Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 295/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 870/177/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 295/A/2015
Ședința publică de la 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier: M. U.
Pe rol se află apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 1366/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, având ca obiect: anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Ciavoi Mylan A. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la dosar s-au depus următoarele înscrisuri:
La data de 15.04.2015 apelantul a depus prin mandatar, prin e-mail dovada timbrării cererii de apel.
În temeiul art. 131 codul de procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezentul apel.
Avocatul apelantei depune la dosar originalul chitanței doveditoare a timbrajului cererii și solicită în probațiune în temeiul art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă audierea martorului Ciucle V., propus de petentă pentru a fi audiat la instanța de fond. În susținerea cererii, invocă faptul că probațiunea este strâns legată de starea de fapt de la momentul controlului și starea tehnică a autovehiculului și apreciază că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea formulată în probațiune, mărginindu-se a-și fundamenta soluția doar pe înscrisurile depuse la dosar.
Instanța respinge cererea formulată de avocatul petentei ca fiind tardiv propusă. Astfel potrivit art. 470 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, proba trebuia invocată și cerută în cererea de apel, sub sancțiunea decăderii prevăzută de alin.3 al aceluiași text art. 470 Cod procedură civilă..
În continuare mandatarul apelantei declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat si rejudecând cauza in fond, schimbarea sentinței civile nr. 1366/2014 în sensul admiterii plângerii contravenționale, schimbarea sancțiunii contravenționale din amenda în avertisment, pentru concluziile detaliate în scris în cererea de apel. Învederează că petenta apelantă a fost sancționată cu o sumă disproporționat de mare, respectiv 14.000 lei raportat la gradul d e pericol social al faptei. În continuare arată că față de situația reținută de agenții ISCTR semiremorca în cauză a rămas mai bine de o lună în zona orașului C. la încărcat, din neglijență conducătorul auto nu a verificat valabilitatea inspecției tehnice, dar a doua zi după data controlului semiremorca a fost verificată și autorizată, acordându-i-se dreptul de a circula pe drumurile publice, astfel că vagonul în sine nu avea stricăciuni. Concluzionează că întrucât sunt la prima abatere amenda este prea mare raportat la gradul de pericol social, astfel cum prevăd și disp. art.21 alin. 3 din OG 2/2001. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1366/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta I. Mirim Trans SRL, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier, cu menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.02.2014 ca legal și temeinic.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 10.10.2014 sub dosar nr._, urmare a declinării competenței de soluționare de la Judecătoria Aleșd, petenta . SRL Aleșd, a chemat în judecată pe intimata ISCTR București solicitând ca pe calea hotărârii judecătorești să se dispună: - în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.02.2014 și comunicat la data de 17.03.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în sumă de 14.000 lei; - în subsidiar, în măsura în care se va considera că nu sunt suficiente motive pentru anularea procesului verbal atacat, solicită schimbarea sancțiunii aplicate din amenda contravențională în avertisment.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 18.02.2014, in jurul orelor 13, pe DN1 Km 398+800. în localitatea Teius a fost identificat în trafic ansamblul auto format din autotractoare ai ansamblului de înmatriculare_ și semiremorca cu ansamblu de înmatriculare_ ., petenta în calitate de operator de transport se afla în cursul unui transport de marfă contra cost de la SOCEP SA C. - punct de lucru Agigea spre SILCOTUB SA Z..
În urma prezentării documentelor, agentul constatator a reținut unele aspecte care nu ar fi conforme cu prevederile legale în vigoare, însă din păcate nu a reușit să deslușească scrisul acelui agent, deducând din întreaga mențiune că, în fapt, semiremorca nu numărul de_ avea expirată inspecția tehnică periodică.
Susține că în momentul aplicării amenzii contravenționale agentul constatator a omis să țină cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care prevede faptul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte înscrise în procesul verbal, în aceste condiții, amenda aplicată în cuantum de 14.000 lei este disproporția și reflectă gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina intimatului.
Mai mult decât atât, conform Legii nr. 432/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.189/2005 privind stabilirea unor masuri privind vehiculele rutiere înmatriculate, în art. 3 alin. 1 este prevăzut că începând cu data de 1 aprilie 2006, la împlinirea unui termen de 15 zile de la data expirării ITP sau asigurării RCA, se suspendă de drept certificatele de înmatriculare ale vehiculelor rutiere aflate în situație. Suspendarea se comunică deținătorului de vehicul de îndată, în scris, de către Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sau, după caz, de către serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor. Menționează petenta că nu a primit nici o înștiințare, neexistând intenția din partea transportatorului de a se sustrage de la efectuarea inspecției tehnice periodice ori de a pune în pericol participanții la traficul rutier. Față de situația constatată de către agenții ISCTR arată că semiremorca în cauză rămăsese bine de o 1 lună în sudul zona orașului C., deoarece a rămas la încărcat, procedura de lucru cu acest client constând în lăsarea unei semiremorci la încărcat și preluarea alteia deja încărcate la momentul în care sunt solicitați, astfel că atunci când au fost solicitați de către beneficiarul transportului s-au deplasat în localitatea Agigea, a lăsat o semiremorca și a preluat semiremorca arătată în procesul verbal de contravenție atacat. Mai precizează petenta că din neglijență nu s-a verificat de către conducătorul auto valabilitatea verificării tehnice, însă în urma controlului, a doua zi semiremorca în cauză a fost verificată de către o stație ITP autorizată și i s-a acordat dreptul de a circula pe drumurile publice pe perioadă permisă de lege. Așa cum rezultă din copia actelor semiremorcii, iar agentul constatator putea sesiza faptul că deși semiremorca_ avea termenul pentru efectuarea inspecției tehnice depășit, aceasta nu prezenta semne de uzură care să pună în pericol siguranța rutieră, în plus, dat fiind faptul că natura activității de transport implică vehicule care să corespundă reglementarilor naționale de siguranță nu ar fi avut permisiunea să efectueze transporturi de lungă distanță în cazul în care mijlocul de transport nu ar fi fost corespunzător. Nu a existat nici un moment intenția din partea transportatorului de a se sustrage efectuării verificărilor periodice deoarece în cazul punerii în pericol a mărfurilor transportate imaginea societății de transport în rândul beneficiarilor serviciilor lor ar fi avut de suferit, cu consecințe pe termen lung. Procesul verbal atacat le-a fost comunicat prin afișare la data de 17.03.2014, așa cum rezultă din procesul verbal de afișare, în realitate acestea le-au fost aduse de către un vecin la data de 18.03.2014, care le găsise pe jos în fața scărilor de la . au sediul societății., în condițiile în care le sediul societății se găsește și domiciliul administratorului petentei adresă unde se găsește tot timpul o persoană.
În drept, petenta a invocat OG.2/2001, art.3 alin. 1 din Legea 432/2006.
În probatiune petenta a depus înscrisuri, respectiv copia certificată a procesului verbal . nr._ și copia certificata a procesului verbal de afișare.
La data de 9.07.2014, intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesul verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională, arătând că agentul constatator a reținut în mod temeinic și legal fapta contravențională în sarcina petentei, având în vedere următoarele considerente:
La data controlului 18.02.2014, petenta utiliza pentru efectuarea transportului rutier semiremorca cu numărul de înmatriculare_ care avea inspecția tehnică periodică expirată din data de 29.01.2014, fapt recunoscut și de către petentă în cadrul plângerii contravenționale.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect, a existat, a fost contestată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la moment controlului, deci petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 3 pct. 24 din HG 69/2012.
Faptul că petenta nu a utilizat semiremorca o perioadă mai lungă de timp și că înainte de utilizarea acesteia nu a făcut diligențele pentru a verifica că are inspecția tehnică periodică valabilă, nu este o cauză exoneratoare de răspundere contravenționale. Mai mult, petenta nu se poate prevala de turpitudine în susținerea neregularității propriului său fapt.
Intimata arată că fapta contravențională reținută în cadrul procesului verbal prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece o asemenea faptă pune în pericol siguranța circulației și a celorlalți participanți la trafic. Pericolul social al faptei reținute este relevat și de faptul că aceasta reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011.
Conform art. 6 din HG nr. 69/2012: (1) Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amenda de la 14.000 lei la 18.000 lei.
Față de cele precizate, apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.
Avertismentul se ia când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 14.000 lei, cea maximă fiind de 18.000 lei.
Agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ și petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul prevăzut în termen de 48 de ore, ca atare solicită respingerea petitul privitor la transformarea amenzii contravenționale in avertisment, ca nefondat.
Având în vedere că petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, solicită a se constata netemeinicia plângerii și pe cale de consecință se impune menținerea procesului verbal de contravenție cu sancțiunea principală.
Față de petitul referitor la obligarea intimatei la restituirea cuantumului amenzii achitat in contul Bugetului de stat, arătă că o asemenea solicitare este inadmisibilă pentru cele ce urmează. La punctul 4.1. lit. a, din cadrul procesului verbal dedus judecății este precizat în mod expres că amenda de 4900 lei se achită în cazul persoanelor juridice romane în contul de venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale deschise la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia își are domiciliul fiscal contravenientul beneficiar Bugetul de S..
În consecință, intimata nu poate fi obligată la restituirea unei sume care fost achitată în contul său și a cărui beneficiar a fost bugetul de stat.
În drept: intimata a invocat HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMT nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin. (1) teza finală Codul de procedură civilă.
În probațiune intimata a depus copii după procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/18.02.2014, dovada comunicării acestuia și 17 planșe foto efectuate la momentul controlului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 18.02.2014, petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 14.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 24 și sancționată de art. 6 alin. 1 2 lit. a din HG nr.69/2012, reținându-se în sarcina acesteia că în data de 18.02.2014, ora 12,00, pe DN 1, km 398+800 m, pe raza localității Teiuș, jud. A., a fost verificat în trafic ansamblul rutier format din autotractorul cu nr. de înmatriculare BH-01-YV 5 și semiremorca cu nr. de înmatriculare BH-16-VI 5 utilizat de operatorul de transport rutier . SRL, condus de Tărău S. I., care efectua transport de marfă contra cost de la . - punct de Agigea spre Silcotub SA Z., conform celor impuse în CMR, operatorul de transport nu a respectat obligația de a utiliza la efectuarea transportului rutier a unor vehicule rutiere care au inspecția tehnică periodică valabilă, utilizând semiremorca_ având inspecția tehnică periodică expirată la data de 29.01.2014.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei (fl.24, 25).
În baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar instanța, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 iar în urma declinării de competență, instanța este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 18.02.2014, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, se constată că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientei, astfel:
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, instanța reține că revine petentei obligația de a propune probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției. De asemenea, instanța reține că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentei, toate acestea fără a nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului.
Deși, OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situație de fapt până la proba contrară.
În ceea ce privește fapta de a utiliza semiremorca BH-16-IS având inspecția tehnică periodică expirată la data de 29.01.2014, prevăzută de art. 3 pct. 4 din HG nr. 9/2012, instanța reține că acesta corespunde realității.
Instanța a avut în vedere împrejurarea că semiremorca cu care efectua transport de marfă avea inspecția tehnică expirată la momentul efectuării controlului, aspect care rezultă din certificatul de înmatriculare și adresei la certificatul de înmatriculare nr. B00242846 H.
Temeiul juridic în baza căruia a fost sancționată petenta, respectiv art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012, prevede că constituie contravenție nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare.
Petenta a fost sancționată pentru că semiremorca cu care efectua transport de marfă avea inspecția tehnică expirată la momentul efectuării controlului.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce au fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În legătură cu cuantumul amenzii de 14.000 lei, instanța a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Astfel, pentru a se justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, petenta trebuie să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante.
Raportat la această stare de fapt, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. În același sens, art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Cercetând susținerile petentei din perspectiva justei dozări a sancțiunii amenzii, instanța a reținut faptul că acestuia i s-a aplicat minimul prevăzut de actul normativ, în cuantum de 14.000 lei, cea maximă fiind de 18.000 lei.
Astfel, având în vedere că numai o sancțiune pecuniară este susceptibilă de a determina conformarea conduitei petentei în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată acesteia este just individualizată, iar în cauză nu sunt prezente împrejurările de natură excepțională în măsură să justifice înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Față de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde adevărului și că sancțiunea aplicată este just individualizată, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.02.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta . SRL, solicitând schimbarea sentinței civile nr. 1366/2014 în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anularii procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 18.02.2014 și comunicat la data de 17.03.2014, exonerarea de plata amenzii, iar în măsura în care se va considera că nu sunt suficiente motive pentru anularea procesului verbal atacat, solicită schimbarea sancțiunii contravenționale din amenda în avertisment.
În motivarea apelului, arată că la data de 18.02.2014, în jurul orelor 13, pe DN1 Km 398+800, în localitatea Teiuș, a fost identificat în trafic ansamblul auto format din autotractoare ai ansamblului de înmatriculare_ și semiremorca cu ansamblu de înmatriculare_, în calitate de operator de transport se afla în cursul unui transport de marfă contra cost de la SOCEP SA Constanta - punct de lucru Agigea spre SILCOTUB SA Z.. În urma prezentării documentelor, agentul constatator a reținut unele aspecte care nu ar fi conforme cu prevederile legale în vigoare, în cele din urmă, datorită faptului că nu a deslușit scrisul olograf al agentului constatator, rețin că au fost sancționați datorită faptului că semiremorca cu numărul de înmatriculare_ avea expirată inspecția tehnică periodică la momentul verificării.
Susține că în momentul aplicării amenzii contravenționale agentul constatator cât și instanța de fond când a judecat cauza, au omis să țină cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 care prevede faptul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, în aceste condiții, amenda aplicată în cuantum de 14.000 lei este disproporționată și nu reflectă gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina intimatului.
Se precizează concret în textul de lege că trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar, după cum a precizat și-n plângerea contravențională, din neglijență conducătorul auto nu a verificat valabilitatea inspecției tehnice a semiremorcii, urmând ca în ziua următoare să îndeplinească această obligație. Mai departe, autotractorul avea toate actele și inspecțiile la zi, fapt care denotă că își respecta obligațiile. Toate astea dovedesc buna credință cât și faptul că nu avea un scop în această privință. Nu a existat nici un moment intenția de a se sustrage efectuării verificărilor periodice, deoarece în cazul punerii în pericol a mărfurilor transportate imaginea societății de transport în rândul beneficiarilor serviciilor ar avea de suferit, cu consecințe pe termen lung.
Mai mult decât atât, conform Legii nr. 432/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2005 privind stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate, în art. 3 alin. 1 este prevăzut faptul că începând cu data de 1 aprilie 2006, la împlinirea unui termen de 15 zile de la data expirării ITP sau a asigurării RCA, se suspendă de drept certificatele de înmatriculare ale vehiculelor rutiere aflate în această situație. Suspendarea se comunică deținătorului de vehicul de îndată, în scris, de către Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sau, după caz, de către serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor. Menționează că nu a primit nicio înștiințare, neexistând intenția din partea transportatorului de a se sustrage de la efectuarea inspecției tehnice periodice ori de a pune în pericol participanții la traficul rutier. Ba mai mult, instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra acestui aspect, reținând doar că nu a invocat și dovedit împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante.
Consideră că sancțiunea aplicată este nelegală și incorect aplicată, agentul constatator depășindu-și mandatul. Acesta reține ca temei juridic în baza căruia a fost sancționată art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012 și aplică sancțiunea de 14.000 lei. Cu putină atenție acesta avea obligația de a sancționa legal nu în funcție de capacitățile lui, astfel încât a încălcat prevederile art. 6. alin. 1 care prevăd după cum urmează Contravențiile revăzute la art. 3 pct. 1 - 9, 11, 14 și 18 - 32 se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.
Agentul constatator, cu puține diligențe și tot cu atâta bună credință, putea sesiza faptul că deși semiremorca_ avea termenul pentru efectuarea inspecției tehnice depășit, aceasta nu prezenta semne de uzură care să pună în pericol siguranța rutieră, în plus, dat fiind faptul că natura activității de transport implică vehicule care să corespunda reglementarilor naționale de siguranță nu ar fi avut permisiunea de a efectua transporturi de lungă distanță în cazul în care mijlocul de transport nu ar fi corespunzător.
Intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR nu a depus întâmpinare.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de petentă, tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 18.02.2014, petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 14.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 24 și sancționată de art. 6 alin. 1 2 lit. a din HG nr.69/2012, reținându-se în sarcina acesteia că în data de 18.02.2014, ora 12,00, pe DN 1, km 398+800 m, pe raza localității Teiuș, jud. A., a fost verificat în trafic ansamblul rutier format din autotractorul cu nr. de înmatriculare BH-01-YV 5 și semiremorca cu nr. de înmatriculare BH-16-VI 5 utilizat de operatorul de transport rutier . SRL, condus de Tărău S. I., care efectua transport de marfă contra cost de la . - punct de Agigea spre Silcotub SA Z., conform celor impuse în CMR, operatorul de transport nu a respectat obligația de a utiliza la efectuarea transportului rutier a unor vehicule rutiere care au inspecția tehnică periodică valabilă, utilizând semiremorca_ având inspecția tehnică periodică expirată la data de 29.01.2014.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei (fl.24, 25).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 18.02.2014, se constată că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Fapta petentei de a utiliza semiremorca_ având inspecția tehnică periodică expirată la data de 29.01.2014 este prevăzută de art. 3 pct. 4 din HG nr. 9/2012.
Procesul verbal a fost temeinic întocmit.
Așa cum a recunoscut și petenta în plângere și în apel, semiremorca cu care efectua transport de marfă avea inspecția tehnică expirată la momentul efectuării controlului, aspect care rezultă oricum, indiferent de punctul de vedere al petentei sau recunoașterea acesteia, din certificatul de înmatriculare și adresei la certificatul de înmatriculare nr. B00242846 H.
Potrivit art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare.
Petenta a fost sancționată pentru că semiremorca cu care efectua transport de marfă avea inspecția tehnică expirată la momentul efectuării controlului, cu minimul amenzii prevăzute de lege, 14.000 lei.
Cu privire la individualizarea amenzii aplicate petentei, tribunalul reține că organul de control a stabilit în mod corect cuantumul amenzii, la minimul prevăzut de lege.
În baza art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul a verificat legalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În același sens, și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Amenda de 14.000 lei, minimul prevăzut de lege, a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, având în vedere că, în concret, deși petenta susține că, din neglijență conducătorul auto nu a verificat valabilitatea inspecției tehnice a semiremorcii, urmând ca în ziua următoare să îndeplinească această obligație, de fapt, verificarea tehnică a semiremorcii expirase deja din 28.01.2014, adică de trei săptămâni față de momentul controlului în trafic, 18.02.2014, ceea ce exclude o simplă neglijență și dă dovada mai degrabă a unei culpe grave, cu atât mai mult cu cât este vorba în speță de efectuarea unui transport de marfă pe o distanță lungă, de la constanța la Z., cu o semiremorcă a cărei verificare tehnică periodică expirase.
Astfel, în mod corect a dispus judecătoria în cauză nu sunt prezente împrejurările de natură excepțională în măsură să justifice înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului și că numai o sancțiune pecuniară este susceptibilă de a determina conformarea conduitei petentei în sensul respectării prevederilor legale în vigoare.
Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 1366/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 1366/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. președintele secției | |
Grefier, M. U. |
Redactat DC/Tehnoredactat DC/5 exemplare/21.04.2015
Judecător de primă instanță: M. L. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 202/2015.... → |
|---|
