Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 4613/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2014
Ședința publică de la 5 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier: V. L.
Pe rol se află pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 18.02.2014, care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 10.09.2013, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.:
- Să se anuleze Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013 și pct. 45, 46 și 47 din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013 referitoare la deducerea de TVA pentru un autovehicul (filele 45-51 din raport) ce conțin restituire TVA, majorări/dobânzi de întârziere și penalități de întârziere:
1. 1.795 lei - dobânzi/majorări de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2012 reprezentând avans
2. 3.161 lei - penalități de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2013 reprezentând avans
3. 103.070 lei - TVA rambursat în procent de 50% pentru factura nr. 56/17.09.2012
4. 5.030 lei - dobânzi/ majorări de întârziere socotite pentru TVA-ul rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012
5. 15.460 lei - penalități de întârziere socotite pentru TVA-ul rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012.
În motivarea acțiunii, arată că, în fapt, în data de 07.02.2012 . I. a încheiat cu . București Contractul nr. 63/07.02.2012 având ca obiect vânzarea cumpărarea unui autovehicul marca Ferrari model 458 Italia. Conform prevederilor contractuale, . obligația plății unui avans. Vânzătorul a emis factura de avans nr. 2/16.02.2012, pentru care societatea noastră a dedus 50% TVA în sumă de 21.072,96 lei.
În 17.09.2012 la livrarea vehiculul . a procedat la stornarea facturii de avans (factura nr. 55/17.09.2012) și la emiterea facturii finale cu valoarea integrală (factura nr. 56/17.09.2012). După plata facturii nr. 56/17.09.2012 . dedus 50% TVA din restul valorii, în total TVA-ul rambursat fiind de 103.069,51 lei.
În urma controlului efectuat, în perioada 28.01. - 20.03.2013, de către echipa de inspecție, formată din dl. I. V. STANICĂ și dl. G. O. T. din cadrul ANAF-AIF - serviciul inspecție fiscală 5 A.., s-a întocmit Raportul nr. 99/27.03.2013 și s-a emis Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013, prin care s-a dispus restituirea TVA-ului dedus în procent de 50% pentru vehiculul marca Ferrari, cu dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere, pentru motive care nu sunt prevăzute în legislația fiscală și prin eludarea unor dispoziții legale din Codul fiscal și normele de aplicare a acestuia.
Având în vedere faptul că în decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, la capitolul Dispoziții finale, era prevăzut dreptul la contestare în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, . depus Contestația nr. 707/22.04.2013. înregistrată la ANAF A. I./ Direcția generală a Finanțelor publice a județului A. sub nr._/22.04.2013.
În data de 13.07.2013, societatea a primit Decizia nr. 69/08.07.2013, emisă de către Biroul de soluționare a contestațiilor, prin care s-a hotărât respingerea contestației ca neîntemeiată.
Reclamanta contestă și solicită anularea actelor administrative menționate în primul capăt de cerere pentru următoarele argumente:
1. Art. 145/1 alin. (1) din Codul fiscal - neinvocat de către echipa fiscală nici în raport, nici în decizie - prevede fără echivoc dreptul persoanelor impozabile de a deduce 50% din TVA-ul plătit pentru achiziția de vehicule care au sub 3.500 kg masă totală admisă sau au mai puțin de 9 locuri inclusiv cel al șoferului. Vehiculul, ce face obiectul deciziei de impunere și a raportului de inspecție, respectă condițiile impuse de aceste prevederi.
Acest autovehicul este utilizat de către . deplasări în străinătate, ce presupun parcurgerea de distanțe foarte mari, și la nivel de reprezentare al societății pentru a crea un status de egalitate în afaceri în relațiile de colaborare cu clienții străini, având în vedere că societatea a ajuns în 2012 la o cifră de afaceri de 74.578.388 lei și produce bunuri numai pentru export.
Art. 145/1 alin. (I) prevede următoarele: Prin excepție de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehicule, aflate în proprietatea sa în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.
2. Echipa de inspecție fiscală și Biroul de soluționare a contestațiilor afirmă faptul că bunul nu se integrează în activitatea de bază a societății și nu este exploatat în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate conform prevederilor art. 126 alin (1) lit. a) Codul fiscal coroborat cu art. 128 alin. (4) lit. a Codul fiscal. în pofida acestor considerații, având în vedere principiul de drept speciatta generalibus derogant și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal legiuitorul vine să contrazică interpretarea inspectorilor ANAF, dispunând în mod expres la normele de aplicare ale art. 145/1 Cod fiscal - pct. 451 alin. (4) că persoana impozabilă nu trebuie să facă dovada utilizării vehiculului în scopuri economice, în vederea realizării operațiunilor impozabile sau pentru uz personal.
Pct. 451 alin. (4) din Norme dispune: Dacă vehiculul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât și pentru uz personal, se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cheltuielilor legate de acestea. Persoana impozabilă care aplică deducerea limitată de 50% nu trebuie să facă dovada utilizării vehiculului în scopul activității economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs prevăzute la alin. (2). Prin limitarea la 50% a dreptului de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului închirierii sau leasingului de vehicule, se înțelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă în condițiile prevăzute la art. 145 și la art. 146-14 71 din Codul fiscal.
Mai mult, prin limitarea deducerii, legiuitorul a urmărit ca în final TVA-ul suportat de consumator să fie mai redus.
În motivarea deciziilor luate, echipa de inspecție fiscală și Biroul de soluționare a contestațiilor fac referire la prevederile art. 6 și art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală:
Art. 6 Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze. în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Art. 7 alin. (2) Organul fiscal este îndreptățit să examineze din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.
Reclamanta arată că este de acord cu faptul că inspectorii fiscali pot exercita dreptul de apreciere, însă acesta este condiționat de realizarea unei analize complete a tuturor aspectelor/ circumstanțelor care descriu situația de fapt. Dreptul de apreciere nu este discreționar, ci se bazează pe principiul rezonabilității și proporționalității.
Normele stabilesc o legătură directă între exercitarea dreptului de apreciere a situației de fapt fiscale și utilizarea mijloacelor de probă, potrivit legii, evitând abordările parțiale, cum este în cazul nostru. Inspectorii fiscali fac aprecieri pe care nu le pot acoperi cu dovezi.
Echipa de inspecție fiscală și Biroul de soluționare a contestațiilor a apreciat faptul că autovehiculul nu se încadrează în niciuna din categoriile de folosință reglementate și că vehiculul este destinat, în general, pentru piste speciale și pentru extravaganțe. Totuși, conform caracteristicilor tehnice din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate rezultă în mod clar că acesta este utilizabil pentru drumurile publice - vehiculul fiind din categoria Ml - adică autovehicule concepute și construite pentru transportul de pasageri (conform RNTR2). Această categorie a fost acceptată de instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea inspecția fiscală la momentul emiterii deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
Acestea justifică utilizarea autovehiculului în scop administrativ, de reprezentare și de promovare a societății, fapt ce poate fi demonstrat prin delegațiile în străinătate.
În legislația fiscală în vigoare nu regăsim expresiile piste speciale și extravaganță și inspectorii fiscali nu au transpus în nici unul din documentele emise care sunt împrejurările edificatoare în cauză care au condus către aceste concluzii.
Rolul activ al organului fiscal, în concepția art. 7 are în vedere implicarea funcționarului fiscal în activitatea de îndrumare a contribuabilului. Funcționarul fiscal nu trebuie să se limiteze doar la a o simplă consemnare a unei situații de fapt, ci la investigarea tuturor circumstanțelor care au condus la respectiva situație. Funcționarul fiscal este obligat să indice contribuabilului mijloacele de probă care stau la baza soluției/ rezoluției date.
Inspectorii fiscali au apreciat în mod discreționar, fără a arăta circumstanțele edificatoare și probele care au fost analizate pentru a se ajunge la soluțiile redactate în deciziile de impunere, raportul de inspecție fiscală și decizia privind soluționarea contestației. In extenso, pentru ca opera de interpretare și aplicare a normelor de drept fiscal să aibă o anumită consistență, continuitate, pentru ca soluțiile practice să poată fi previzibile, trebuie ca în orice caz complicat, pentru care nu există un text anume, să se recurgă Ia punerea în aplicare a unor principii general valabile, cum ar fi cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal.
Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal se bazează pe următorul principiu: certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar temenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii fiscale - art. 3 lit. b Cod fiscal.
Ca urmare a argumentelor mai sus enunțate prin care se dovedește că decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală și decizia privitoare la soluționarea contestației sunt netemeinice și nelegale, rog onorata instanță să admită prezenta acțiune și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, îmi întemeiez acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004, ale OG nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, ale Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal, Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, și cele ale Noului Codul de procedură civilă.
A anexat: copii de pe prezenta cerere și următoarele înscrisuri probatoare: 1. Contestația nr. 707/_/22.04.2013 2. Decizia nr. 69/08.07.2013 3. Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013 4. Extras din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013 5. Opinia ./26.03.2013 6. Cartea de identitate a vehiculului 7. Contractul de vânzare cumpărare nr. 63/07.02.2013 8. Factura fiscală nr. 2/16.02.2012 9. Factura fiscală nr. 55/17.09.2012 10. Factura fiscală nr. 56/17.09.2012 11. Decizia_/19.09.2012.
Pârâta a depus întâmpinare, prin caret solicită respingerea, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată a contestației împotriva actului administrativ fiscal.
I. Excepția inadmisibilității contestației la executare. În primul rând, raportat la petitul cererii depuse, reclamanta a înțeles să conteste Decizia de impunere nr.132/27.03.2013 și punctele 45, 46 și 47 din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013 referitoare la deducerea TVA pentru un autovehicul fără să fi precizat nimic în legătură cu Decizia nr.69/08.07.2013 privind soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de .>
Contestația împotriva actului administrativ fiscal, așa cum este formulată, este inadmisibilă.
Potrivit articolului 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație, iar contestația, ca și cale administrativă de atac, nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale. Așa cum prevede articolul 210, alineatul (1) din Codul de procedură fiscală, în soluționarea contestației, organul fiscal competent stabilit potrivit prevederilor articolului 209, se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz, iar decizia sau dispoziția emisă este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Potrivit dispozițiilor articolului 218, aliniatul 2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit articolului 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Așadar, numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ, nu deciziile de impunere sau rapoartele de inspecție fiscală.
Reclamanta va trebui în acest sens să-și precizeze acțiunea, până la primul termen de judecată, în sensul dacă înțelege sau nu să solicite anularea și a Deciziei nr. 69/08.07.2013 privind soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de .>
II. Cu privire la netemeinicia contestației împotriva actului administrativ fiscal, pârâta arată.
2.1. Legat de dreptul de deducere a TVA aferent achiziției de la . a unui autoturism Ferrari 458 Italia, contestatoarea afirmă că potrivit articolului 145/1 din Codul Fiscal, ar avea dreptul la deducerea a 50% din valoarea facturilor aferente achiziției autoturismului Ferrari 458 Italia, cumpărat în anul 2012 de la dealer-ul . București, că . mod corect a dedus TVA-ul aferent acestei achiziții și că măsura dispusă prin Decizia nr. 99/27.03.2013 în ce privește restituirea sumei de 103.069,51 lei reprezentând TVA rambursat de organul fiscal către societate, cu calculul corespunzător al dobânzilor și penalităților, este ilegală.
2.2. Într-adevăr, la articolul 145/1 din Codul Fiscal se prevede, cu titlu de excepție față de regula stabilită prin articolul 145 din același act normativ, că pentru autovehiculele care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice aflate în proprietatea persoanei impozabile, dreptul de deducere a TVA este limitat la un procent de 50%. Același aspect este precizat prin Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal în sensul că prin limitarea dreptului de deducere a taxei la 50%, aferente cumpărării acestor autoturisme, se înțelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă în condițiile stabilite la articolul 145 și la articolele 146 - 147A1 din Codul Fiscal.
2.3. La articolul 145, aliniatul (2), litera a) din Codul Fiscal este stabilită regula generală în materia deducerii TVA, în sensul că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor de bunuri, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
2.4. Se argumentează, contrar poziției exprimate de inspecția fiscală, că autoturismul Ferrari achiziționat, potrivit caracteristicilor din certificatul de înmatriculare și din cartea de identitate, este utilizabil pe drumurile publice, fiind utilizat de . nivel de reprezentare a societății, pentru a crea un status de egalitate în afaceri în cadrul relațiilor de colaborare cu clienții străini, în acest sens fiind utilizat și în folosul unor operațiuni taxabile.
2.5 Afirmația că respectivul autoturism ar putea fi folosit și în scopuri administrative, de reprezentare a societății, apare oricui ca fiind forțată. Și mai ciudată ar fi presupunerea că un autoturism Ferrari ar putea fi utilizat în cadrul unor operațiuni taxabile de genul producției de bunuri potrivit obiectului de activitate al contestatoarei, pentru livrarea producției ori pentru prestarea de servicii sau, pentru închiriere către terți.
Ferrari, prin definiție, este o marca sport, tradiționalistă. Un autoturism Ferrari va fi întotdeauna o mașină sport cu performante ridicate, destinat unui segment de public exclusivist.
În spiritul tradiției consacrate încă din anul 1929, un proprietar de Ferrari va respecta întotdeauna cerințele mărcii, nu va folosi mașina în interesul afacerii, ci strict pentru activități sportiv - recreative. Simpla asociere a unui autoturism purtător al siglei Ferrari cu sintagma utilizat în interesul unor operațiuni taxabile ar constitui prilej de indignare în rândul producătorilor de la uzinele din Maranello - Italia. În acest context inspecția fiscală a calificat ca fiind „extravaganță", afirmația contestatoarei că acest autoturism este utilizat în scopuri administrative.
În concluzie, măsura restituirii TVA-ului care a fost rambursat necuvenit către contestatoare. o apreciem ca fiind una legală.
Față de cele mai sus expuse solicită pârâta respingerea contestației
În drept, articolele 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, articolele 145, 145/1, 146 – 147/1 din Codul Fiscal și Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune depune, în copie certificată cu originalul, următoarele: - Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013, integral; - Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013; - contestația depusă pe cale administrativă; - Decizia nr. 9/08.07.2013 privind soluționarea contestației formulate pe cale administrativă de .>
Ulterior, la data de 19.11.2013, fila 166, reclamanta a depus precizare de acțiune, în sensul în care solicită să seanuleze și Decizia nr. 69/08.07.2013, și actele care au fost premergătoare și care au stat la baza luării acesteia: Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013, punctele 45, 46 și 47 din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013.
Arată că înțelege să ceară anularea Deciziei nr. 69/08.07.2013 ca nelegală, întrucât aceasta nu face decât să mențină în totalitate aceeași motivare nefondată și nelegală a Raportului de inspecție și a Deciziei de impunere nr. 132/27.03.2013 și pentru că în argumentarea acesteia nu se face referire la aplicarea art. 145/1 Cod fiscal și art. 451 din Normele de aplicare. De asemenea, organul fiscal decident nu s-au luat în seamă și nici nu s-au pronunțat, în niciun fel, asupra argumentelor aduse, nearătând motivele pentru care apărările au fost înlăturate.
Din actele și lucrările de la dosar, tribunalul reține că:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 107/27.03.2013 (respectiv nr. 99/27.03.2013) organele fiscale ale Activității de inspecție fiscală A. au reținut următoarele:
Inspecția fiscală parțială a avut ca obiectiv verificarea modului de determinare a TVA deductibilă și colectată, respectiv a TVA solicitată la rambursare, realitatea datelor din evidența contabilă, din deconturile de TVA și evidența fiscală, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor privind TVA.
La soluționarea decontului cu sumă negativă cu opțiune de rambursare cu control ulterior, nr._/26.03.2012, aferent lunii februarie 2012, pentru TVA în sumă de 1.213.198 lei, organele de control au sesizat următoarele deficiențe:
În luna februarie 2012 societatea a înregistrat și a dedus prin decontul de TVA întocmit pe luna respectivă TVA în sumă de 21.072,96 lei în baza unei facturi de avans (nr. 2/16.02.2012) emisă de . București, reprezentând avans achitat în vederea achiziționării unui autoturism marca Ferrari 458 Italia. Totalul sumei facturate și achitate sub formă de avans este de 108.876,96 lei, din care TVA de 21.072,96 lei.
Echipa de inspecție fiscală a constatat că avansul înregistrat în februarie 2012 aferent căruia a fost înregistrată TVA deductibilă de 21.072,96 lei a fost stornat în septembrie 2012, când s-a emis factura definitivă de către furnizor. Totodată, s-a stabilit că avansul respectiv era aferent unui bun a cărei utilizare nu avea legătură cu activitatea economică a societății, fapt pentru care s-a constatat că societatea trebuia să asimileze operațiunea unei livrări în condițiile în care a procedat la deducerea TVA aferentă avansului și să colecteze TVA în sumă de 21.072,96 lei.
S-a stabilit că pentru luna februarie s-a solicitat și s-a rambursat necuvenit TVA în sumă de 21.072,96 lei, întrucât această TVA a fost stornată în luna septembrie când s-a emis factura definitivă, societatea nu datorează această TVA sub formă de TVA stabilită suplimentar, însă s-a stabilit că datorează dobânzi în suma de 1.795 lei și penalități de întârziere în sumă de 3.161 lei, pe perioada 26.03._12.
La soluționarea decontului cu sumă negativă cu opțiune de rambursare cu control ulterior, nr._/25.10.2012, aferent lunii septembrie 2012, pentru TVA în sumă de 536.653 lei, s-au constatat următoarele deficiențe:
În luna septembrie 2012 societatea a înregistrat factura nr. 55/17.09.2012 emisă de S.C. Forza Rossa SRL București prin care se stornează factura de avans nr. 2/16.02.2012, respectiv baza impozabilă cu minus 87.804 lei și TVA cu minus 21.072,96 lei.
În aceiași perioadă, societatea înregistrează factura nr. 56/17.09.2012 emisă de . București, în baza căreia societatea a achiziționat un autoturism marca Ferrari 458 Italia, baza impozabilă facturată fiind în sumă de 858.912,59 lei iar TVA în sumă de 206.139,02 lei.Aferent achiziției respective societatea a înregistrat și a dedus TVA în sumă de 103.069,51 lei reprezentând 50% din TVA înscrisă de furnizor pe factură.
În temeiul prevederilor art. 126 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 128 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, echipa de inspecție fiscală a constatat că autoturismul respectiv a fost achiziționat de către persoana impozabilă pentru a fi utilizat în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, fapt pentru care au considerat că persoana impozabilă trebuia să asimileze operațiunea unei livrări și să colecteze TVA echivalent cu suma dedusă, respectiv de 103.069,51 lei.
Consecința fiscală a deficiențelor constă în faptul că pentru luna septembrie 2012 societatea a solicitat și a beneficiat de rambursarea unei TVA necuvenite în sumă de 103.069,51 lei, sumă care s-a stabilit suplimentar în timpul inspecției fiscale.
Pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de 103.070 lei s-a constatat că societatea datorează dobânzi/majorări în sumă de 5.030 lei și penalități de întârziere în sumă de 15.460 lei.
Din TVA solicitată la rambursare în sumă de 536.653 lei s-a stabilit că nu se justifică la rambursare TVA de 103.070 lei, contribuabilul având drept de rambursare pentru TVA în sumăN de 433.583 lei. Pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de 103.070 lei, cu accesoriile aferente a fost emisă Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013.
Prin Decizia nr. 69/08.07.2013 a fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., s-a respins ca neîntemeiată a contestația formulată de . I. împotriva Deciziei de impunere nr. 132/27.03.2013, emisă de Activitatea de inspecție fiscală A., pentru suma totală de 128.516 lei compusă din: - taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 103.070 lei, - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 6.825 lei.
S-a reținut, referitor la taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar în sumă de 103.070 lei, de către Direcția generală a finanțelor publice A., prin Biroul de soluționare a contestațiilor, că:
În fapt, organele de inspecție fiscală au constatat că în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 63/07.02.2012 . I. a achiziționat în anul 2012 de la . București, un autoturism marca Ferrari. Pentru acesta a dedus inițial TVA în sumă de 21.072,96 lei aferentă avansului achitat în baza facturii nr. 2/16.02.2012.
Ulterior, în luna septembrie 2012 furnizorul a emis factura nr. 55/17.09.2012 de stornare a avansului facturat cu factura nr. 2/16.02.2012.
Totodată, a fost emisă și factura nr. 56/17.09.2012 în baza căreia societatea a achiziționat autoturismul marca Ferrari 458 Italia, baza impozabilă facturată fiind în sumă de 858.912,59 lei iar TVA în sumă de 206.139,02 lei. Din TVA înscrisă în factura nr. 56/17.09.2012 în sumă de 206.139,02 lei petenta a înregistrat, și a dedus suma de 103.069,51 lei, reprezentând 50% din TVA înscrisă de furnizor în factura emisă. Prin decontul depus pentru luna septembrie 2012 s-a solicitat și s-a aprobat la rambursare TVA în sumă de 103.070 lei.
Organele de inspecție fiscală, văzând lista cu autoturismele care fac parte din parcul auto al societății, au observat că autoturismul marca Ferrari înmatriculat sub nr._ este repartizat spre folosință domnului C. C. - director general, însă tot acestuia îi era repartizat spre folosință și autoturismul marca Audi A6 înmatriculat cu nr._ .
Pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de 103.070 lei s-a constatat că societatea datorează dobânzi/majorari în suma de 5.030 lei și penalități de întârziere în sumă de 15.460 lei.
Din TVA solicitată la rambursare în sumă de 536.653 lei s-a stabilit că nu se justifică la rambursare TVA de 103.070 lei, contribuabilul având drept de rambursare pentru TVA în sumă de 433.583 lei. Pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de 103.070 lei, cu accesoriile aferente a fost emisă Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013.
Decizia nr. 69/08.07.2013 a fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A. este neîntemeiată, în esență spus pentru că s-a apreciat greșit că punerea la dispoziția directorului general al unei societăți comerciale a unui autoturism Ferrari ar însemna că este utilizat în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică, iar pentru acel autoturism pentru care persoana impozabilă și-a dedus taxa pe valoarea adăugată în momentul achiziției, punerea la dispoziție fiind greșit asimilată unei livrări de bunuri cu plată pentru care exista obligația colectării taxei.
Astfel, potrivit art. 145/1 alin. (1) din Codul fiscal Limitări speciale ale dreptului de deducere: (1) Prin excepție de la prevederile ari. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice. (2) Restricția prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depășește 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului. (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate: a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat; b) vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții; c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie; d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către școlile de șoferi; e) vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosință este transmisă în cadrul urna contract de leasing financiar ori operațional; f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial. (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică inclusiv în situația în care au fost emise facturi și/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea parțială a bunurilor și/sau serviciile), înainte de data de 1 iulie 2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată. (5) În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activității economice, precum și a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 și art. 146 -147/1.
Așadar, începând din 1.07.2012, ca regulă generală, se deduce limitat, în procent de 50% TVA aferentă costurilor cu autoturismele care nu sunt utilizate exclusiv în activități economice sau ce nu se regăsesc enumerate în excepțiile stabilite de legiuitor. Conform prevederilor legale citate dacă autoturismul este utilizat în scopuri exclusiv economice sau în excepțiile mai sus enumerate, deducerea TVA este integrală. De asemenea, se deduce în procent de 50% TVA. când autoturismul este utilizat în activități economice și în alte scopuri decât cele economice.
Având în vedere prevederile legale citate se constată că nu se deduce TVA daca autoturismul nu este utilizat în activitatea operatorului economic.
În mod corect a apreciat reclamanta că este îndreptățită la a deduces TVA în procent de 50%, întrucât se încadrează în prevederile art. 145/1 alin. 1 din Codul fiscal, anterior citat.
Legislația consacră dreptul persoanelor impozabile de a deduce 50% din TVA-ul plătit pentru achiziția de vehicule care au sub 3.500 kg masă totală admisă sau au mai puțin de 9 locuri inclusiv cel al șoferului.
Autoturismul în discuție respectă condițiile impuse de aceste prevederi.
Potrivit prevederilor art. 6 și art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală: Art. 6 Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze. în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Art. 7 alin. (2) Organul fiscal este îndreptățit să examineze din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.
Inspectorii fiscali pot exercita dreptul de apreciere, însă acesta este condiționat de realizarea unei analize complete a tuturor aspectelor/circumstanțelor care descriu situația de fapt, dreptul de apreciere nefiind discreționar, ci se bazează pe principiul rezonabilității și proporționalității.
În mod greșit a apreciat în speță echipa de inspecție fiscală și Biroul de soluționare a contestațiilor că autovehiculul nu se încadrează în niciuna din categoriile de folosință reglementate și că vehiculul este destinat, în general, pentru piste speciale și pentru extravaganțe. Conform caracteristicilor tehnice din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate rezultă în mod clar că acesta este utilizabil pentru drumurile publice - vehiculul fiind din categoria M1. Acestea justifică utilizarea autovehiculului și în scop administrativ, de reprezentare și de promovare a societății.
Nu se poate reține argumentul pârâtei în sensul că pentru un astfel de bun, doar pentru că are într-adevăr valoare foarte mare la cumpărare, reclamanta nu poate justifica utilizarea acestuia în vederea realizării operațiunilor taxabile, și respectiv că un astfel de bun care nu intră în circuitul economic și nu își aduce aportul la activitatea economică a contribuabilului, argumentele aduse de pârâtă în acest sens fiind pur speculative și discreționare.
Așa fiind, se va admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta . în consecință se vor anula Decizia nr. 69/08.07.2013 a fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., precum și Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013 și pct. 45, 46 și 47 din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013 referitoare la deducerea de TVA pentru un autovehicul (filele 45-51 din raport) ce conțin restituire TVA, majorări/dobânzi de întârziere și penalități de întârziere: 1. 1.795 lei - dobânzi/majorări de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2012, reprezentând avans; 2. 3.161 lei - penalități de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2013, reprezentând avans; 3. 103.070 lei - TVA rambursat în procent de 50% pentru factura nr. 56/17.09.2012; 4. 5.030 lei - dobânzi/majorări de întârziere socotite pentru TVA rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012, 5. 15.460 lei - penalități de întârziere socotite pentru TVA rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012.
Va fi obligată pârâta să plătească reclamantei 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., Bulevardul M. K., nr. 7, județul B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A..
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta . sediul în A. I., .. 17A, județul A., astfel cum a fost modificată la data de 19.11.2013 (fila 166 la dosar ), în contradictoriu cu pârâta mai sus indicată, și în consecință:
Anulează Decizia nr. 69/08.07.2013 a fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., precum și Decizia de impunere nr. 132/27.03.2013 și pct. 45, 46 și 47 din Raportul de inspecție fiscală nr. 99/27.03.2013 referitoare la deducerea de TVA pentru un autovehicul (filele 45-51 din raport) ce conțin restituire TVA, majorări/dobânzi de întârziere și penalități de întârziere:
1. 1.795 lei - dobânzi/majorări de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2012, reprezentând avans;
2. 3.161 lei - penalități de întârziere calculate pentru TVA rambursat pentru factura nr. 2/16.02.2013, reprezentând avans;
3. 103.070 lei - TVA rambursat în procent de 50% pentru factura nr. 56/17.09.2012;
4. 5.030 lei - dobânzi/majorări de întârziere socotite pentru TVA rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012,
5. 15.460 lei - penalități de întârziere socotite pentru TVA rambursat pentru factura nr. 56/17.09.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC/Tehnoredactat VL/28.03.2014/4 exemplare
| ← Pretentii. Sentința nr. 834/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 1089/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
