Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5761/176/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 291/A/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2969/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ în contradictoriu cu petenta-intimată T. F. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat A. C. pentru petenta-intimată, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocatul petentei-intimate depune împuternicirea avocațială.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.
Avocatul petentei-intimate susține că Tribunalul A. este competent să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Avocatul petentei-intimate declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul petentei-intimate solicită respingerea apelului formulat ca netemeinic și nelegal. Fără cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond a apreciat corect starea de fapt, admițând acțiunea petentei. Învederează că în cauză petenta nu are capacitate procesuală, situație față de care nu putea fi amendată; amenda s-a dat la sediul societăți iar petenta era angajata acesteia.
Învederează că în apelul formulat de IPJ se menționează că societatea nu avea acte legale pentru a comercializa țigări dar arată că ulterior reprezentantul societății s-a dus la sediul IPJ cu actele doveditoare dar reprezentanții IPJ nu le-au luat în considerare deși în Decizia nr.1/18.02.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție se spune că dacă ulterior efectuării controlului, reprezentantul societății depune la sediul agentului constatator documente justificative, agentul constatator este obligat să le ia în considerare, ceea ce în acest caz agentul constatator nu a făcut. În sensul celor arătate învederează că a depus la dosarul instanței de fond decizia invocată, precum și actele normative la care a făcut referire.
Referitor la aspectul că . posesoare de drept a acestor țigări trebuia să facă o acțiune separată pentru restituirea mărfii confiscate, apreciază că art. 31 alin.2 din OG 2/2001 la care se face referire în apel nu este o normă imperativă, acolo se spune că partea vătămată poate să facă această cerere. Învederează că întrucât prin acțiunea principală s-a solicitat restituirea mărfii confiscate în contextul în care a arătat că nu este o normă imperativă, nu se impunea formularea unei acțiuni separate pentru restituirea mărfii confiscate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 25.06.2014 de Poliția Orașului Cugir a fost sancționata contravențional T. F. D. cu 500 lei amendă, potrivit art. 2 pct.3 din Legea nr.12/1990.
Împotriva procesului verbal a formulat plângere la Judecătoria A. I., petenta T. F. D. solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sa de la plata amenzii și restituirea de îndată celui în drept a bunurilor supuse confiscării în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțata in soluționarea plângerii.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001
În probațiune a anexat în copie procesul verbal de contravenție plus anexa referitoare la confiscarea bunurilor (f. 9-10), dovada calității de angajat al petentei (f. 11-14), decizia nr. 1 /18.02.2014 al CSJ (f. 15-18bis), facturi si note de recepție si constatare a mărfii (f. 19-27), certificat constatator (f. 27-31).
Intimatul a depus întâmpinare (f. 41), prin care invocă pe cale de excepție tardivitatea plângerii contravenționale formulate de către petentă, iar față de cele solicitate de aceasta solicită respingerea acțiunii formulată ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În drept, s-au invocat prevederile O.G.2/2001, ale Legii nr. 12/1990 republicată.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 42), copia procesului verbal de contravenție (f. 43), declaratia petentei (f. 44).
Petenta a depus la dosar prin registratura instanței răspuns la întâmpinare (f. 49).
Prin sentinta civilă nr.2969/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă plângerea formulată de petenta T. F. D. și în consecință a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.06.2014 si exonerată petenta de la plata amenzii în sumă de 500 lei. S-a dispus restituirea mărfurilor confiscate si s-a luat act că nu au fost cerute cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această sentintă, prima instantă a retinut următoarele:
Potrivit procesului verbal . nr._/2014 de la fila 35, la data de 25.06.2014, în temeiul art.2 pct.3 din Legea nr.12/1990, petenta a fost sancționată cu 500 lei amendă pentru motivul că în calitate de lucrător comercial la punctul de lucru din orașul Cugir al S.C. Inter Transilvania SRL a oferit spre vânzare țigări Kent, Winchester și Malboro fără a avea acte de proveniență, faptă pe care art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 o califică ca fiind contravenție.
În ședința de judecată din data de 29.10.2014 excepția tardivității plângerii a fost respinsă.
Pentru soluționarea plângerii instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 „Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: … e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Prin facturile de la filele 19-26 petenta a făcut dovada provenienței licite a țigărilor confiscate, probațiune care se coroborează cu declarația martorei G. C. M. de la fila 58, din cuprinsul căreia rezultă că în calitate de angajată a pus în vânzare țigări care au fost achiziționate de societatea comercială cu facturi.
Pentru soluționarea plângerii instanța reține că prin Decizia nr.I/2002 admițând recursul în interesul legii Curtea Supremă de Justiție a stabilit că prezentarea ulterioară în fața instanței a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor atrage anularea procesului –verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea mărfurilor confiscate.
Față de cele ce preced, pentru motivul că ulterior constatării faptei petenta a făcut dovada provenienței licite a mărfurilor confiscate, văzând recursul în interesul legii, instanța a aprecitat că se impune anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea petentei de la plata amenzii în sumă de 500 lei și restituirea mărfurilor confiscate.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel intimatul, care a solicitat schimbareahotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de către petentă.
În motivare, se arată că sentința civilă nr.2969/2014, pronunțată de către Judecătoria A. I. este nelegală și netemeinică.
Petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 1, lit.e din Legea 12/1990 republicată, text de lege care prevede: ,Art. 1. - Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite si constituie contravenții, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii. Documentele de proveniența vor insoti mărfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării.
Prin documente de proveniența se înțelege, după caz, factura fiscala, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege".
La data de 25.06.2014, agentul constatator a efectuat un control la S.C. INTER TRANSILVANIA S.R.L., punct de lucru Cugir, ..26, județul A., cu această ocazie fiind identificată numita T. F. D., care comercializa țigări de proveniență românească, fără a deține niciun act de proveniență pentru acestea, respectiv factura fiscală, aviz de însoțire, notă de recepție. Având în vedere aceste aspecte, agentul constatator a dispus confiscarea a 67 de pachete de țigări, pentru care petenta nu a putut dovedi proveniența acestora. Fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 1 lit.e din Legea 12/1990 republicată.
Arată că în mod nelegal prima instanță a dispus restituirea mărfurilor confiscate. Conform art. 31, alin.2 din O.G. nr.2/2001, conform cărora, partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel cărui îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării. Potrivit art. 31 alin. (2) din OG 2/2001, cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, poate face plângere numai în ceea ce privește măsura confiscării, astfel că legiuitorul a acordat posibilitatea persoanei căreia i-au fost confiscate bunurile, alta decât contravenientul, de a contesta actul prin care a fost aplicată această măsură și de a demonstra, beneficiind de toate garanțiile care caracterizează un proces echitabil, eventuala nelegalitate a acestei măsuri. S.C. Inter Transilvania S.R.L. nu a formulat plângere contravențională cu privire la nelegalitatea măsurii de confiscare a bunurilor confiscate, astfel că instanța în mod nelegal a dispus înlăturarea acestei măsuri.
În drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, OG 2/2001, Legea 12/1990 republicată.
Petenta nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimatul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentului, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, deși prin plângerea formulată, petenta a invocat vicii de formă ale actului de sanctionare care nu au fost primite de prima instanță, aceasta nu a înțeles să atace hotărârea pronunțată în cauză.
În ceea ce privește calitatea de contravenient a petentei, se reține că judecătoria a apreciat implicit că petenta avea această calitate (în conditiile în care a analizat pe fond plângerea dedusă judecătii), acest aspect nemaiputându-se relua în calea de atac, atât timp cât petenta nu a formulat apel în cadrul căruia să supună cenzurii instanței de control judiciar chestiunile care țin de faptă și vinovăție.
Astfel, prin neexercitarea apelului împotriva sentinței pronunțate în dosar nr._, fie sub forma apelului principal conform art.466, fie sub forma apelului incident potrivit art.472, petenta a achiesat implicit la această soluție în ceea ce o privește, fiind evident că în calea de atac promovată de partea potrivnică pot fi analizate doar criticile de netemeinicie aduse de aceasta și, corelativ, apărările formulate de petent acestor critici, fără a fi permisă repunerea în discuție a aspectelor neapelate de petentă. În caz contrar, ar însemna ca demersul judiciar inițiat de intimat, prin apelarea sentinței pronunțate de prima instanță, să profite și petentei care, deși nu a apelat această sentință, ar ajunge să transforme apărările formulate prin plângerea depusă în fața primei instanțe, prin care a susținut că nu are calitate de contravenient într-un veritabil apel, ceea ce este inadmisibil.
În sensul celor mai sus expuse, sunt atât prevederile art.481 Cod pr.civila, în conformitate cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege, cât și prevederile art.477 Cod pr.civilă, în conformitate cu care, instanța de apel, va proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Concluzionând, de vreme ce sentința pronunțată în cauză nu a fost apelată de către petentă, potrivit art.430 alin.1 si 2 Cod pr.civilă, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal și calitatea petentei de contravenient.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contraventie, câtă vreme în fața instanței, petenta a făcut dovada provenienței licite a bunurilor confiscate, dovezi care nu au fost contestate de către intimat, se impunea a se da eficiență Deciziei nr. I din 18.02.2002 a CSJ asupra recursului în interesul legii privind contravențiile prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 republicată în M.Of. nr. 362/16.05._, prin care s-a dispus că: în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioară în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii și restituirea mărfii confiscate. Aceasta, întrucât, în temeiul art.330 ind.7 alin.4 Cod pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Cu privire la restituirea bunurilor confiscate, se constată că în procesul verbal s-a retinut că bunurile confiscate apartin S.C. Inter Transilvania S.R.L., iar pe de altă parte petenta nu a sustinut nicio clipă faptul că ar fi proprietara acelor bunuri. În acest context, este evident că în procedura de fată nu se poate dispune restituirea acestora către petentă, chiar dacă s-a făcut aplicarea în cauză a Deciziei nr. I/2002 a CSJ, fiind de la sine înteles că dispozitiile acestei decizii trebuie interpretate în sensul că restituirea mărfii confiscate trebuie făcută către proprietar.
Or, în cadrul dosarului nr._ S.C. Inter Transilvania S.R.L. nu a uzat de dispozitiile art.31 alin.2 din OG 2/2001, conform cărora (...) cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, poate face plângere în ceea ce privește măsura confiscării, asa încât prima instantă nu avea niciun temei să dispună restituirea bunurilor confiscate prin procesul verbal atacat de petenta T. F. D..
Trebuie mentionat că aceste dispozitii nu pot fi interpretate în sensul sustinut de avocatul petentei cu ocazia dezbaterilor, fiind evident că independent de atacarea sau nu a procesului verbal de contraventie de către cel sanctionat, pentru a sustine nelegalitatea măsurii de confiscare a bunurilor, adevăratul proprietar trebuie, la rândul său să atace procesul verbal, tocmai pentru că în situatia în care contravenientul nu este si proprietarul bunurilor nu are niciun interes să solicite restituirea lor. În plus, în cadrul plângerii formulate de contravenient se analizează distinct de legalitatea procesului verbal sub aspectul conditiilor de formă, doar temeinicia lui prin prisma faptei si vinovătiei celui sanctionat, or proprietarul poate pretinde a se constata nelegalitatea strict a măsurii confiscării, chiar dacă se dovedeste vinovătia contravenientului (neproprietar al bunurilor confiscate).
Cu toate acestea, în cauză, nu se poate ignora solutia de anulare a procesului verbal - confirmată în calea de atac, fiind evident că la momentul de fată intimatul nu mai are niciun temei pentru detinerea bunurilor confiscate prin procesul verbal . nr._/2014, asa încât, profitându-i solutia pronuntată, adevăratul proprietar are dreptul să solicite direct intimatului restituirea acestor bunuri; aceasta tocmai pentru că fiind anulat procesul verbal în totalitatea lui, la rândul său măsura confiscării este anulată, iar această solutie îi este opozabilă intimatului.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că se va înlătura dispoziția privind restituirea către petentă a mărfurilor confiscate.
Va fi menținută în rest sentința apelată.
În cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr.2969/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu petenta T. F. D..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Înlătură dispoziția privind restituirea către petentă a mărfurilor confiscate.
Menține în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.P.M.
4 ex./23.04.2015
Jud.fond-F.S.C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 304/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 449/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
