Pretentii. Sentința nr. 437/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 437/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 385/107/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 437/C./2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. R. V. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.05.2015 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi 5.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul M. R. V. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtelor în solidar la restituirea sumei de 1774 lei achitată cu titlu de taxă de poluare actualizată cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 90 din TCE întrucât aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în UE și reînmatriculate în România însă pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare acea taxă nu este percepută. În aceste condiții, apreciază că se impune aplicarea disp. art. 148 alin. 2 din Constituție care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, sens în care trebuie să se constate că taxa de poluare a fost încasată în mod nelegal si deci trebuie restituită.
În drept: art. 90 paragraful 1 din TCE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial motivat de faptul că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art.12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Pârâta Administrația F. Pentru Mediu deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 5.06.2015, în sensul respingerii acesteia, pentru argumentele consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În vederea înmatriculării în România a unui autoturism second hand achiziționat din Uniunea Europeană, unde fusese anterior înmatriculat, reclamantul a achitat la data de 24.10.2011 cu titlu de taxă de poluare suma a cărei restituire o solicită.
Deși potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, reclamantul s-a adresat paratelor, solicitând restituirea taxei, acestea nu au dat curs solicitărilor sale, iar pozițiile exprimate de acestea prin întâmpinare sunt lipsite de echivoc în ceea ce privește refuzul restituirii taxei a cărei impunere, o considera in deplina concordanta cu principiile comunitare în materie fiscală.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție.
Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse acțiunea formulată de reclamant este întemeiată.
Potrivit art. 1 alin. 1din O.U.G. nr. 50/2008 prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre .
Rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Prin Hotărârea CJUE din 7.04.2011 în cauza T. C‑402/09 s-a stabilit că art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Examinând reglementarea din România Curtea a concluzionat că rezultă fără echivoc că aceasta are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, nu se poate contesta că OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În ceea ce privește obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T. (…), acesta ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
De asemenea, în cauza N. C-263/10 Curtea a stabilit că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În aceste condiții, instanța constată că taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 în este contrară art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și a autoturismelor noi produse în România, astfel că trebuie să fie restituită celor care au plătit-o, aplicând dreptul comunitar, în conformitate cu principiul priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Întrucât suma achitată de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare se impune restituirea acesteia.
În conformitate cu disp art. 124 alin. 1 din codul de procedură fiscală: pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.
Având în vedere considerentele expuse, prezenta acțiune va fi admisă și în consecință se va dispune obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 1774 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 24.11.2010 și dobânda legală aferentă calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Întrucât acțiunea a fost admisă, pârâtele fiind în culpă procesuală în baza disp. art. 453 N.C.P.C. vor fi obligate să-i plătească reclamantului suma de 177 lei cu titlu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Potrivit disp. art. 490 alin 1 raportat la art. 83 alin. 3 din N.C.P.C. recursul și motivele de recursul redactate prin avocat sau consilier juridic, se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. R. V., cu domiciliul în comuna Ighiu, ., jud. A., CNP_, în contradictoriu cu paratele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele în solidar să restituie reclamantului suma de 1774 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 24.11.2010 și dobânda legală aferentă calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, să plătească reclamantului suma de 177 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Recursul și motivele de recurs se redactează prin avocat și se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.06.2015.
Președinte, C. F. | ||
Grefier, R. B. |
Red.F.C./Tehnored.R.B.
Ex. 5/ 18 Iunie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
