Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 304/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 789/107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 304/A/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător D. C.
Grefier M. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației in anulare formulata de contestatorul C. L. împotriva deciziei nr. 75/A/2015, pronunțata de Tribunalul A. in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AJ JUDETULUI A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, lipsa fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul nr._ .
La dosar s-au depus prin serviciul Registratură următoarele înscrisuri:
La data de 02.03.2015 contestatorul a depus precizări cu privire la contestația formulata.
La data de 03.04.2015 intimatul a depus întâmpinare la contestația formulată de C. L. la care a atașat delegația de reprezentare pentru consilier juridic M. I..
Instanța, având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art.131 alin.1 Cod de procedură civilă pune în discuție verificarea competenței.
Contestatorul, în privința competenței atenționează instanța că în acest proces a fost introdus de la început un sistem SRI, sau SRI chiar, care este un sistem militarizat, s-a uzat de poșta SRI, dar consideră că de fapt s-a folosit un întreg sistem în acest caz, astfel că solicită instanței să reconsidere competența.
Instanța, respinge cererea solicitată de către contestator și constată că Tribunalul este competent.
Instanța cu privire la durată, întrucât nu există nici o cerere de amânare, nici un motiv de amânare apreciază că prezenta cauză se poate judeca la termenul de astăzi.
Contestatorul este de acord ca prezenta cauză să se judece la termenul de astăzi.
Instanța invocă din oficiu în conformitate cu disp.art. 504 alin.3 cod procedură civilă excepția inadmisibilității contestației în anulare, sens în care lecturează dispozițiile art.504 alin.3 Cod procedură civilă, conform cărora „ O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare chiar dacă se invocă alte motive” și acordpă cuvântul asupra excepției inadmisibilității, solicitându-i contestatorului să-și expună pe scurt concluziile înturcât a motivat în scris.
Contestatorul solicită respingerea excepției inadmisibilității și învederează că motivele invocate în contestație sunt total noi și le-a aflat în parte în contestația în anulare. Invocă aceiași problemă a SRI-ului. Arată că s-a folosit așa zisa poșta SRI, Instanța anterioară care este și instanța prezentă chiar dacă opinează că o să i se respingă, bineînțeles această contestație, atenționează că domnul judecător C. este de față și a fost și în instanța anterioară, deci ca atare “sigur se va respinge prezenta contestație, că altfel dînsul este, na... deci vorbim în vânt să zicem așa, deci, dar tot am să insist să zic ceva, că na, tot am venit până aici și azi am zi liberă. În privința acestui SRI sau poștă SRI sau cum vreți să-i ziceți, dl judecător Chriac și dl. judecător P. au încercat să rescrie în motivarea aterioară toată povestea, au încercat chiar să scoată acest sistem al SRI-ului din poveste. Dl judecător P. spune acolo: s-a trimis prin posta SRI de către IJP în 24 acea cere de apel sub forma nr. UC 1074 dar pe înscrisul pe care-l trimite dl chestor C. care este și unchiul acestui agent B. nu se pune nici o ștampilă pe acesta să văd undeva într-un loc că această cerere a fost preluată de poșta SRI. Deci poșta SRI zice că dl. Inspector C., D-zeu să-l ierte, o fost de mult, să nu-l ierte că nu a murit încă, a trimis aceasta prin poșta SRI în 26, nu este menționat niciunde, nu regăsesc niciunde. După aceea, această cerere de apel a fost ținută 10 zile în această poștă care este o instituție a SRI unde putea să facă orice cu ea, să se șteargă undeva cu ea, să o rescrie, să o refacă și o poștă normală o trimitea înapoi, o trimitea pe alte căi, deci a ajuns se spune în Cîmpeni, și aceasta este o invenție a instanței B. – M., deci niciune nu este menționat pe nici o hârtie că a ajuns în 6, singura dată menționează acești judecători B. – M. că a ajuns în 6 dar ce a făcut 10 zile nimeni nu a cercetat, pe nimeni nu a interesat, putea să facă orice, mai ales că trimiterea prin poșta SRI, eu nu aveam dreptul să scriu problema asta, eu o consider nelegală. Nu are nici un fond și nici un temei să trimiți prin poșta SRI decât dacă urmărești un aranjament prin SRI, care se fac foarte multe în țara asta, sau instituții asemănătoare SRI. Deci dl. Judecător P. nici nu menționează de poșta SRI, spune că a fost trimisă prin acest C 1074”.
Instanța îi solicită contestatorului să nu mai repete aceleași lucruri.
Contestatorul învederează că adresa despre care face vorbire “a făcut pui în 10 zile, singura motivație că s-au înmulțit, s-au împerecheat, a ajuns în așa zisa dată sub alte două C-uri, nu știu ce înseamnă acest C din 530 și 560, deci un C s-a transformat în alte 2 C-uri. Nu menționez că orice judecător a văzut aceste acte, chioare, cu ochelari, puteau să vadă că au fost falsificate, nu contează că au fost făcute ștersături,rescrieri text nu a contat pentru nici o instanță. Bineînțeles că dacă legea spune că același motiv trebuie respins orice dar că un om este nedreptățit atât de vădit și cine a favorizat această băgare a poștei SRI? Cine? Favorizarea a fost făcută de instanța din Cîmpeni care nu a solicitat completarea . legală să fie data pe ea, președinta Tribunalului de aici, instanța B.-M., în special, care ei singuri și-au ridicat excepția de tardivitate. De ce? Tocmai pentru ca să introducă poșta SRI în acest proces, poștă pe care nu o pot ataca fiind vorba de o procuratură militară în adormire,o justiție militară în adormire, justiție militară asta de care nu am auzit încă, sunt în adormire probabil”.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Contestatorul solicită să mai spună două fraze.
Instanța atenționează contestatorul că timpul este limitat întruct trebuie să intre un alt complet dar îi permite să spună două fraze.
Contestatorul refuză să mai spună ceva.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub dosar nr._, petentul C. L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de contravenție .. nr._ din data de_, încheiat de agent principal de politie VLAZAN I., de Politia orașului Abrud.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt în data de 31.10.2013 în timp ce se deplasa spre Abrud, pe raza satului Cărpiniș, conducând autoturismul marca Skoda nr._ proprietate personală, a fost oprit de un echipaj de poliție și i s-a adus la cunoștință că a efectuat o manevră de depășire pe linie continuă a autoturismului VW cu numărul_ .
Agentul nu are nici un fel de dovada filmata că a trecut pe linia continua, dovada că a depășit mașina_ , sau dovada de efectuare de măsurători pentru a stabili locul faptei . Așa l-a informat agentul, la borna cu Km 3, unde a întocmit actele, a stabilit ca așa zisa fapta de depășire pe linie continua care nu a efectuat-o, s-a petrecut la KM 3 + 450 m . Distanta a stabilit-o ochiometric de la Km 3, dar uitând să arate direcția celor 450 m, spre C. sau spre Abrud. Apoi a fixat locul în dreptul unui depozit de deșeuri. Deci locul așa zisei fapte nu e stabilit corect, chiar agentul se contrazice in descriere.
A mai arătat că semnalizarea zonei drumului în care s-a produs incidentul nu este corect făcută, nu există semnalizare cu semn de circulație pentru depășirea interzisă, mai mult aceasta fiind întreruptă în trei locuri de linie discontinuă, prin urmare depășirea s-a făcut pe linie discontinuă, și procesul verbal încheiat nu reprezintă realitatea din teren.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat, anexând următoarele înscrisuri: copie după procesul verbal de contravenție, raport agent constatator, declarația numitei D. Ș. A. S., planșe foto.
La data de 12.02.2014 a fost audiată martora D. Ș. A. S., martoră care a fost reaudiată și la data de 12.03.2014.
Prin sentința civilă nr. 330/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni s-a admis în parte plângerea formulată de petent și în consecință, s-a modificat procesul verbal, în sensul că înlocuiește sancțiunea de 320 lei, amendă contravențională cu „Avertisment” și au fost înlăturate punctele de penalizare și măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat.
S-a apreciat că sentința civilă nr. 330/2014 este nelegală în ceea ce privește individualizarea realizată de către instanța de fond a sancțiunilor contravenționale aplicate.
OUG 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal CP nr._/31.10.2013, obligativitatea aplicării automate a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
OUG 195/2002, în art. 100, alin.3, lit.e, prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte e) nerespectarea regulilor privind depășirea. "
Această dispoziție legală impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Astfel, aceste sancțiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv și educativ în dauna celui represiv. De asemenea, contravențiile pentru care sunt instituite ope legis sancțiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranța circulației.
A considerat că fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. D. întâmplarea a făcut ca autovehiculul condus de petent să nu intre în coliziune frontală cu un alt autovehicul care circula regulamentar.
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Petentul C. L. a formulat la data de 25.07.2014 întâmpinare și apel incident.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului principal și menținerea Sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin apelul incident, acesta a solicitat admiterea lui și rejudecarea cauzei.
În motivare, a susținut că instanța îl descrie ca pe cineva care cere mila, pe când el a susținut tot procesul că contravenția agentului Vlajan loan e neadevărată, dușmănoasa si a si dovedit-o.
În procesele de anulare a unei contravenții se au in vedere doua prezumții:
- a/ prezumția de veridicitate a procesului verbal si
- b/ prezumția de nevinovăție a asa zisului contravenient.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal e data de realitatea că agentul Vlazan loan se afla posibil la locul fapte si a consemnat ceea ce a constatat cu toate simțurile care le are.
Însă, in procesul verbal de contravenție nr._/2013, agentul nu spune adevărul, el nu se afla la locul faptei . D. in întimpinare, Raport, agentul de politie Vlazan loan recunoaște că ar fi la locul faptei. El era in Autospeciala Politiei Abrud .
S-a mai arătat de către apelantul din apelul incident că agentul spune tot in întimpinare un alt neadevăr. El susține că vizibilitatea apelantului era de 50 m din cauza unei curbe, când a depășit o altă mașină, agentul tocmai ieșind din curba respectiva cu autospeciala .
Deci el spune un fapt imposibil: că atunci când l-a văzut, intre mașinile în mers una spre alta erau 50 m. Si, culmea nu a fost nici un accident.
Agentul Vlazan loan susține in procesul verbal de contravenție un al neadevăr: locul faptei.
Agentul nu avea cum sa fixeze locul așa zisei fapte la metru, din autospeciala politiei, aflându-se la 50 m distanta de petent . E clar ca locul faptei e aleatoriu, neadevărat. Agentul nu avea cum vedea din mers locul in metri.
Pe alta parte, la locul așa zisei fapte linia era discontinua, conform documentului fotografiat depus de el, acolo fiind un drum lateral dreapta, drum dinspre Câmpeni.
Se depune la instanță o declarație a unui așa zis martor: Soit A. S., domiciliata in R. Montana, Gura Roșie, nr 1095. Agentul susține că mașina care ar fi depășit-o nepermis_ , era a acestei persoane .
Văzând că scrisul din declarația de martor seamănă foarte mult, dacă nu e chiar identic cu cel din contravenția data de agentul Vlazan loan, a înscris declarația de martor ca înscris fals, conform art. 304 cpc.
Cu toate ca declarația de martor a fost înlăturată de instanța, tot instanța pomenește de ea in mod nelegal in motivare. De aceea spune instanța în motivare ca nu e nevoie de declarația verbala a martorului Soit A. S., pentru ca ea a recunoscut o declarație scrisă înlăturată.
Potrivit disp. art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă, instanța de apel s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității apelului principal declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., invocată din oficiu la termenul din 16.10.2014.
Sub acest aspect, instanța a reținut împrejurarea că apelul principal înregistrat la Judecătoria Câmpeni nu are menționată data de înregistrare.
La termenul la care instanța a invocat excepția tardivității, intimata apelantă IPJ A. prin reprezentant a solicitat amânarea cauzei pentru a putea face dovada datei depunerii apelului la Judecătoria Câmpeni.
La data de 26.11.2013, IPJ A. a depus la dosar Borderoul nr. 135 din data de 24.06.2014 din care rezultă că apelul formulat de către IPJ A. împotriva sentinței civile nr. 330/2014 a fost comunicat prin poștă militară la data de 24.06.2014.
Astfel, analizând înscrisul intitulat Borderou nr. 135 din data de 24.06.2014 și dovada de înaintare ( filele 30 și 31 dosar ) instanța reține că la data respectivă -24.06.2014 - a fost predată adresa cu nr. C/1074.
Analizând apelul depus la dosar de către apelantul principal rezultă că acesta a fost înregistrat sub nr. C/1074, număr care corespunde cu cel din Borderoul nr. 135.
Potrivit art. 183 C.pr.civ. alin. 1 “actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege …depus la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”
În aceste condiții, raportat la înscrisurile depuse, instanța a constatat că apelul formulat de către IPJ A. a fost înregistrat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 C.pr.civ.
În aceste condiții, instanța a respins excepția tardivității depunerii apelului principal, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Examinând apelurile prin prisma prevederilor legale aplicabile și raportat la motivele invocate de apelanți, Tribunalul a constatat că apelul principal este fondat, iar apelul incident este nefondat.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de apel a constatat că nu există niciuna dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite, a datei și locului comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Tot în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de apel nu a primit apărarea apelantului din apelul incident în sensul că fapta nu a fost corect încadrată juridic.
Starea de fapt reținută corespunde temeiurilor de drept menționate prin procesul verbal de contravenție atacat în prezenta cauză .
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției acesta rezultă fără dubii din procesul verbal - DN 75 A km 3 + 450 m ; la fel este menționată și direcția de deplasare a autoturismului condus de petent – „ în direcția Câmpeni spre Abrud”, motiv pentru care instanța nu a putut constata nulitatea procesului verbal sub acest aspect.
În același sens, instanța nu a reținut susținerile petentului – apelant în apelul incident în sensul că s-au încălcat prevederile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 raportat la împrejurarea că nu s-a indicat în procesul verbal atacat eventuale fapte contravenționale săvârșite de către celelalte persoane implicate în trafic sau împrejurarea că agentul constatator nu a menționat în procesul verbal, raportat la cererea petentului, că avea obligația de a anunța Agenția de drumuri.
Aceste aspecte nu sunt relevante în prezenta cauză.
De altfel, aceste obiecțiuni au fost formulate de către petent pe calea plângerii contravenționale, nefiind dovedite sub nicio formă de către acesta și oricum fiind fără relevanță raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin 1 lit.”i” din HG 1392/2006 Rep. și sancționată de art. 100 alin 3 lit.”e” din OUG 195/2002, potrivit căruia se interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care depășește sensurile de mers, iar autovehiculul circulă chiar și parțial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiu de interzicere.
În cauză a fost audiată și reaudiată martora D. Ș. A. S..
În mod greșit instanța de fond a înlăturat declarația martorei audiate.
În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit art. 33 din OG . nr. 2/2001 în materie contravențională instanța este obligată să audieze persoanele în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Din declarația martorei, prezenta la momentul constatării contravenției, dată în instanță în data de 12.02.2014, rezultă fără niciun dubiu împrejurarea că petentul a depășit mașina condusă de martoră pe linie continuă. La reaudierea din data de 12.03.2014 este evident că martora s-a simțit intimidată de petent și a declarat că se consideră în dușmănie cu acesta.
Așa după cum chiar martora a arătat prin declarația dată în data de 12.03.2014 urmare a reaudierii reacția de dușmănie a martorei este consecința atitudinii petentului, pe care anterior declarației nu îl cunoștea și cu care acesta nu avea niciun conflict.
Prin apelul incident petentul critică alegerea făcută de agentul constatator privind martora D. Ș. A..
Această critică nu are niciun fundament logic, martora a semnat procesul verbal și a dat declarație scrisă urmare a faptului că a fost prezenta la locul constatării contravenției.
Față de constatările agentului de poliție, față de declarația martorei D. Ș. A. S. și raportat la înscrisurile depuse la dosar este evident că petentul a săvârșit fapta contravențională așa cum aceasta a fost reținută în procesul verbal de contravenție.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța de apel a constatat că în mod greșit, raportat la criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța de fond a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertisment, înlăturarea punctelor de penalizare și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. Una din cauzele frecvente ale accidentelor grave este tocmai depășirea pe linie continuă. Nici atitudinea petentului de negare a faptei nu justifică o eventuală reindividualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.
Față de cele de mai sus, prin decizia nr.660/A/2014, Tribunalul a admis apelul principal formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni. A respins apelul incident formulat de apelantul petent C. L. și în consecință, a schimbat în parte sentința civilă nr. 330/2014, în sensul că a respins în tot plângerea contravențională formulată de petentul C. L. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 31.10.2013.
La data de 05.01.2015 contestatorul C. L. a formulat contestație în anulare înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._ . întemeiată pe disp.art.503, art.504 C.pc.
În motivare petentul a arătat că mare parte din cererea sa este deja ridicata sub forma unor excepții de nulitate absoluta pe baza art. 178 [1] si art. 247 [1], excepții pe care instanța de apel le-a ignorat total si nu a vrut sa le judece. Ca atare, petentul a promovat aceasta cale extraordinara de atac, conform art. 503 [1] si [2] punct 1,2,3,4 c.pr.civ.
Raportat la prevederile art. 503 [1] c.pr.civ. petentul a arătat că nu a fost legal citat pentru ședința din 4.12.2014, neavând cunoștință de aceasta ședința publica, in care s-a pronunțat hotărârea. Hotărârea s-a pronunțat in absenta părților, acestea nefiind anunțate.
Petentul a considerat că nici citarea pentru ședința din 16.10.2014 nu a fost legal îndeplinită. Nu s-a specificat ca instanțele de primire, intenționat sau din nepăsare, nu au solicitat ca actul sa aibă o data precisa de depunere (spun tot instanțele). Deci era un dosar fără data cererii de apel principal, care a stat 6-7 luni la tribunal fără dată. Petentul a considerat astfel că a fost nedreptățit, neputând invoca excepții.
Referitor la art. 503 [2] punct 1:
1. Ca să fii competent trebuie sa știi ce judeci. I s-a părut ca nici in 26/11 2014 instanța nu știa ce judeca si ca atare daca e competenta sau nu, fapt invocat de mine. Daca pe o cerere de apel nu e trecuta data depunerii, pe ce baza se începe procesul ? Putea începe oricând .
E. materiale sunt la fiecare pas al procesului, ca si o omisiuni în cercetare, conform art. 503 [2] punct 2 si 3.
1. Se acceptă o cerere de apel principal fără a fi trecuta data depunerii.
2. Cu toate ca nu e depusa data cererii de apel, instanța ridica excepția relativa a tardivității dintr-o greșeala.
A invocat nulitatea absoluta ca excepție, in termen, a procedurii de acceptare a unei cereri de apel, fără data de depunere a cererii de apel, se baza pe art. 178 [1] si 247 [1]. Instanța a refuzat sa judece.
3. In 26.11.2014 intanța accepta niște hârtii de la IJP cu date de neînțeles din partea poștei SRI, denumita posta militară. Am invocat excepția nulității absolute a procedurii de acceptare de acte prin posta militară, folosita din eroare desigur, dar instanța a omis sa judece.
De altfel aceste acte nu i-au fost înmânate tot din eroare. Legea nu permitea folosire poștei SRI, la care eu nu avea dreptul. A invocat in termen nulitatea absoluta a acestei proceduri de folosire a poștei SRI.
4. O alta greșeala materiala este schimbarea încheierii din 26.11.2014, cu alta rescrisă in 12.12.2014, încheiere cu alt conținut si alt sens. Am ridicat excepția nulității absolute a acestui act in termen, dar instanța a omis sa judece.
5. O greșeala materiala grava este introducerea in proces a unei declarații date la instanța din Câmpeni de Deoanca Soit A. S.. Aceasta declarație a înscris-o ca înscris fals la Judecătoria Câmpeni, conform art. 304 c.pr.civ., fiind scrisa de agentul Vlazan I.. Apoi, nefiind susținuta de IJP, am solicitat înlăturarea ei. Deci e vorba de o declarație înscrisa ca fals si înlăturata. Ea e folosita greșit in favoarea IJP si defavoarea mea in judecarea apelurilor.
Art. 503 [2] punct 4:
Instanța se pronunța pe ce vrea in proces, nu pe ce i se cere. Invoca in prima ședința din 16.10.2014 excepția de tardivitate deși nu avea baza legala. Nu o unește cu fondul, dar de fapt o face judecind totul . in 04.12.2014. Am solicitat judecarea in primul rând a excepției dirimante, dar am fost refuzat.
Deși apelantul principal cere judecarea pe baza unei excepții, art. 476 [3], art. 477 [1], instanța se baga in fond, judeca apelul principal si da hotărârea nr. 660/2014 pe baza unei declarații date de Deoanca Soit S., înscrisa ca falsa si înlăturata la instanța Câmpeni.
De asemeni cererea de apel incident o judeca tot pe baza declarației false si retrase, aceeași a lui Deoanca Soit A. S..
Instanța, ca sa contrabalanseze in favoarea IJP egalitatea dintre prezumția de nevinovăție a mea si prezumția de veridicitate a procesului verbal a agentului Vlazan I., se folosește de declarația falsa si retrasa.
A invocat pe motivul de mai sus nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție, dar instanța a omis sa judece .
Ca atare solicit anulare hotărârii care conține si fraza comica :" Modifica sentința in sensul ca anulează procesul verbal de contravenție etc.". Deci anulând procesul verbal de contravenție a anulat sentința inițiala si a repus procesul verbal de contravenție pe post de primadona. Deci nu trebuia judecat fondul, neexistând plângere si sentința inițiala.
Daca instanța a intrat pe fond si a modificat sentința inițiala precum rezulta din hotărârea cu 4 subpuncte, nulitățile procesului verbal si anularea sentinței inițiale combat cu acceptarea apelului principal si anularea celui incident. Mai ales ca hotărârile privind apelurile sunt luate pe baza unei declarații false si înlăturate la instanța de la Câmpeni, a lui Deoanca Soit A. S..
La data de 08.01.2015 contestatorul C. L. a depus o cerere identică sub aspectul motivelor de fapt și de drept.
La termenul de judecată din 12.01.2015 contestatorul a depus o completare a motivelor inițiale invocând excepția nulității absolute privind competența instanței B. – M., în dosarul nr._, conform art. 178 al. 1 si 247 al. 1, instanta care a emanat sentinta 66/2015. Instanta era posibil incompetenta. Mai ales dupa incheierea 6/A/CC/2015, a realizat ca introducerea postei militare SRI in acest proces e premeditat.
Refuzul de a i se inmana actele la timp, informatiile detinute de instanta despre posta SRI, cum ca trebuie sa o depui marti tarziu actele, ca sa nu poata pleca miercuri spre Campeni, imi arata ca aceasta instanta e apropiata de SRI. Acceptul unor hartii igienice, false, cu stersaturi, adaugari, transportate de posta SRI, zic ei, ca acte bune in favoarea IJP, imi creaza din nou indoieli. Judecatoarea M. a spus in sentinta de indreptare ca ea are competenta sa citeasca acte SRI, desi in contencios, in sedinte publice, nu trebuie sa existe acte secrete. În motivarea respingerii cererii de recuzare, instanta A. P. refuza sa pomeneasca de aceste acte trimise de posta SRI.
A spus ca acest proces doreste sa acopere pe cineva, un om posibil din vreun sistem, un om pus sa stea de paza pe drumuri. Intre timp padurile Apusenilor au disparut tot pe drumuri. Conform Legii nr. 83/1996 art. 8 punct c se reglementeaza serviciile postale speciale, printre care si posta SRI. Folosind posta SRI la care nu are acces se incalca prezumtia de legalitate, care cred ca nici nu exista, asa de simplu a fost incalcata in acest caz. Se incalca art. 8 C. Legea 330 CC etx. Se stie ca aceste acte au caracter secret si pot fi citite doar de oameni ai SRI. Se stie apoi ca aceste acte trimise prin posta SRI, inscrise ca lase nu pot fi controlate decat de procuratura militara.
Se incalca de asemenea de instanta Hotararea nr._ pe baza art. 107 din Constituție si art. 142 lit. b si h din Legea 182/2002, care prevede ca posta militara trimite acte confidențiale si de ea raspunde SRI, conform art. 6. La judecarea cererii de recuzare a instantei B. – M. a amintit in mod repetat aceste acuze, dar instanta A. – P., a caror soti lucreaza in sistem, a refuzat macar sa aminteasca de aceste acuze. Ca atare judecatorii B. – M., care folosesc cu atata lejeritate posta SRI in favoarea lor si a IJP, e posibil sa fie apropiati de sistem, fapt care trebuie verificat. In cazul in care sunt apropiati de sistemul SRI sunt in incompatibilitate. Mai mult, se poate incerca o compromitere a sistemului si a postei sale, care aduce daune statului de drept.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă pentru următoarele motive:
Prin Hotărârea nr. 660/A/2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. admis apelul principal formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, a respins apelul incident formulat de apelantul petent C. L., și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins în tot plângerea contravențională formulată de petentul C. L. îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/31.10.2010.
Totodată instanța de apel a respins excepția tardivității depunerii apelului incident, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Pe cale de excepție, în temeiul art. 138 Cod proc civ a invocat excepția litispendenței, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului A. este înregistrată contestație în anulare în dosarul_ cu termen în 22.01.2015, oral 1.00, complet apeluri 4, situație față de care în temeiul art. 138 Cod proc civ, invocăm excepția litispendenței. Potrivit art. 138 alin. 3 "când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite. "
Pe fondul cauzei, apreciem soluția instanței de apel ca legală și temeinică. Analizând motivele contestației în anulare invocate de către contestatar și ținând cont de prevederile art. 503 și urm Cod proc. civ., care enumera expres și limitativ, obiectul și motivele contestației în anulare, considerăm că criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor legale. Pentru motivele mai sus prezentate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 Cod proc. civ., vă rugăm să respingeți contestația în anulare ca inadmisibilă.
In drept, invocă prevederile Codului de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, Tribunalul a respins excepția litispendenței invocată de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Prin decizia nr.75/A/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul C. L. împotriva Deciziei 660/A/2014 pronunțată în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 503 NCPC: (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-1 în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1,2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
În cererea sa contestatorul a invocat toate cele cinci cazuri reglementate de art. 503 alin. 1 și 2 NCPC, astfel încât instanța le va analiza ca atare.
Art. 503 alin. 1 NCPC: Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
La termenul de judecată din data de 27.11.2014 din dosar nr._ apelantul C. L. a fost prezent personal, punând concluzii atât pe excepția tardivității invocată din oficiu de instanță cât și pe fondul căii de atac.
La același termen -27.11.2014 instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2014 când a pronunțat Decizia atacată cu contestație în anulare în prezentul dosar.
Amânarea pronunțării a fost consemnată de completul investit cu soluționarea dosarului nr._ atât în condica de ședință a instanței – ce poate fi consultată la arhivă de orice persoană interesată, cât și pe portalul instanțelor de judecată – accesibil de asemenea părților prin accesarea paginii de internet aferente.
Potrivit art. 229 alin. 1 NCPC partea care a fost prezentă la un termen, personal, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare.
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel nu a dispus citarea apelantul C. L. pentru termenul din 04.12.2014 când a fost pronunțșată Decizia 660/A/2014.
Art. 503 NCPC alin. 2 pct. 1 NCPC: (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.
Motivul privitor la necompetență, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC, se referă exclusiv la necompetența instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă, și anume a instanței de recurs sau, după caz, a instanței de apel, în condițiile alin. (3) al aceluiași articol. Trebuie precizat, în contextul descris anterior, că necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată trebuie să fi fost absolută și excepția de necompetența să fi fost invocată în fața acelei instanțe, însă instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.
Potrivit art. 34 alin. 2 din OG 2/2001: Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
În condițiile în care instanța de fond care a pronunțat sentința civilă nr. 330/2014 în dosar nr._ a fost Judecătoria Câmpeni (instanță competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea contravențională formulată de petentul C. L. ținând seama de locul săvârșirii contravenției conform art. 32 alin. 1 din OG 2/2001), în mod firesc și legal calea de atac a fost soluționată de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.
Art. 503 NCPC alin. 2 pct. 2 NCPC: 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
Acest motiv al contestației în anulare speciale se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea apelului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea apelului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidente procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată - pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
În cazul de față nemulțumirea contestatorului se îndreaptă împotriva modalității de soluționare a excepției tardivității și apoi, a fondului cauzei, astfel că din acest punct de vedere calea de atac apare ca fiind inadmisibilă.
Respingerea excepției tardivității – instanța de apel constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 183 alin. 1 NCPC “actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”, aprecierea făcută de instanța de apel cu privire la declarația martorei D. Ș. A., precum și modalitatea de soluționare pe fond a cauzei în sensul schimbării hotărârii atacate și respingerii plângerii contravenționale nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.
De asemenea, trimiterea căii de atac formulată de IPJ A. prin poșta militară cu consemnarea datei certe de înaintare nu poate constitui un element care să ducă la incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Mai departe, Tribunalul nu constată “schimbarea încheierii din 26.11.2014, cu alta rescrisă in 12.12.2014, încheiere cu alt conținut si alt sens” astfel cum invocă, fără temei, contestatorul.
Art. 503 NCPC alin. 2 pct. 3 NCPC: 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-1 în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
Astfel cum reiese din lecturarea considerentelor Deciziei nr. 660/A/2014 instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității procesului verbal atacat, reținând printre altele că: “Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de apel constată că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite, a datei și locului comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator. Tot în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de apel nu poate primi apărarea apelantului din apelul incident în sensul că fapta nu a fost corect încadrată juridic. Starea de fapt reținută corespunde temeiurilor de drept menționate prin procesul verbal de contravenție atacat în prezenta cauză. În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției acesta rezultă fără dubii din procesul verbal - DN 75 A km 3 + 450 m ; la fel este menționată și direcția de deplasare a autoturismului condus de petent – „ în direcția Câmpeni spre Abrud” motiv pentru care instanța nu poate constata nulitatea procesului verbal sub acest aspect. În același sens, instanța nu poate reține susținerile petentului – apelant în apelul incident în sensul că s-au încălcat prevederile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 raportat la împrejurarea că nu s-a indicat în procesul verbal atacat eventuale fapte contravenționale săvârșite de către celelalte persoane implicate în trafic sau împrejurarea că agentul constatator nu a menționat în procesul verbal, raportat la cererea petentului, că avea obligația de a anunța Agenția de drumuri. Aceste aspecte nu sunt relevante în prezenta cauză. De altfel, aceste obiecțiuni au fost formulate de către petent pe calea plângerii contravenționale, nefiind dovedite sub nicio formă de către acesta și oricum fiind fără relevanță raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului.” Fila 39 dosar nr._ .
Ca atare, instanța de apel s-a pronunțat pe larg cu privire la obiecțiunile de formă aduse de cel în cauză procesului verbal de contravenție contestat.
Art. 503 NCPC alin. 2 pct. 4 NCPC: 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Pentru a fi incident acest motiv și nu cel prevăzut de pct. 3 al textului de lege menționat, trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanța de recurs sau de apel să lipsească mențiunea referitoare la soluția dată respectivei căi de atac: admitere, respingere, anulare, perimare.
Mai mult, în cazul de față, contrar celor susținute de contestatorul C. L., instanța de apel nu a anulat apelul incident ci s-a pronunțat pe fond asupra apelului formulat de cel în cauză, astfel că nici cazul reglementat de art. 503 NCPC alin. 2 pct. 4 NCPC nu este incident în speța de față.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. L. cu domiciliul în Câmpeni, .. 10, . împotriva Deciziei nr. 660/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Împotriva Deciziei 75/A 2015 pronunțată de Tribunalul A. formulat contestație în anulare la data de 27.02.2015 petentul C. L..
În motivarea contestației a arătat că:
„Instanța menționează greșit, interpretează greșit procedurile. Nu cercetează de asemeni motivele de mai jos .
1. Conform art ,503 alin [1] se poate contesta citarea când nu a fost legal formulata.
Comn se vede in motivare eu am contestat si forma nelegala de citare. Daca instanța de fond primește o cerere de apel fără mențiunea datei de depunere, tribunalul este obligat sa o corecteze. Citarea in care nu se menționează îndeplinirea acestei proceduri nu e legală - art 47, alin. 3 C..
Art 229 C. subînțelege ca instanța in ședința anterioara, cu un elementar bun simt, in interesul legii, anunța ședința următoare, înregistrarea ședinței poate dovedi daca s-au îndeplinit aceste obligații.
Eu cum spune instanța am fost in sala, dar n-am auzit așa ceva .
Ca atare corectarea unei greșeli de neanunțare a unei alte ședințe, era onorabilă, posibilă si prin citar, telefonic, posta militară calare etc
Daca nu se face nimic in corectarea acestei greșeli si instanțele o țin toate HAIS cu catalogul, atunci viclenia contrastează cu faciesul englezesc ai unora si totul e numai spoiala si interes injustiție.
2. Art. 503 alin 2 punct 1 cpc, nu a fost judecata conform cererii mele. S-a dat o interpretare voit greșita.
Aceasta procedura am atacat-o direct printr-o cerere de nulitate absolută, pe cale de excepție.
Ca instanța de apel este pe linia directa Cîmpeni -A. se vede același stilul de lucru fără caracter . Amândouă au primit o cerere de apel fără data depunerii si n-au corectat-o.
Eu am atacat insa posibila incompatibilitate a judecătorilor pe baza unei logici elementare .
Cine folosește o instituție a SRI-lui e posibil sa facă parte din aceasta instituție . Eu daca trimiteam un act la instanța prin posta SRI, era posibil sa fac parte din sistem, Judecătorii n-au voie sa facă parte. Ca atare am solicitat o judecare corecta si nu povești.
3. In privința art 503 alin 2, punct 2.
Instanța menționează ca judecătoria Cîmpeni a primit prin posta SRI in 6 ! 1/2014 cererea de apel. Cererea de apel a IJP fost trimisa in_ prin posta SRI.
A stat in custodia poștei SRI o săptămână, spune instanța de apel. In acest timp posta s-a șters la spate cu ea.
Instanța de apel si instanța de contestație în cor spun ca IJP a trimis ceva cu nr. C/1074 in_ .
A ajuns la Cîmpeni in_ sub alte doua numere, adică nr . CI 560 si nr CI 530, nu cum au susținut instanțele de apel si contestație ,adică prin numărul CI 1074.
Asta ori însemna un fals si o minciuna, ori C-urile s-au împerecheat . posta si s-au înmulțit.
Cred ca nici un om cu intelect redus, n-ar crede o asemenea poveste daca i-as citi-o.
Instanța nu a vrut sa vadă aceste minuni .
Daca Instanța de contestație tot a spus ca nu vede falsul in Încheierea din 26.11. 2014, instanței putea să-i sară în ochi falsul de la posta SRL si putea s-o judece, mai ales ca le-am înscris ca acte false.
In privința ședinței din_ , încheierea trebuia sa se dea in_ si s-a și dat atunci.
Nu s-a dat în_ nici o încheiere ca atunci a avut loc ședința. Dar nu se pare nimănui curios, de ce o încheiere se dă in_, adică după doua săptămâni la o ședința din_ . Instanța A. - P. spune ca in_ a fost redactata. Nu știu daca interpretările cu spatele a unor minuni de acest fel sunt sau nu greșeli materiale, dar să si filozofezi pe aceasta tema e penibil
4. In privința art 503 alin. 2 punct 3 C..
Așa frumos descriu Instanțele o nerealitate ordinara, incit de fiecare data am plâns. Câta scoală trebuie sa faci, sa nu spui adevărul . de duios.
Orice prost știe scrie o foaie fără greșeli, gândindu-ne ca o greșeala e o nulitate absoluta.
Alta e daca ceea ce a scris e minciuna sau adevăr.
A. Eu am contestat chiar in procesul verbal de contravenție următoarele: nu am depășit nici o mașina, nu am depășit nici o linie continua, nu se vedea nici o linie etc .
De ce in justiție are dreptate numai organul de politie ?
- Daca Instanța citea si ce scrie un medic bătrân vedea adevărul . Dar instanța de contestație nu a citit nici măcar ce a scris organul de politie in declarația din întâmpinare.
Ori, el recunoaște ca nu era la locul faptei când m-ar fi văzut.
Era in mașina, deci recunoaște ca a mințit in procesul verbal . Probabil sa minți la noi in justiție nu tine de vre-o nulitate ci se premiază.
Organul mai recunoaște ca minte si prin următoarea susținere:
Mașina organului ieșea din curba in timp ce a văzut ca eu eram in depășire nepermisa . Eu aveam vizibilitate de 50 m .
Se subînțelege ca intre mașina mea si a organului in mers erau 50 m . Fapt imposibil.
In rest instanța de fond a înlăturat declarația de martor ca fiind extrajudiciara .
Eu am știut că declarația de martor face parte din proces. Eu nu am auzit niciodată sa se dea 3 declarații extrajudiciare fără rost. Eu am cerut in scris precum se vede in înscrisuri ca declarația de martor sa fie înscrisa in fals si sa fie înlăturata ca fiind nesusținuta.
Dar la lucrătura extrajudiciara, șmecherește s-a dat totuși cu un rost. A fost introdusa in judiciar de instanțe de apel si pe baza acestei declarații false s-a dat sentința.
Instanța de contestație repeta aceleași neadevăruri, atât ca ei nu admira frumusețea sufleteasca a domnișoarei Deoanca Soit care a declarat cu mina organului de politie Vlazan.
5. In privința Apelului incident, principal si a hotărârii 660/2015.
A. IPJ A. a făcut apel principal pe baza art .476 art 3 cpc .
Instanța s-a conformat; a anulat plângerea contravenționala si ca urmare trebuia sa anuleze sentința 330/2014 . Totul se făcea pe cale de excepție fără .>
B. Eu de asemeni am cerut anularea hotărârii prin faptul ca sentința se baza pe minciunile organului de politie, care scrie un proces verbal mincinos. Se pare ca datorita acestei cereri s-a judecat fondul.
Instanța spune in Hotărârea 660 ca respinge apelul incident, fapt care permite contestația în anulare pe baza art. 503, alin. 2, punct 4. pe care l-am invocat.
Deci instanța de contestație nu spune adevărul, ca sa nu spun că minte .
Respingerea apelului meu se face prin ignorarea cu totul a celor susținute si mai sus de mine.
Este prosteală expresia din Hotărârea 660/2015, ca schimbă în parte sentința fără să spună care parte, adică respinge in tot tocmai ceea ce se cere prin excepție, si acceptarea acestei SCHIMBĂRI IN PARTE CARE RESPINGE CU TOTUL de instanța de contestație e rușinoasa.
În drept: disp. art. 503 alin ,(2) punct 2. si 3 cpc „
Contestația în anulare a fost legal timbrată.
La data de 03.03.2015 intimatul IPJ A. a formulat întâmpinare la contestația în anulare, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă față de disp.art.504 alin.3 C.P.C.
La termenul de judecată din 16.014.2015 instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea contestației în anulare față d e disp.art.504 alin.3 C.P.C.
Asupra inadmisibilității contestației în anulare,Tribunalul reține următoarele:
Art.504 alin.3 cod procedură civilă statuează expres inadmisibilitatea unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri chiar dacă se invocă alte motive.
Cum textul nu face nici o distincție după cum motivele existau sau nu la data formulării sau judecării celei dintâi, o nouă contestație în anulare nu mai poate fi exercitată chiar dacă în ea s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestație.
În concret, contestatorul după ce i-a fost soluționată o primă contestație în anulare prin Decizia 75/A/2015, a înregistrat o a doua contestație în anulare care face obiectul prezentului dosar aducând critici care vizează atât Decizia 75/A/2015 cât și Decizia nr.660/A/2014, ambele pronunțate de Tribunalul A..
Raportând această situație la prevederile art.504 alin.3 C., se constată incidența acestui articol care se referă la situația în care una și aceiași parte uzează pentru a doua oară de calea contestației în anulare.
Pentru aceste motive, în baza disp.504 alin.3 C., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C. L. împotriva deciziei 75/A/12.02.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C. L. împotriva deciziei 75/A/12.02.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, C. L. | Judecător, D. C. | |
Grefier, M. U. |
Red.CL
Tehnored.UM/4 ex./08.05.2015
Judecători contestație în anulare P. A.C; Chriac D.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 201/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 291/2015.... → |
|---|
