Pretentii. Sentința nr. 489/2014. Tribunalul ALBA

Sentința nr. 489/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 14587/107/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, F. ȘI DE INSOLVENȚĂ

SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 489/C./2014

Ședința publică de la 14 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție

Grefier R. C.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant J. G. C. și pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și S. F. ORĂȘENESC CÂMPENI, având ca obiect pretentii.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. S. pentru reclamantă, lipsind pârâtele.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocatul reclamantului depune la dosar chitanța în sumă de 20 lei reprezentând taxa de timbru și chitanța în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat

Avocatul reclamantului susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță in dosar nr._, reclamantul J. G. C. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și S. F. ORĂȘENESC CÂMPENI obligarea acestora sa restituie reclamantului suma de 3129 lei – diferență taxă de primă înmatriculare și obligarea paratelor sa plateasca reclamantului dobanda legala aferenta calculata potrivit Codului de Procedura Fiscala, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a achiziționat dintr-un stat membru al Comunitatii Europene, un autoturism second hand și, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligată să achite o taxă specială de primă înmatriculare în cuantumul arătat. Solicitând ulterior, paratelor restituirea acelei sume, i s-a comunicat ca, i se poate restitui doar diferenta dintre taxa speciala de prima inmatriculare si taxa de poluare, potrivit art. 11 din oug nr. 50/2008, restul sumei fiind apreciata ca datorata cu titlul de taxă de poluare.

Reclamantul susține in esenta că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România această taxă nu se mai percepe.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, C.pr. fiscală, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 274 C.pr.civ.

În probațiune s-au depus in copie inscrisuri, reprezentand: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, chitanța privind plata sumei a carei restituire s-a solicitat, cu titlul de taxa speciala auto, la prima inmatriculare, traducerea autorizata / legalizata a actelor de provenienta ale autovehiculului pentru care s-a avansat taxa, inclusiv cartea de identitate emisa de autoritatile romane.

Acțiunea a fost legal timbrată cu 39,3 lei taxa judiciară de timbru .

Prin întâmpinarea depusă, pârâta DGFP A., în nume propriu și pentru AFP A. I. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că disp. art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză deoarece taxa contestată este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule ( inclusiv pentru cele produse în România ) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.

S-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situația sumelor achitate cu titlu de taxă specială în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.

Au mai sustinut paratele ca, in speta nu sunt incidente prevederile art. 90 din TCE, intrucat nu suntem in prezenta unor impozite mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, si, in plus, obligatia de plata a taxei de prima inmatriculare exista pentru toate autovehiculele indiferent de tara de provenienta a acestora.

In fine, au mai invederat paratele ca, atat Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene, cat si Directiva a sasea ( Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunitatilor Europene,nu interzic perceperea unei taxe precum cea care face obiectul spetei de fata, ci pun in discutie doar modul de calcul al acesteia.

Analizand actele si lucrarile cauzei,instanța reține următoarele:

Din actele depuse la dosar rezultă că pentru a înmatricula în România autoturismul marca OPEL avand numarul de identificare WOLOTGF_, care fusese inmatriculat anterior in ITALIA încă din anul 2002, reclamantul a fost obligat să achite în contul Trezoreriei Statului suma de 5590 LEI cu titlu de „taxă specială auto la prima înmatriculare în România”.

Reclamantul s-a adresat paratelor solicitând restituirea acelei sume, iar conform notei de restituire depuse la dosar, celui în cauză s-a înapoiat suma de 2461lei.

Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul F. – in forma anterioara intrarii in vigoare a Oug Nr. 50/2008 și pct. 311312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care solicita înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre .

Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

În România, nici la momentul achitarii taxei a carei restituire se cere si nici la ora actuală, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și care au fost deja înmatriculate aici.

Reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de prima inmatriculare, prevalandu-se de aplicarea directa a reglementărilor comunitare in materie.

Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.

Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2.

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Prin Decizia pronunțată în cauza C./Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.

Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.

În ceea ce privește susținerea pârâtelor privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 instanța reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.

Exigibilitatea taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.

În ce privește incidența prevederilor OUG nr.50/2008, se constată că, Curtea de Justiție a Comunitatilor Europene, a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără just temei ( CJCE, cazul nr.68/79 Hans J. contre Ministere danois des impots . această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă – in speta taxa de poluare, ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ – Oug Nr. 50/2008, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa respectivă.

În acest context, se reține că noua taxă instituită de OUG nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.

Mai mult, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1.07.2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.

Întrucât suma plătită de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare se va dispune restituirea integrala a acesteia.

Pentru cele ce preced, instanta constatand ca taxa pentru prima inmatriculare a autovehiculului reclamantului, astfel cum a fost identificat in cele ce preced, a fost nelegal incasata de care parate, va obliga paratele, sa restituie reclamantului suma solicitată de acesta și dobânda legală conform Codului de procedură fiscală.

În temeiul art. 274 C. va obliga pârâții să plătească reclamantului cheltuielile de judecată suportate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de J. G. C. cu domiciliul în Câmpeni, ., jud. A. împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – cu sediul în B., .. 7 și S. F. ORĂȘENESC CÂMPENI cu sediul în Câmpeni, .. 1, jud. A..

Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 3129 lei reprezentând diferența dintre suma de 5590 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare potrivit chitanței . nr._/19.12.2007 și suma restituită reclamantului în cuantum de 2461 lei, precum și dobânda legală aferentă sumei de 3129 lei conform Codului de procedură fiscală, începând cu data achitării taxei și până la data plății efective.

Obligă pârâții la plata sumei de 539 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul A..

Pronunțată in ședința publica din 14.03.2014.

Președinte,

A. C. P. Președinte Secție

Grefier,

R. C.

Red. Tehnoredact PAC/ 5 ex./19.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 489/2014. Tribunalul ALBA