Pretentii. Sentința nr. 1093/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1093/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1717/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 1093/C./2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant V. G. și pe pârâtele D. B.- AJFP A.- SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 238 din NCPC estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța ,deliberând asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâta AFM prin întâmpinare constată că este întemeiată, întrucât raportat la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, doar in cauzele având obiect taxa de poluare calitate procesuala pasiva o are Administrația F. pentru Mediu, de vreme ce taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. In speta insa, taxa care se solicita a fi restituita a fost achitata la data de_, astfel ca este una de prima inmatriculare, nefiind reglementata de OUG nr.50/2008.
Totodată raportat la art. 5 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, coroborat cu art. 3 din Normele Metodologice nr. 686/2008, administrațiile finanțelor publice teritoriale sunt organele fiscale abilitate să calculeze si să încaseze taxa de poluare, acestea putând sta în judecată potrivit art. 41 din Codul de Procedura Civila, întrucât au organe proprii de conducere.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta V. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. B.- AJFP A.- SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU:
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei 2891 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare potrivit chitanței . 9 nr._ din data de 17.06.2013.
În motivarea acțiunii, arată că, în fapt, a achiziționat un autovehicul de ocazie din Germania, stat membru al UE, marca Opel cu nr. identificare WOLOJBF19W1181769 iar pentru a-l înmatricula definitiv în România a fost obligată să achite taxa de prima înmatriculare prevăzută de art. 214/1 – 214/3 din Codul fiscal.
Reclamanta susține in esenta că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România această taxă nu se mai percepe.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, C.pr. fiscală, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 274 C.pr.civ.
Pârâta D. B. prin reprezentant teritorial AJFP A. succesoare în drepturi și obligații al AFP B. a depus întâmpinarea prin care a solicitat pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că disp. art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule (inclusiv pentru cele produse în România) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare. S-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situația sumelor achitate cu titlu de taxă specială în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Parata ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, a depus intampinare cu privire la cererea de chemare în judecată formulată invocând în principal excepția inadmisibilității prezentei acțiuni în sensul că se menționează o presupusă afectare a dreptului de proprietate de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu jurisprudența CJUE. Astfel, după cum lesne se poate observa, reclamanta își argumentează demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene si, implicit, printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia.
Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului său legitim s-ar datora în exclusivitate stării de nelegalitate și neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o situație tipică ari. 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
In aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor OUG nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care ORGANUL FISCAL NU ESTE EMITENTUL OUG NR. 9/2013. NU ARE CĂDEREA DE A EXAMINA LEGALITATEA TAXEI ÎN RAPORT DE PREVEDERILE DREPTULUI COMUNITAR SI NICI DE A APLICA CU PRIORITATE ACESTE DIN URMĂ DISPOZIȚII. FĂRĂ A TINE C. DE LEGISLAȚIE INTERNĂ.
In considerarea celor de mai sus și ținând cont de faptul că din cuprinsul prezentei acțiuni împotriva AFM nu rezultă că aceasta ar fi fost precedată de o plângere prealabilă adresată instituției parate cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantă, astfel cum a fost formulată, în toate aspectele ei, se dovedește a fi inadmisibilă.
PE FONDUL CAUZEI, a solicitat respingerea actiunii. Consideră neîntemeiate pretențiile reclamantei constând în obligarea subscrisei Ia restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei, pentru următoarele considerente:
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu. De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CQ2.
In considerarea celor ce preced, solicită Instanței să pronunțe o hotărâre prin care dispună respingerea acțiunii formulate.
In drept, invoca dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFM, invocata prin întâmpinare, instanta a admis-o pe considerentele expuse pe larg în practica.
Analizand actele si lucrarile cauzei,instanța reține următoarele:
Din actele depuse la dosar rezultă că pentru a înmatricula în România autoturismul marca marca Opel cu nr. identificare WOLOJBF19W1181769, care fusese inmatriculat anterior in Germania încă din anul 1998, reclamantul a fost obligat să achite în contul Trezoreriei Statului suma de 2891 lei cu titlu de „taxă specială auto la prima înmatriculare în România”.
Deși s-a adresat administrației finanțelor publice locale în vederea restituirii taxei solicitate, a primit un răspuns negativ. Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Potrivit art. 214/1 – 214/3 din Codul fiscal – în forma anterioara intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 și pct. 31/1 –31/2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care solicita înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România, la ora actuală, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și care au fost deja înmatriculate aici.
Reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de primă înmatriculare ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronunțată în cauza C./Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât suma plătită de reclamant nu era datorată, potrivit legislației comunitare, se va dispune restituirea acesteia.
Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, reclamantul este îndreptățit să primească și daune interese pentru lipsa de folosință a capitalului indisponibilizat prin plata taxei. În conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 113 alin. 2 sau la art. 199, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Conform art. 120 alin. 2 din același act normativ, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod (…).
Pentru acestea, se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Vor fi obligate pârâtele să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legale aferente, calculate conform art. 120 alin. 2 Codul de procedură fiscală, de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 289 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V. G., cu domiciliul în B., ., județul A., în contradictoriu cu pârâtele D. BRASOV- reprezentata in teritoriu de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE A., cu sediul in A. I., ., jud. A.- in numele si pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL B. cu sediul în B. ..8, jud. A. și ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei, nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2891 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare potrivit chitanței . nr._ din data de 17.06.2013, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată potrivit Codului de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii efective .
Obligă pârâtele să plătească reclamantei 289 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
F. CameliaButnaru R.
Red. F.C.
Tehnoredact. R.B./03.07.2014/5 Ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1091/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
