Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 525/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 711/107/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 525/C./2015

Ședința publică de la 29 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant L. M.- dom ales av. AV. G. A. și pe pârât A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA BUCURESTI, pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că,mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 iunie 2015 și respectiv 29 iunie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._ reclamantul L. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

1.AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA BUCUREȘTI cu sediul in București, .,CP_

2.DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul in B., ..7, jud. B.;

Solicitând ca prin sentința ce o veți pronunța:

-Sa fie obligate paratele sa soluționeze contestația formulate împotriva deciziei de impunere nr. 42/12.02.2014, emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B.-AJFP A., in termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotarari

-Sa fie obligate paratele la plata cheltuielilor de judecata;

In fapt, organele de inspecție fiscala au efectuat in lunile ianuarie februarie a anului 2014, o inspecție fiscala la reclamantul L. M.

Prin raportul de inspecție fiscala_/12.02.2014 s-a stabilit in sarcina reclamantului, obligația de plata către Bugetul de Stat a sumei de 19.699 lei cu titlu de taxa pe valoare adaugata, 7312 dobanzi/majorari de intarzieresi 2955 lei cu titlu de penalitati de intarziere fiind emisa decizia de impunere 42/12.02.2014 comunicata in 19.02.2014

Aceste acte administrative au fost contestate pe cale administrativa, prin contestația trimisa prin posta la 18.03.2014 la Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.-AJFP A. solicitandu-se anularea acestora.

In 4.07.2014, s-a adresat paratelor cu o cerere prin care a solicitat soluționarea contestației, iar in 17.07.2014, acestea i-au răspuns ca Serviciul de soluționare a contestațiilor din C. DGRFP B., a solicitat Direcției Generale de soluționare a contestațiilor din cadrul MFP- ANAF punct de vedere pentru soluționarea spetei in cauza.

De atunci pana in prezent au trecut inca 6 luni, si se află in aceeași situație, respectiv contestația ramane nesolutionata.

Consideram ca este un refuz nejustificat de soluționarea unei cereri prejudiciind astfel in mod evident contestatorul, in condițiile in care in lipsa unei decizii, reclamantul nu se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru analizarea fondului cauzei.

Normele ce reglementează instituția contestației administrativ fiscale din OG 92/2003, nu cuprind un termen de soluționare a acestei contestații, insa aceste dispoziții legale se completează cu cele ale Legii 554/2004, contestația administrativ fiscala fiind echivalenta cu procedura prealabila reglementata de art. 7 si urm. din Legea 554/2004, astfel ca este aplicabil termenul de 30 de zile prev. la art.2 al.l lit. h din Legea 554/2004, termen care s-a implinit si inauntrul caruia organele fiscale nu au soluționat contestația reclamantului.

Reclamantul este vatamat in drepturile sale, fiind indeplinite condițiile prev. de art.l, 8 si 18 din Legea contenciosului administrativ.

Chiar daca in cauza ar fi aplicabile prevederile art 70 din codul de procedura fiscala: “cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de Ia înregistrare.” pana in prezent a trecut 1 an de la înregistrarea contestației, timp in care parata nu s-a pronunțat in nici un mod asupra solicitării din contestație.

Numai după emiterea actului administrativ fiscal prin care sa fie soluționată contestația, reclamantul poate promova acțiune in instanța cu respectarea procedurii prealabile prevăzută cu legea contenciosului administrativ respectiv de art.205 si urm. C proc. fiscala.

Pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunea reclamantului ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, pentru motivele pe care le expune in cele ce urmeaza.

In fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat instanței următoarele:

-obligarea ANAF și DGRFP B. la soluționarea contestației împotriva Decizie de impunere nr.42/12.02.2014 emisă de DGRFP B.-AJFP A.;

-plata cheltuielilor de judecată

înțelegem sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive in prezenta cauza.

Arată că, în speță, nu este atacat nici un act administrativ emis de către A.N.A.F. si nici instituția de mai sus nu are competentă de soluționare a constestatiei administrative formulată împotriva Deciziei de impunere.

De asemenea, învederează că, in contenciosul administrativ, litigiile se nasc intre persoana vatamata si autoritatea publica emitenta a actului administrativ pretins vătămător.

Astfel, din coroborarea prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. c), art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea 554/2004, rezulta foarte clar ca părțile unui litigiu de contencios administrativ sunt persoana vatamata si autoritatea publica emitenta a actului administrativ vătămător, fara sa lase loc vreunei alte interpretări.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, “Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata....”.

Soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ se dau tot in contradictoriu cu autoritatile publice emitente ale actelor administrative atacate.

Având in vedere textele de lege mai sus citate, rezulta cu claritate ca, pentru a avea calitate procesuala in cauza, A.N.A.F. ar fi trebuit sa emită un act administrativ pretins vătămător de către reclamant sau să nu soluționeze în termen o cerere adresată instituției noastre de către reclamant, situație in care, in cazul in care s-ar fi admis acțiunea, instanța ar fi putut face aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, in ceea ce ne privește.

Astfel, este evident ca pentru a avea calitate procesuala pasiva . ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinita condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemata in judecata ca parata, sau, nesolutionarea de către acea persoana, in termen legal, a unei cereri.

In speța, in ceea ce privește Agenția Naționala de Administrare Fiscala, nu este îndeplinita aceasta condiție întrucât A.N.A.F. nici nu a emis vreun act a cărui anulare sa fie ceruta de reclamant in prezenta cauza si nici nu s-a făcut dovada ca A.N.A.F. nu a soluționat, in termen legal, vreo cerere formulata de reclamant, sau ca ar fi avut competente potrivit OG nr.92/2003 sa emită vreun act administrativ si

sa soluționeze o eventuala contestație administrativa.

In acest sens, învederează prevederile art. 209* alin.(l) lit.b) din OUG nr. 92/2003 potrivit carora contestațiile formulate de contribuabili împotriva deciziilor de impunere se soluționează de organul fiscal emitent daca suma stabilita prin actul administrativ este mai mica de 5 milioane de lei.

Astfel ca, in prezenta cauza, prin decizia de impunere s-a stabilit de plata in sarcina reclamantului suma de 29.966 lei, suma care este sub pragul de 5 milioane care ar fi atras competenta de soluționare a DGSC din cadrul ANAF.

Prin urmare, actul contestat nu pot genera obligații in sarcina instituției, Agenția Naționala de Administrare Fiscala neavand calitate in acest raport juridic, aceasta neparticipand la încheierea documentului contestat.

Pentru considerentele menționate anterior, solicită să se constate ca obligația de soluționare a contestației administrative formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr.42/12.02.2014 emisă de AJFP A., revine organului de soluționare a contestațiilor din cadrul DGRFP B..

În aceste condiții, singura instituție publică cu personalitate juridica care are calitate procesuala nasiva in cauza si căreia trebuie să-i fie comunicate toate actele procedurale este DGRFP B..

In ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata, solicită instanței de apel respingerea acestei cereri, ca neîntemeiata, având în vedere că, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin.(l) C. proc.civ.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie sa se retina culpa procesuală sau, faptul ca, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, partea care a pierdut să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod definitiv procesul; or, în cauza de față nu se aflam în această situație.

In consecința, în prezenta cauza, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In concluzie, solicită instanței de judecata sa se admita excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala si sa se respingă acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulata, in ceea ce o privește, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

In drept, dispozițiile art.205 NCPC.

Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de către L. M. cu domiciliul în Pianul de Si ir.343 jud A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin care solicită obligarea acestora la soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 42/12.02.2014 emisă de DGRFP B., solicitând instanței respingerea acesteia ca neîntemeiată și lipsită de obiect pentru următoarele motive:

In fapt actele administrativ fiscale atacate fac obiectul contestației pe cale -administrativă în temeiul art 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, contestație aflată în procedura de soluționare la Serviciul de Soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B..

În acest sens arată faptul că au fost purtate mai multe corespondențe cu organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la soluțiile aplicabile în speță.

Ca urmare a îndrumărilor primite de la aceste organe de specialitate în interesul soluționării pe fond a contestației în data de 22.01.2015 a fost transmis către contestatorul L. M. prin mandatar av. G. A. adresa cu numărul 8025/21.01.2015 prin care s-a solicitat acestuia să comunice dacă în calitate de furnizor are posibilitatea de a recupera TVA de la dobânditorii imobilelor.

Contestatorul Dl L. M. prin adresa înregistrată la DGRFP B. sub nr._ /02.02.2015 a răspuns în sensul că la data încheierii tranzacțiilor atât el cât și cumpărătorii aveau convingerea că acestea nu sunt purtătoare de TVA și că nu mai are posibilitatea recuperării acestuia neexistând nici o înțelegere privind plata acestuia.

Față de această împrejurare și potrivit prevederilor Ordinului 1820/30.12.2014 prin care a fost aprobată Decizia Comisiei fiscale centrale (din cadrul MFP) nr. 6/2014- care prevede: Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 2/2011 aprobată prin OMF nr. 1873/2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278/20.04.2011 se modifică după cum urmează:

"Pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă se determină în funcție de voința părților rezultată din contracte sau alte mijloace de probă administrate, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

a)se aplică cota legală de TVA la contravaloarea livrării/prestării [conform prevederilor pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată», aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare], în cazul în care rezultă că părțile au convenit că TVA nu este inclusă în contravaloarea livrării;

b)atunci când prețul unui bun/serviciu a fost stabilit de părți fără nicio mențiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operațiunea supusă taxei, prețul convenit trebuie considerat, în cazul în care fumizorul/prestatorul nu are posibilitatea de a recupera de Va dobânditor taxa pe valoarea adăugată solicitată de administrația fiscală, ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată. In acest caz, taxa pe valoarea adăugată se determină prin aplicarea procedeului sutei mărite [prevăzut la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată», aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare]. Prin taxa pe valoarea adăugată solicitată de administrația fiscală se înțelege taxa care ar fi trebuit colectată pentru operațiunea respectivă. Poate fi acceptată ca mijloc de probă a faptului că fumizorul/prestatorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobânditor taxa pe valoarea adăugată inclusiv o declarație pe propria răspundere a acestuia;

c)atunci când părțile au convenit că TVA este inclusă în contravaloarea livrării/prestării, taxa pe valoarea adăugată se determină prin aplicarea procedeului sutei mărite [prevăzut la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI

«Taxa pe valoarea adăugată», aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare]." și mai ales că prin adresa nr._/10.10.2014 înregistrată la noi sub nr._/16.10.2014 Ministerul Finanțelor Publice - Direcția G. de Legislație Cod fiscal și Reglementări Vamale transmise către DGRFP B., precizează că: interpretarea dată de CJUE în cauzele conexate C-249/12 și C-250/12 T. și alții. este obligatorie nu numai în cazul litigiilor principale aflate pe rolul ICCJ ci și în toate situațiile similare cu care autoritățile române sunt sesizate"

În acest sens s-a solicitat Activității de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice A. prin adresa nr. 8025/06.03.2015 întocmirea unui referat cu propunerii de soluționare a contestației luând în considerare prevederile anterior menționate, respectiv să precizeze TVA datorată, inclusiv accesoriile aferente.

Pentru considerentele prezentate solicită instanței respingerea cererii ca neîntemeiată și ca lipsită de obiect având în vedere faptul că la acest moment soluționarea contestației pe cale administrativă se află în procedura de lucru.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Intimata a emis decizie de impunere care este executorie, dar pentru soluționarea contestației, a amânat finalizarea procedurii, susținând că este în lucru, deși a trecut 1 an și 4 luni de la înregistrarea contestației.

Prin acest mod de tergiversare a soluționării contestației se încalcă principii fundamentale de drept civil, fiscal precum, buna-credință, accesul la justiție, și soluționarea cu celeritate a cererii.

Chiar dacă nu se poate califica ca fiind un refuz nejustificat, totuși atitudinea pârâtei constituie o amânare care-l prejudiciază pe petent.

Amânarea soluționării contestației de către intimată a fost prelungită fără temei legal.

Art. 70 din Codul de procedură fiscală prevede termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii, care s-a depășit cu mult.

Ca atare, demersul petentului este justificat și întemeiat, în baza art. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în speță nu este vorba de refuz de emitere a unui act fiscal de către pârâtă ci de faptul că acesta nu a soluționat în termenul legal contestația, îngrădind posibilitatea contestatorului de a ataca în instanță decizia emisă în soluționarea contestației ( potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală), întrucât intimata nu a emis-o.

Potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de contestator la instanța de contencios administrativ competentă.

Este evident că, ceea ce se tinde în prezenta cauză este în principal obligarea intimatei la soluționarea contestației ,privind emiterea deciziei.

Pentru aceste motive, va admite cererea formulată de reclamantul L. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales Cabinet Avocat G. A., S., ..65, jud. A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP B., cu sediul în B., .. 7, jud. B..

Va obliga pârâta DGRFP B. să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 42/12.02.2014 emisă de DGRFP B.- AJFP A., în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admis cererea formulată de reclamantul L. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales Cabinet Avocat G. A., S., ..65, jud. A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP B., cu sediul în B., .. 7, jud. B..

Obligă pârâta DGRFP B. să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 42/12.02.2014 emisă de DGRFP B.- AJFP A., în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2016.

Președinte,

C. L.

Grefier,

D. M.

Red.LC

Tehnored. MD/4ex/08.07.2015