CAEN 1419. Facturile fiscale de vânzare otel rotund către . nu s-au regăsit în jurnalele de vânzări ale . pe luna decembrie 2009, nu au fost identificați furnizori de bunuri care fac obiectul facturilor menționate; plaja de numere a facturilor prezentata de societate nu include numerele facturilor pentru care s-a solicitat controlul încrucișat, iar prin Nota explicativa se menționează că . nu a derulat niciodată tranzacții comerciale cu .;
- prin adresa nr._/21.12.2010 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală- Serviciul de Inspecție Fiscală 4 a fost transmis procesul verbal încheiat la data de 20.12.2010, din care rezultă că . A. I. nu mai funcționează la sediul menționat la ORC și nu a mai depus formularul 100,102 și 300, precum și decontul de TVA începând cu luna mai 2009;
- prin adresa nr._/04.06.2010 emisă de DGFP M. a fost transmis procesul verbal încheiat la data de 28.05.2010, din care rezultă că . Sighișoara nu a desfășurat activitate și nu a emis facturi în perioada verificată, societatea suspendându-și temporar activitatea începând cu data de 01.05.2009 până la 30.04.2012, conform încheierii ORC nr.4797/22.05.2009 ;
- din verificarea bazei de date ANAF a rezultat că . nu a depus decont TVA din luna iunie 2009 și nici declarații 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național.
Față de rezultatele verificărilor efectuate, organele de control au reținut că facturile înregistrate in evidența contabilă a societății reclamante, ascund de fapt, operațiuni fictive, nereale, fiindcă, este imposibil a achiziționa fler, otel, tablă si alte asemenea materii prime de la o unitate hotelieră sau de la magazin care comercializează produse alimentare sau de la alta societate al cărei obiect de activitate este confecționarea articolelor de îmbrăcăminte, aceasta in afara aprovizionărilor de la celelalte societăți fantomă, care si-au încetat activitatea sau nu mai funcționează la sediul declarat. Or, simpla înregistrare in evidentele societății a respectivelor facturi, nu presupune automat că operațiunile efectuate au fost si reale.
În ce privește constatarea nedeductibilității TVA aferentă facturilor fiscale emise de ., instanța reține că această societate a fost declarată inactivă începând cu data de 11.06.2009, prin Ordinul Președintelui ANAF nr.1167/29.05.2009, sens în care, începând cu data de 01.07.2009, s-a anulat și înregistrarea acesteia ca plătitor de TVA.
Potrivit art. 11 alin.1 ind.2 din Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare în perioada derulării tranzacțiilor comerciale în discuție, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Textul normativ menționează în mod expres faptul că „ Lista contribuabililor declarați inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (…)”, astfel că verificarea furnizorilor este o procedură extrem de facilă, la îndemâna tuturor agenților economici, prin simpla accesare a site-ului ANAF.
Disp. art. 146 alin.1 Cod fiscal, în forma în vigoare la data emiterii facturilor invocate în raportul de inspecție fiscală, stipulau că “ Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5);”.
Or, conform art.3 din Ordinul nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor și declararea contribuabililor inactivi “(1) De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special.
(2) Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.”
Societatea reclamantă și-a exercitat dreptul de deducere TVA în baza facturilor emise de . în perioada 02.12-09.12.2009, după data înscrierii acesteia în lista contribuabililor inactivi, însă facturile emise de un contribuabil inactiv neproducând efecte juridice din punct de vedere fiscal, nu erau îndeplinite condițiile legale pentru deducerea TVA.
Ca atare, din luna iulie 2009 . nu putea emite legal facturi pentru ca operațiunile comerciale să fie luate în considerare de către organele fiscale, reclamanta putând cunoaște cu ușurință faptul că acest subiect de drept era declarat inactiv, cu consecința incidenței art.11 alin.1 ind.2 din Legea nr.571/2003. Așa fiind, pentru achizițiile efectuate de la contribuabilul aflat în inactivitate, cumpărătorul nu mai beneficiază de dreptul de deducere TVA aferentă achizițiilor respective, aceasta independent de faptul că facturile respective sunt înregistrate în contabilitate.
Referitor la tranzacțiile derulate cu celelalte societăți comerciale indicate de organele de control, instanța reține că unii dintre acești contribuabili nu și-au depus declarațiile fiscale pentru perioada respectivă și nu au achitat obligațiile fiscale ce decurg din aceste tranzacții, însă nu indisciplina financiar-fiscală a altor agenți economici reprezintă motivul pentru care operațiunile respective nu au fost avute în vedere la stabilirea dreptului de deducere a TVA, ci faptul că organele de control au constatat că, în ceea ce privește operațiunea deducere a TVA, una din condițiile obligatorii este ca persoana impozabilă să dețină o factură fiscală emisă în conformitate cu prevederile art.155 alin.5 Cod fiscal, aceasta fiind documentul care justifică deducerea taxei, însă numai în cazul în care bunurile au fost achiziționate în fapt și sunt utilizate în scopul desfășurării activității economice.
În înțelesul Codului fiscal, scopul economic al unei tranzacții trebuie să reflecte întocmai modul cum aceasta se produce, să fie în concordanță cu realitatea, să se deruleze cu respectarea cadrului legal și să pună în evidență drepturile și obligațiile aferente operațiunii.
În acest sens, se constată că potrivit disp. art. 21 alin.4 lit. f din Legea 571/2003 „ Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;”.
Noțiunea de „document justificativ” este introdusă de Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, care la art. 6 alin. 1 si alin. 2 precizează:
„(1) Orice operațiune economico-financiar a efectuata se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.”
Or, facturile supuse controalelor încrucișate, înregistrate de către . în evidentele contabile nu au calitatea de document justificativ în condițiile în care nu s-a putut demonstra realitatea tranzacțiilor, concluzia fiind că a avut loc o derulare artificială a tranzacțiilor între reclamantă și partenerii respectivi, fără livrarea reală a bunurilor, fiind doar un circuit scriptic al documentelor cu scopul de a obține avantaje fiscale, respectiv rambursarea de TVA.
Acest fapt este atestat de răspunsurile la notele explicative solicitate în timpul controlului, prin care administratorul social a arătat că societatea nu are organizată contabilitatea de gestiune pentru furnizarea de informații legate de costul bunurilor si serviciilor efectuate și nici nu a întocmit fise de magazie (cod 14-3-8) si registrul stocurilor ( cod 14-3-11).
Așadar, se observă că societatea reclamantă a ignorat și prevederile OMF nr.3512/2008 privind documentele financiar contabile în cazul utilizării metodei operativ-contabile, dispoziții legale care prevăd că: Anexa 2 “FIȘĂ DE MAGAZIE (Cod 14-3-8)
1. Servește ca:
- document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor bunurilor, cu una sau cu două unități de măsură, după caz;”,
“REGISTRUL STOCURILOR (Cod 14-3-11 și Cod 14-3-11/a)
1. Servește ca document de evaluare a stocurilor de bunuri și de verificare a concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazie și în contabilitate.
2. Se întocmește de către compartimentul financiar-contabil la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor la prețurile de înregistrare.”
Aspectele expuse mai sus coroborat cu faptul că:
- unele dintre societățile cu privire la care s-au efectuat controalele încrucișate au declarat, prin reprezentanții legali, că nu au avut niciodată relații contractuale cu reclamanta,
- plaja nr. facturilor societăților verificate nu includea și nr. facturilor deținute de reclamantă, sau era vorba de societăți care nu au folosit niciodată facturi ci doar bonuri,
- obiectul de activitate al acestor societăți nu permitea comercializarea de fier, oțel, tablă - denotă în mod indubitabil faptul că nu poate fi reținută realitatea operațiunilor consemnate in aceste documente .
Referitor la modul de soluționare a plângerii penale formulate de pârâtă împotriva administratorului social al reclamantei pentru infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 și art.43 din Legea nr.82/1991, instanța reține că scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile respective nu demonstrează nelegalitatea actelor administrativ fiscale ce fac obiectul prezentei acțiuni, de vreme ce organele de cercetare penală și ulterior, instanța penală, nu au analizat latura civilă, sub aspectul reglementărilor fiscale menționate mai sus, astfel că nu s-a statuat în niciun fel asupra dreptului reclamantei de deducere din punct de vedere al TVA și al impozitului pe profit cu privire la facturile în cauză.
Pentru considerentele ce preced, instanța reține că acțiunea reclamantei de anulare a Deciziei nr.914/26.02.2014 privind soluționarea pe fond a contestației administrative și a raportului de inspecție fiscala nr._/29.07.2011 in baza căruia a fost emisa decizia de impunere nr. 11/29.07.2011 este neîntemeiată, sens în care o va respinge.
În baza disp. art.274 Cod pr. civ.1865, față de soluția pronunțată, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanta ., cu sediul în mun. A. I., ..66, jud. A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ..7.
Fără cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2014
Președinte, C. C. | ||
Grefier, M. R. |
Red. CC / Tehnored. CC / 4 ex. /27.06.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 665/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
