Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1622/298/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 175/A/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 948/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul intimat I. G..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C. G. A. pentru apelantul intimat, lipsind petentul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Reprezentanta apelantului intimat depune la dosar delegație.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.
Reprezentanta apelantului intimat susține că Tribunalul A. este competent să soluționeze pricina.
Instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Reprezentanta apelantului intimat susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului intimat solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii formulate și menținerea procesului - verbal atacat, apreciind sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel.
Susține că potrivit art. 184 din Codul Penal fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane. Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat faptele au fost săvârșite față de ambii părinți ai petentului.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S. petentul I. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., s-a plâns împotriva Procesului verbal . nr._ încheiat la data de 03.09.2014 și a solicitat să se dispună anularea procesului verbal atacat și pe cale de consecință exonerarea de plata amenzii aplicate în cuantum de 1.000 lei.
În fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal atacat i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prev. și ped. de art. 2 pct. 1 și 24 din L61/1991 republicată, și anume săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice și provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
Petentul a menționat că această situație de fapt indicată nu corespunde realității, reprezentând de fapt un act unilateral al agentului constatator nesusținut de nici un mijloc de probă, respectiv vreun martor care, dacă el ar fi provocat scandaluri de natură să perturbe ordinea publică, într-un loc public, cu siguranță ar fi auzit. De altfel, agentul constatator nici măcar nu s-a deplasat la fața locului pentru a constata fapta, invitându-l doar la câteva zile după așa zisă faptă la sediul poliției, dată la care a întocmit procesul verbal.
În continuare, petentul a arătat că relațiile dintre contestator și părinții acestuia s-au răcit în momentul în care s-a dispus rezilierea contractului de întreținere încheiat între aceștia, moment în care a înțeles că trebuie să părăsească imobilul, în ciuda faptului că acolo și-a investit toate economiile sale, având în vedere că acel contract s-a derulat pe o perioada de 12 ani, timp în care acel imobil a fost renovat pe cheltuiala exclusivă a sa și motivul pentru care se întoarce la imobil este că deține animale în grajdul aferent imobilului, animale pe care trebuie să le hrănească. Acesta fiind și motivul pentru care în data de 30.08.2014 s-a deplasat la imobil, împreună cu I. M., însă fără să ia legătura cu părinții săi, care nici măcar nu se găseau în curtea imobilului. Astfel în aceste condiții nici măcar nu poate fi vorba despre forțarea ușii, așa cum se susține, aceștia neprezentând nici un fel de urmă de violență. În aceste condiții, apreciază că părinții săi cu rea credință au sesizat organele de politie să anunțe o faptă inexistentă, care nici măcar nu a fost constatată de lucrătorul de politie, acesta mulțumindu-se să aprecieze ca fiind reală varianta reclamată de Istatre G. și soția, care este cunoscută în localitate ca și o consumatoare de băuturi alcoolice. Față de aceste considerente, și având în vedere că nici măcar nu a fost vorba despre un Ioc public, apreciază ca nu se poate reține în sarcina sa nici o faptă contravențională.
În susținerea plângerii contravenționale a anexat, în copie: planșe foto, copie proces verbal și a solicitat audierea martorei I. M..
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 12).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat așa cum a fost întocmit, din următoarele considerente: prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 2pct.1 din Legea 61/1991.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 01.09.2014 numita I. A. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție D. Română, sesizând faptul că fiul său I. G. a venit la domiciliul acesteia unde locuiește împreună cu soțul ei, a forțat ușa de la intrare după care a intrat în camera celor doi, adresându-le totodată expresii jignitoare, injurii și i-a amenințat cu acte de violență. Referitor la susținerea petentului că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției întrucât nu a fost săvârșită într-un loc public, apreciază că această susținere este eronată întrucât potrivit art. 184 din Codul Penal fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane.
În continuare a arătat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 și sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: copie proces verbal de contravenție, raportul agentului constatator, procesul verbal de consemnare a declarației numitului I. G., procesul verbal de consemnare a declarației numitei I. A. și a probei testimoniale cu martorii I. G. și I. A..
În drept, a invocat prevederile O.G.2/2001 și ale Legii 61/1991 republicată.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martori, pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 948/2014 a Judecătoriei S., a fost admisă plângerea formulată de petentul I. GHEOGRHE, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 03.09.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., anulat Procesul-verbal sus menționat și exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate, instanța având în vedere următoarele considerente:
În fapt, la data de 03.09.2014, prin procesul-verbal . nr._, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 2, pct.1 și pct.24 din Legea 61/1991, deoarece a forțat ușa de la casa părinților săi care era încuiată și le-a adresat acestora cuvinte jignitoare și amenințări cu violența și a provocat scandal.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, astfel cum prevede art. 17 din OG 2/2001.
Prima instanța reține însă că agentul constatator nu a individualizat sancțiunea contravențională aplicată pentru fiecare contravenție în parte, aspect ce nu a fost însă contestat de către contravenientul care nu a invocat si nici dovedit vreo vătămare.
Mai mult decât atât, instanța constată că există unele contradicții cu privire la semnarea procesului verbal de contravenție, în sensul că la rubrica „obiecțiuni” agentul constatator a consemnat că „Refuză și nu este de față la încheierea procesului verbal”, iar în dreptul semnăturii a consemnat „Refuză”. Astfel, instanța apreciază că dacă petentul nu a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție nu se poate pune problema vreunui refuz din parte acestuia cu privire la semnarea procesului verbal.
Instanța apreciază că toate criticile petentului vizează aspecte privitoare la temeinicia procesului verbal și la individualizarea sancțiunii aplicată prin acesta, fără a învedera obiecțiuni referitoare la legalitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 2, pct.1 și pct.24 din Legea 61/1991 „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;".
Contravenția este sancționată de art. 3, alin.1 lit.b din Legea 61/1991, care prevede că se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, contravențiile prevăzute la art.2 pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
În continuare, instanța subliniază că astfel cum rezultă și din întâmpinare, în calitate de agent de poliție, agentul constatator avea competența de a constata săvârșirea de contravenții și de a aplica sancțiuni în temeiul Legii 61/1991, astfel cum prevede art.5 din aceeași lege.
Față de aceste considerente, instanța reține că observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator. Prezumția, fiind una relativă, poate fi răsturnată de către petent. Instanța apreciază că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție. În continuare, instanța reține din Raportul de la 10.10.2014 (fila 17) că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu au fost constatate personal de către agentul constatator, ci reținute pe baza declarațiilor lui I. G. și I. A., astfel că instanța are îndoieli cu privire la veridicitatea celor consemnate.
Cu privire la contravenția referitoare la faptul că petentul a provocat scandal, instanța reține că din cuprinsul procesului verbal nu se poate identifica locul și împrejurările pentru care a fost reținută săvârșirea acestei contravenții, astfel că instanța nu poate verifica temeinicia celor consemnate. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 41-42), faptele ce au fost reținute în sarcina petentului ar fi fost săvârșite în curtea imobilului aparținând părinților acestuia și nu într-un loc sau local public, condițiile pentru reținerea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991.
Față de cele reținute, instanța va anula procesul verbal cu privire la această contravenție.
Cu privire la contravenția referitoare la faptul că petentul a adresat injurii și amenințări cu violența către părinții acestuia, instanța reține că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 41-42), petentul are o relație foarte tensionată cu părinții acestuia ce a determinat intervenția organelor de poliție în repetate rânduri, astfel că declarația mamei petentului – I. A. nu constituie o probă ce poate fi luată în considerare în aprecierea veridicității celor reținute în cuprinsul procesului verbal, ținând seama de relațiile de dușmănie existente între martoră și petent.
Instanța apreciază că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
In final, raportandu-se la faptul că agentul constatator nu a individualizat sancțiunea aplicată pentru fiecare contravenție în parte, ținând cont de faptul că instanța a anulat procesul verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 2 pct.24 din Legea 61/1991 și față de toate cele reținute anterior, prima instanța admite plângerea și anuleaza procesul verbal în întregul său cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate.
Având în vedere că plângerea formulată de către petent urmează a fi admisă, cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” instanța urmează să ia act de faptul că nu au solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul apelant Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond și solicită m schimbarea acesteia, în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului-verbal atacat, din următoarele considerente:
La Judecătoria S. a fost înregistrată sub număr de dosarul civil nr._, plângerea contravențională formulată de petentul I. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 03.09.2014 de către agent constatator M. V., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Postul de Poliție D. Română.
Prin procesul-verbal menționat mai sus, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 2, pct. 1 și 24 din Legea 61/1991.
Plângerea contravențională a fost admisă, iar procesul-verbal de contravenție a fost anulat, pe motiv că faptele reținute în sarcina petentului nu au fost săvârșite într-un loc sau local public așa cum cere Legea 61/1991, curtea imobilului aparținând părinților petentului neputând fi considerat un astfel de loc.
Consideră că în mod eronat prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție din următoarele motive:
Potrivit art. 184 din Codul Penal fapta se consideră a fi săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane. Ori așa cum rezultă din probatoriul administrat faptele au fost săvârșite față de ambii părinți ai petentului.
Deși prima instanță a reținut în mod corect că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate, a apreciat că petentul a răsturnat această prezumție, în condițiile în care acesta nu a produs nicio probă concludentă din care să reiasă contrariul.
De asemenea, apreciaza că în mod eronat prima instanță a exclus declarația martorei I. A..
Referitor la faptul că agentul constatator nu a individualizat sancțiunea aplicată pentru fiecare contravenție în parte, apreciaza că aceasta nu reprezintă decât o nulitate relativă condiționată de existența unei vătămări. Mai mult, consideră că prin stabilirea sumei totale de 1000 de lei agentul a procedat la individualizarea sancțiunilor aplicate, aceasta având loc în limitele prevăzute de lege.
Având în vedere aspectele prezentate, solicităm instanței de judecată admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile nr. 948/2014 a Judecătoriei S., în sensul menținerii actului atacat ca legal și temeinic.
In drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 476 - 479 din Codul de procedură civilă.
Petentul intimat nu a depus întâmpinare .
Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar retine ca, acesta este nefondat, insa pentru alte considerente decat cele avute in vedere de prima instanta.
Prin Procesul verbal de contraventie contestat, au fost retinute in sarcina petentului intimat I. G., doua contraventii: cea prevazuta de art.2 pct.1 din Legea 61/1991 rep. si cea prevazuta de art. 2 pct.24 din Legea 61/1991 rep.
Mentionand limitele legale minime si maxime speciale, ale sanctiunii amenzii contraventionale aferente fiecareia dintre cele doua contraventii, agentul constatator al intimatului apelant, a aplicat o singura sanctiune, amenda contraventionala in cuantum de 1000 lei.
Aceasta desi, potrivit art.10 din Og nr. 2/2001,
(1)Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe conrtaventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie;
(2) Cand contraventiile au fost consemnate prin acelasi proces verbal, sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava…
Contrar celor retinute de prima instanta, dispozitiile art.10 din Og nr. 2/2001, au caracter imperativ, nicidecum supletiv, astfel ca, eludarea lor, nu trebuia invocata de petent, prima instanta fiind tinuta sa analizeze din oficiu legalitatea procesului verbal de contraventie si prin raportare modalitatea in care, agentul constatator al intimatului a facut aplicarea prevederilor art. 10 din Og nr.2/2001.
Astfel, cata vreme, potrivit art.10 alin.1 din Og nr.2/2001, daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie, este evident ca ratiunea individualizarii sanctiunii aplicate pentru fiecare contraventie, rezida in faptul ca, pe de o parte, numai astfel se poate verifica daca sanctiunea a fost aplicata cu respectarea limitelor speciale legale, iar, pe de alta parte, in ipoteza in care, numai pentru una din fapte, procesul verbal se dovedeste a fi nelegal intocmit, este imposibil de stabilit de executarea carei dintre sanctiuni este exonerat petentul si ce anume mai ramane de executat.
De fapt, tocmai in aceasta situatie a ajuns si prima instanta care, desi initial retine in considerente ca:``agentul constatator nu a individualizat sancțiunea contravențională aplicată pentru fiecare contravenție în parte, aspect ce nu a fost însă contestat de către contravenientul care nu a invocat si nici dovedit vreo vătămare``, ulterior, este nevoita sa retina ca: ``….raportat la faptul că agentul constatator nu a individualizat sancțiunea aplicată pentru fiecare contravenție în parte, ținând cont de faptul că instanța a anulat procesul verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 2 pct.24 din Legea 61/1991 și față de toate cele reținute anterior, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal în întregul său cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate``.
Cele de mai sus, denota inca o data, caracterul imperativ al prevederilor art.10 din Og nr.2/2001, astfel ca, fiind vorba despre dispozitii legale imperative, eludarea lor, atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie, neconditionat de invocarea si /sau dovedirea vreunei vatamari.
Pentru cele ce preced, retinand nulitatea procesului verbal de contraventie derivand din eludarea prevederilor art. 10 din Og nr. 2/2001, nulitate care face de prisos analiza temeiniciei acestuia,
In temeiul art. 480 alin.1 din Og nr. 2/2001, va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat IPJ A., împotriva Sentinței Civile nr. 948/2014 a Judecătoriei S..
In speta nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat IPJ A., împotriva Sentinței Civile nr. 948/2014 a Judecătoriei S..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.03.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red. Tehnored. ABA./30.03.2015
Tehnoredact. R.C./4 ex./19.03.2015
Jud.fond – M. R. M.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 424/2015.... → |
|---|
