Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 398/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1142/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 398/A/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător M. C. C.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1826/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. N. V. și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA NR._.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 14.05.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 20.02.2014, sub dosar nr._, petentul B. N. V. în contradictoriu cu intervenientul în nume propriu ., pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea procesului – verbal de contravenție, restituirea mărfii confiscate sau a contravalorii acesteia.
În fapt, a arătat în esență că starea de fapt reținută în procesul – verbal contestat nu corespunde realității. A învederat că a prezentat agentului constatator avizul de însoțire a mărfii, însă acesta a refuzat să îl ia în considerare cu motivarea că nu l-a prezentat în timp ce aplica sancțiunea contravențională.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 12/1990, OG nr. 2/2001.
Intimata a depus întâmpinare prin care pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active în sensul că împotriva sancțiunii complementare de confiscare a bunurilor poate face plângere doar proprietarul bunurilor confiscate, respectiv ..
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2201, Legii 12/1990.
Prin cererea sa, intervenientul în interes propriu . a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună restituirea mărfii confiscate sau a contravalorii acesteia.
În fapt, a arătat în esență că este o societate comercială specializată în comercializarea de produse fitosanitare, semințe și îngrășământ chimic; la data întocmirii procesului – verbal de contravenție, angajații acesteia au expediat 50 de saci de îngrășământ chimic beneficiarului N. D. Agroferma PFA V. de Jos, astfel că au încărcat marfa în autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ ( proprietatea acesteia ) și au completat avizul de însoțire a mărfii, însă petentul a lăsat acest aviz într-un alt autovehicul aparținând acesteia.
În drept, a invocat prevederile art. 61 și urm. din C.p.c., Legea 12/1990, OG 2/2001.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1826/2014, Judecătoria A. I. a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. N. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., pentru anularea procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2014 și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de .., în contradictoriu cu intimații B. N. V. și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., pentru restituirea contravalorii mărfurilor confiscate sau a contravalorii acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit procesului-verbal . nr._/2014 de la fila 18 la data de 10.02.2014 petentul a fost sancționat cu avertisment în temeiul art.2 al.1 din Legea nr.12/1990, pentru motivul că în calitate de angajat al . a transportat cu autoutilitara marca F. cu numărul de înmatriculare_ cantitatea de 50 saci cu îngrășăminte chimice pe . V. de Jos, iar la controlul efectuat a prezentat un aviz de însoțire în care nu era menționată data eliberării. De asemenea, la numele delegatului era indicat F. M., faptă sancționată contravențional de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990.
S-a mai constatat că în temeiul art.4 al.1 din Legea nr.12/1990 s-a dispus și ridicarea în vederea confiscării a celor 40 de saci de îngrășământ.
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 20.02.2014 petentul a solicitat instanței să anuleze procesul-verbal de contravenție și să restituie produsele care au fost confiscate sau contravaloarea acestora, deoarece starea de fapt nu corespunde realității, avizul de însoțire a mărfii fiind lăsau într-un alt autovehicul pe care de regulă îl conduce.
Sub aspectul sacilor cu îngrășământ confiscat petentul a susținut că nefiind proprietarul acestora măsura este neîntemeiată și putea să fie aplicată în situația în care era sancționată contravențional societatea comercială.
La data de 13.05.2014 la dosar a fost înregistrată o cerere de intervenție în interes propriu a . prin care s-a solicitat restituirea mărfii confiscate – fila 37.
În ședința de judecată din data de 04.06.2014 instanța a admis în principiu cererea de intervenție și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Inspectoratul de Poliție A. în privința capătului de cerere privind restituirea mărfii confiscate.
I. Sub aspectul plângerii contravenționale.
Pentru soluționarea plângerii s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.1 lit.e din Legea nr.12/1992:
„Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:
…..
e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Plângerea contravențională a fost respinsă pentru următoarele considerente.
1. Conform procesului-verbal de contravenție de la fila 18, raportului agentului de poliție de la filele 19-20 și declarației de la filele 23-25 pe care petentul a dat-o cu ocazia controlului efectuat a prezentat un aviz de însoțire a mărfurilor . cu nr._, or văzând acest aviz de la fila 27 s-a constatat că nu conține data la care a fost emis, la rubrica „Cumpărător” se menționează „R. – M.. M.”, iar la rubrica „Date privind expediția” se indică „F. M.”, iar nu B. N. V. sau N. D..
Prin urmare, cum avizul de expediție prezentat agentului de poliție nu era datat pentru a face dovada că se referă la mărfurile care erau transportate la momentul controlului, iar la rubrica privind expediția nu se menționează numele petentului sau a beneficiarului transportului, pretins a fi N. D., în mod corect în procesul – verbal s-a procedat la calificarea juridică a faptei în cadrul oferit de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, deoarece se transportau mărfuri pentru care la bordul autoutilitarei nu existau documente de proveniență.
2. Înscrisul aviz de însoțire a mărfurilor nr._/10.02.2014 de la fila 8 și declarațiile martorilor N. D. și M. I. P. de la filele 53-54 vor fi înlăturate.
S-a dispus în acest sens deoarece art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 sancționează lipsa documentelor de proveniență pe timpul transportului, astfel că aspectul că avizul de însoțire de la fila 8 a fost uitat într-un alt mijloc de transport nu este nerelevant pentru soluționarea plângerii, nefiind un motiv care să înlăture răspunderea contravențională.
Pe de altă parte, cum sediul societății este în municipiul Timișoara, iar potrivit susținerilor petentului avizul a fost uitat într-un alt autovehicul, o astfel de stare de fapt nu este credibilă.
Se ajunge la o astfel de concluzie deoarece instanței îi este imposibil să creadă că după un sfert de oră de la data opririi în trafic - conform declarațiilor martorului N. D. -, respectiv imediat - conform declarațiilor martorului M. I. P. -, la fața locului a putut să ajungă acesta din urmă cu adevăratul aviz de însoțire, acesta apărând ca fiind un înscris întocmit pro causa.
În concluzie, s-a constatat că starea de fapt care este consemnată în procesul-verbal corespunde realității, motiv pentru care apare ca fiind temeinic.
Verificând procesul-verbal sub aspectul legalității s-a constatat că agentul de poliție a făcut o corectă aplicare a legii.
Verificând procesul-verbal sub aspectul corectei instrumentări nu s-a constatat existența unor lipsuri de natura celor menționate în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001 care ar putea să ducă la nulitatea acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art.34 al.2 din OG nr.2/2001 instanța de fond a respins plângerea contravențională.
II. Sub aspectul cererii de intervenție.
Cererea de intervenție a fost respinsă, având în vedere următoarele considerente:
În afara declarațiilor petentului și numitului/martorului N. D. de la filele 24-27 și 53 nicio altă probă din dosar nu permite instanței să constate că cei 50 de saci de îngrășământ au fost achiziționați de aceasta din urmă, or atât petentul cât și N. D. au tot interesul să susțină o astfel de stare de fapt.
Se ajunge la această concluzie și pentru motivul că în exercitarea rolului activ instanța a pus în vedere mandatarului intervenientului să facă dovada că a achiziționat marfa care era transportată, iar în ședința de judecată din data de 17.09.2014 acesta a făcut cunoscut că nu poate să facă o astfel de dovadă deoarece în documentele contabile ale societății nu se poate identifica chitanța care atestă plata sau este posibil ca plata să se facă la recoltarea produselor, or potrivit declarației martorului N. D. de la fila 26 a achitat contravaloarea mărfii.
În concluzie, starea de fapt consemnată în procesul – verbal, care corespunde realității, permite concluzia că petentul a transportat mărfuri care îi aparțineau, pe care intenționa să le comercializeze, motiv pentru care văzând dispozițiile art.4 din Legea nr.12/1990 cererea de intervenție a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intervenienta ., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei, a se dispune admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de aceasta.
În motivare, apelanta susține că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de aceasta și a menținut sancțiunea complementară a confiscării speciale aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat.
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 10.02.2014, petentul B. N. V. a fost sancționat contravențional cu „avertisment", reținându-se că în calitate de angajat al său a transportat, cu un autoturism proprietatea intervenientei, cantitatea de 50 de saci cu îngrășământ chimic, pe . V. de Jos, iar la controlul efectuat de agentul constatator a prezentat un aviz de însoțire a mărfii în care nu era înscrisă data emiterii, iar la numele delegatului era înscris F. M..
Susține că este o societate comercială specializată în comercializarea de produse fitosanitare, semințe și îngrășământ chimic și dețin un punct de lucru în mun. A. iulia, . za. nr. 2, Jud. A..
Precizează că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a existat aviz de însoțirea mărfii pentru îngrășămintele chimice transportate de angajatul său. Din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, angajații săi au expediat 50 de saci de îngrășământ chimic beneficiarului N. D. Agroferma PFA V. de Jos, astfel că au încărcat marfa a în autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare_ (proprietatea sa) și au completat avizul de însoțire a mărfii, însă petentul B. N. V. a uitat avizul de însoțire a mărfii într-un alt autovehicul aparținând socității, care se afla la punctul de lucru al subscrisei din A. I..
Prin înscrisul intitulat „aviz de însoțirea mărfii" (f8 din dosarul de fond) și prin depozițiile martorilor audiați în cauză, susține că a demonstrat faptul că angajatul său a prezentat agentului constatator avizul de însoțire a mărfii, însă acesta a refuzat să îl ia în considerare motivând că respectivul aviz a fost prezentat în timp ce el aplica sancțiunea contravențională.
Susține că instanța de fond eronat reține că „avizul de însoțirea mărfii" nu a putut fi prezentat agentului de poliție la foarte scurt timp după control, pentru că sediul său este în Timișoara.
Precizează că deține un depozit în A. I., iar transportul îngrășămintelor chimice s-a realizat de la punctul de lucru din A. I. și nu de la sediul principal al său.
Susține că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 6 alin. 1 din legea 12/1990 republicată, unde se prevede că „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale".
Arată că, în prezenta cauză, proprietarul mărfii este aceasta, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit pe numele potentului B. N. V. (angajatul său), astfel că sancțiunea complementară a confiscării celor 50 de saci de îngrășământ chimic este neîntemeiată. Măsura confiscării putea fi aplicată numai în situația în care era sancționată contravențional prin-procesul verbal contestat.
Față de cele de mai sus solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei, admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată.
In drept: Lg. 12/1990, OG 2/2001, art. 466 si urm. C. proc. civ.
La data de 22.01.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1826/2014, pronunțată de către Judecătoria A. I., în dosarul civil menționat mai sus.
Apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:
Arată că în mod corect prima instanță a respins cererea de intervenție m interes propriu formulată de către .. și a menținut sancțiunea complementară a confiscării bunurilor transportate. Așa cum a reținut Judecătoria A. I., în afara declarațiilor petentului și martorului N. D., nicio altă probă din dosar nu a permis instanței să constate că cei 50 de saci de îngrășământ au fost achiziționați de acesta din urmă.
Solicită a se observa faptul că instanța a pus în vedere mandatarului .. să facă dovada că a achiziționat marfa care era transportată, iar în ședința de judecată din data de 17.09.2014, acesta a făcut cunoscut că nu poate să facă o astfel de dovadă deoarece în documentele contabile ale societății nu se poate identifica chitanța cate atestă plata sau este posibil ca plata să se facă la recoltarea produselor, ori potrivit declarației martorului N. D., a achitat contravaloarea mărfii.
Măsura confiscării bunurilor transportate a fost luată cu respectarea prevederilor legale.
În fapt, la data de 10.02.2014, în timp ce se afla îi exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul constatator a oprit pentru control autoutilitara marca F. cu nr. de înmatriculare_, condusă de către numitul B. N. V., care transporta cu autovehiculul menționat mai sus, saci îngrășământ chimic, sigilați, care au fost încărcați anterior de la .., fără a avea asupra sa aviz de însoțire a mărfii. Susnumitul a prezentat un aviz de însoțire ., nr._, în care nu era menționată data întocmirii, iar la date privind expediția era scris numele F. M.. In cele ce au urmat, s-a procedat la numărarea întregii cantități de îngrășământ chimic, ocazie cu care s-a constatat că în interiorul autoturismului se află un număr de 50 saci îngrășământ chimic.
Întrucât numitul B. N. a transportat cu autoturismul cu număr de înmatriculare_, 50 de saci îngrășământ chimic, fără a îndeplini condițiile legale, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._, pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit.e din Legea 12/1990, iar ca măsură complementară, conform art. 4 alin. 1 din același act normativ, s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a întregii cantități de îngrășământ chimic transportat, care a fost lăsată în custodie la numitul N. D.. Avizul de însoțire a mărfii era nedatat, ceea ce echivalează practic cu lipsa acestuia, astfel că în mod corect agentul constatator a indicat ca și temei legal art. 1 lit. e din Legea 12/1990.
Potrivit art. 5 din OG 2/2001 sunt supuse confiscării bunurile destinate ori folosite la săvârșirea contravențiilor. Art. 4 alin. l din Legea 12/1990 instituie obligativitatea aplicării măsurii confiscării mărfurilor sau produselor care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j).
Confiscarea bunurilor consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea privata a statului a bunurilor ce au legătura cu săvârșirea contravenției, o astfel de măsură fiind în concordanta și cu dispozițiile constituționale, potrivit cărora proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții!
In acest sens este exemplificativă și jurisprudența Curții Constituționale, care în mai multe decizii axând ca obiect constituționalitatea măsurii confiscării bunurilor unor terți (Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003; Decizia 685 din 10 octombrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala Publicat in Monitorul Oficial 931 din 16 noiembrie 2006 (M. Of. 931/2006) a constatat că garantarea dreptului de proprietate, precum si desfășurarea libera a unei activități comerciale implica respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin in aceasta calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finala si alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecția proprietății private si limitele acestui drept, demonstrează ca însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Constituția prevede in art. 44 alin. (9) ca "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai in condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurința a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita ar putea continua.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către .. și menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 1826/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
În drept: dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și Legea 12/1990 republicată.
Asupra apelului de față, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 C.pr.civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, instanța de apel reține că prin Procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2014 la data de 10.02.2014 B. N. a fost sancționat cu avertisment în temeiul art.2 al.1 din Legea nr.12/1990, pentru motivul că în calitate de angajat al . a transportat cu autoutilitara marca F. cu numărul de înmatriculare_ cantitatea de 50 saci cu îngrășăminte chimice pe . V. de Jos, iar la controlul efectuat a prezentat un aviz de însoțire în care nu era menționată data eliberării. De asemenea, la numele delegatului era indicat F. M., faptă sancționată contravențional de art.1 lit.e din Legea nr.12/1990.
Potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001 partea vătămată careia i s-au confiscat bunurile poate face plângere doar împotriva măsurii confiscării.
Potrivit constatărilor din procesul verbal de contravenție și actelor depuse de apelantă la dosar rezultă că aparținea apelantei . cantitatea de 50 de saci de îngrășământ.
Față de prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001 și de împrejurarea că apelanta era proprietara bunurilor confiscate, instanța de apel reține că societatea comercială are calitate procesuală activă în prezenta cauză, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei ..
În ceea ce privește fondul cererii de apel, instanța de apel reține că urmează a analiza doar măsura confiscării bunurilor, întrucât doar aceasta a fost atacată prin apelul care face obiectul prezentului dosar.
Prin decizia nr. 1/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a reținut că: „instanțele de judecată nu se pot abate de la cerința de a admite ca dovadă nu numai procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare să încuviințeze, în conformitate cu art. 167 și următoarele din acel cod, administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existenței documentelor de proveniență, cum sunt factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii și celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998. A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului și să nu se pronunțe o soluție dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte. Pe de altă parte, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifică nici menținerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției. Sub acest aspect trebuie să se aibă în vedere că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite. În măsura în care, pe calea soluționării plângerii îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se constată de instanța de judecată existența documentelor de proveniență a mărfurilor, este evident că această constatare trebuie să atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate, ci și restituirea mărfii confiscate”.
În prezenta cauză, apelanta a depus fișă de magazie cantitativă ( filele 37 – 38 ), factura fiscală nr._/10.02.2014 ( fila 43 dosar ) precum și declarații de conformitate nr. 673 respectiv_ ( filele 44 – 45 dosar ).
Prin aceste înscrisuri, instanța de apel constată că apelanta a făcut dovada că deținea în mod legal cantitatea de 50 de saci care au fost confiscați prin procesul verbal ce face obiectul prezentului litigiu.
În aceste condiții, raportat la decizia nr. 1/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de apel va admite apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței nr. 1826/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Va schimba în parte sentința civilă nr. 1826/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Va admite plângerea formulată de petenta . îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2014 doar în ceea ce privește măsura confiscării.
Va dispune înlăturarea măsurii confiscării celor 50 de saci de îngrășământ chimic aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2014 și pe cale de consecință dispune restituirea bunurilor către apelantă.
Va menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantei ..
Admite apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței nr. 1826/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1826/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Admite plângerea formulată de petenta . îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2014 doar în ceea ce privește măsura confiscării.
Dispune înlăturarea măsurii confiscării celor 50 de saci de îngrășământ chimic aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2014 și pe cale de consecință dispune restituirea bunurilor către apelantă.
Menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
Președinte, B. M. B. | Judecător, M. C. C. | |
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
5 ex. /29.06.2015
Jud. fond: F. S. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 525/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 422/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
