Obligaţia de a face. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5727/176/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 239/A/2015
Ședința publică din 14.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Judecător L. D.- Președinte Secția Civilă
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta P. G. S. și a apelului incident declarat de pârâtul M. A. I. împotriva sentinței civile nr. 2715/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță avocat F. I. C. pentru reclamantă și avocat B. L. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mandatarul reclamantei apelante depune la dosar, în copie, plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria A. I. la data de 30.01.2015.
Mandatara pârâtului apelant învederează instanței că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. A. I..
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate sub aspectul soluționării capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul acordării acestora. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara pârâtului apelant solicită respingerea apelului declarat de reclamantă și admiterea apelului incident. Susține că în prezenta cauză competența de soluționare revine Secției de C. Administrativ a Tribunalului A..
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2715/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă cererea reclamantei P. G. S., formulată în contradictoriu cu pârâta Municipiul A. I., prin primar. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Reclamanta a depus la dosar, în copie, proces verbal de mediere, invitație la mediere, CI, cererea adresată Primăriei mun. A. I., proces verbal de constatare, factură fiscală, chitanță de plată a parcării și adeverință (f. 7-17).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată și a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia, care a fost respinsă prin încheierea de ședință din 23.11.2013.
Pârâta a depus la dosar, în copie, Regulamentul de organizare și funcționare a parcărilor, HCL 76/2010 și abonament parcare (f. 34).
La termenul de judecată din 24.11.2014, părțile au învederat instanței că a fost tăiat teiul situat în apropierea locului de parcare a reclamantei.
În drept, potrivit art. 194 lit. c NCPC „cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui …”.
Instanța constată că prezenta cauză nu mai are obiect și va dispune respingerea acesteia.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este cea care pe parcursul procedurii a procedat la tăierea teiului și nici nu a solicitat administrarea unor probe în acest sens, va dispune respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.”
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și apel incident pârâtul Municipiul A. I..
Prin apelul declarat de apelantă s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței ape,ante sub aspectul soluționării capătului de cerere privind cheltuielilor de judecată în sensul acordării acestora cu plata cheltuielilor de judecată în apel.
In motivarea apelului s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă având în vedere că pârâta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei și-a îndeplinit obligațiile mult mai târziu în cadrul procesului astfel că la pronunțarea hotărârii acțiunea reclamantei rămăsese fără obiect, fără însă a diminua culpa procesuală a pârâtei care datorează în atare situație și cheltuielile de judecată ocazionate cu derularea prezentului litigiu.
Municipiul A. I. a declarat apel incident prin care a solicitat anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și în contradictoriu cu o parte care nu are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
In motivarea apelului incident s-a arătat că reclamanta apelantă este beneficiara contractului de închiriere a locului de parcare nr. 9 deținând abonament de parcare până la data de 14.01.2014. pretențiile formulate de reclamantă sunt în legătură cu modalitatea în care reclamanta poate să beneficieze în condiții oprime de locul de parcare închiriat.
Contractul încheiat de reclamantă pentru închirierea unui loc de parcare are calitatea de contract administrativ, situație în care și competența de soluționare a prezentei cauze revine Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului A..
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție reiterată și prin întâmpinarea la apelul reclamantei .
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca fondate cele două apeluri în măsura și pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin acțiunea promovată de reclamantă s-a solicitat obligarea Municipiului A. I. prin Primar să procedeze la tăierea teiului de pe . . se află în lateralul locului de parcare rezervat pentru autoturismul proprietatea reclamantei iar în subsidiar să fie obligat Mun. A. I. să creează și să monteze un suport pe tulpina teiului sub coronament care să colecteze toate căderile din coroana teiului sau să fie autorizată reclamanta să autorizeze această operațiune pe cheltuiala pârâtei.
In motivarea acțiunii reclamnta a arătat că deține pentru autoturismul proprietatea personală locul nr. 9 de parcare conform facturii fiscale și abonamentului de parcare valabile până la 14.01.2014 și că întrucât locul de parcare nr. 9 se găsește în preajma unui tei caroseria autoturismului proprietatea reclamantei are de suferit datorită cleiului specific teilor care cade de pe aceasta sau excrementelor de păsări.
Din conținutul cererii de chemare în judecată și a motivării acesteia rezultă fără nici un fel de dubiu că reclamanta este nemulțumită de condițiile oferite de locul de parcare nr. 9, care necorespunzătoare fiind îi produc prejudicii privind degradarea autoturismului proprietatea sa, respectiv a caroseriei.
Rezultă că în cazul de față nu este vorba despre o obligație de a face pe care pârâtul nu și-o îndeplinește privitor la reclamantă, ci de modalitatea în care se derulează contractul de închiriere pentru locul de parcare deținut de reclamantă, respectiv condițiile pe care acest loc de oferă sau dacă nu oferă condițiile prevăzute în contract, prejudiciile pe care le suferă reclamanta ca urmare lipsei acestor condiții și măsurile pe care Mun. A. I. trebuie să le ia pentru înlăturarea acestor prejudicii.
Pentru a stabili ce anume a închiriat Mun. A. I., ce anume a cunoscut reclamanta atunci când a închiriat locul de parcare nr. 9, drepturile și obligațiile reciproce ale părților, din care să rezulte necesitatea tăierii teiului sau efectuarea unei construcții care să limiteze scurgerea de clei și excremente pe locul de parcare atribuit reclamantei, instanța ar trebui să verifice contractul de închiriere și modalitatea în care locurile de parcare au fost atribuite.
Potrivit art. 2 din Legea 554/2004 actul administrativ în sensul prezentei legi îl constituie și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietatea publică. Litigiile în legătură cu aceste contracte sunt soluționate de instanțele de contencios administrativ, competența în cazul de față revenind Tribunalului A. Secția de C. Administrativ și Fiscal conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. rap.la disp. art. 2 din Legea 554/2004.
De asemenea apelul declarat de reclamantă este fondat în ceea ce privește stabilirea culpei procesuale a pârâtului chiar dacă acțiunea a rămas fără obiect, cu precizarea însă că acțiunea reclamantei urmează a fi soluționată de instanța competentă în soluționarea acesteia care în funcție de soluția pronunțată va aprecia și incidența disp.art, 453 C..
Pentru motivele invocate vor fi admise apelul principal și apelul incident, anulată sentința apelată și cauza trimisă instanței competente Tribunalul A. Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru evocarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta P. G. S. împotriva sentinței civile nr. 2715/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Admite apelul incident declarat de pârâtul Municipiul A. I. împotriva sentinței civile nr. 2715/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Anulează sentința civilă apelată.
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A.- Secția de C. Administrativ, ca instanță de fond și trimite cauza acestei instanțe pentru competentă soluționare.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2015
Președinte, L. P. P. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. M. |
Red PL
Dact:MF 4 ex./10.06.2015
Jud fond C. H. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 206/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 195/2015.... → |
|---|
