Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-05-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 9109/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 417/A/2015
Ședința publică din 28 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier: E. B.
Pe rol fiind apelul declarat de contestatorul B. E. C. împotriva sentinței civile nr. 166/2015 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță avocat Bercul L. pentru apelant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 131 NCPC, tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent să soluționeze prezentul apel, având în vedere că obiectul dedus judecății este o contestație la executare în ce privește o creanță fiscală.
Avocata apelantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 548,63 lei și împuternicire avocațială. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 392 Codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantului susține apelul însă, cu o mică precizare, faptul că inițial s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, consideră totuși că apelul este total devolutiv și instanța ar putea rejudeca cauza sub toate aspectele acesteia. Astfel, solicită modificarea în tot a sentinței atacate nr. 166/26.01.2015 a Judecătoriei Alba Iulia prin admiterea contestației.
Susține că a fost respinsă contestația pentru simplu motiv că prin procedura paralelă, în contestația administrativă formulată împotriva unor decizii nelegale, această contestație a fost admisă, fiind singurul argument reținut de instanța de fond și pentru care a fost respinsă contestația la executare și nu au fost acordate cheltuielile de judecată.
Solicită să se facă practic această distincție cu privire la faptul că au formulat o contestație la executare împotriva unor titluri executorii iar contestația administrativă a avut în vedere cu totul alte acte,cu o altă natură,respectiv o altă procedură.
Mai susține că, oarecum, soluția dată în contestația administrativă duce la revenirea asupra sumelor pentru care s-a pornit executarea silită, însă nu se face vorbire și nu se anulează titlul executoriu și formele de executare care deja au fost pornite împotriva contestatorului.
Față de toate motivele dezvoltate în apel și răspunsul la întâmpinare, solicită admiterea apelului, respectiv admiterea contestației cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru la fond și în apel și onorariu avocațial la fond.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 166/2015 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare a debitorului B. E. C., formulată în contradictoriu cu creditoarea DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr._, debitorul B. E. C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu creditoarea DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea parțială a titlului executoriu nr._/07.10.2013 emis de creditoare în dosarul de executare nr._/1/_ /_ în ceea ce privește pozițiile privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, având ca obiect următoarele sume: 2452, 928, 2531, 7818, 1618, total 15.347 lei;
- anularea somației nr._/07.10.2014, emisă de creditoare în același dosar de executare;
- anularea oricăror acte de executare silită din dosarul de executare_/1/_ /_, având ca obiect executarea silită a sumelor sus menționate;
- obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației se arată că creditoarea a emis actele de executare sus menționate cu privire la trei categorii de creanțe, respectiv diferențe de impozit anual de regularizat, venituri din amenzi și contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Împotriva acestor acte de executare debitorul a formulat contestație la executare care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Alba Iulia. Contestația a fost admisă prin sentința civilă nr. 3656/20.11.2013, iar actele de executare au fost constatate ca nelegale și desființate cu privire la suma de 15.347 lei pretins datorată cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Noul titlu executoriu, cât și noua somație sunt identice cu titlurile executorii constatate nelegale și se referă exact la aceleași sume, ceea ce consideră debitorul stăruință nepermisă într-un comportament repurtat a fi nelegal.
În dovedirea contestației s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate prev. art. 141 alin. 1 și alin. 1/1Codul de procedură fiscală.
Debitorul a depus la dosar, în copie, somații, titluri executorii și sentința civilă nr._ (f. 9-18).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea a solicitat respingerea contestației și menținerea actelor de executare.
În motivarea întâmpinării se arată că deciziile de calcul accesorii nr._/31.12.2012 și_/01.07.2012 reprezintă titluri de creanță pentru obligațiile aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate calculate prin deciziile de calcul sus menționate.
Procedura de comunicare a fost reluată cu debitorul, acestea fiind comunicate direct acestuia sub semnătură, apoi s-a continuat procedura de executare.
În dovedire s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. art. 44 și art. 173 din OG 92/2003.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3656/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, s-a dispus admiterea contestației la executare formulată de contestatorul B. E. C. și au fost anulate în parte actele de executare silită din dosarul de executare, titlul executoriu și somația.
Prin Decizia nr. 1397/05.12.2014 creditoarea a admis contestația administrativă formulată de debitor și a dispus desființarea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 și_/01.07.2012.
În drept, potrivit art. 194 alin. 1 lit. c Noul Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, obiectul cererii și valoarea lui.
Obiectul cererii în prezenta cauză îl constituie anularea parțială a titlului executoriu și a somației și anularea actelor de executare silită.
Prin Decizia nr. 1397/05.12.2014 emisă de DGRFP B. a fost admisă contestația debitorului și, în consecință, prezenta cauză nu mai are obiect, motiv pentru care a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cheltuielile de judecată au fost solicitate condiționat, doar în măsura în care creditoarea se va opune admiterii contestației. Pe cale administrativă contestația debitorului a fost admisă, iar în instanță creditoarea nu s-a opus admiterii cererii, motiv pentru care nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B. E. C., solicitând admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului cauzei.
În motivarea apelului, arată că a formulat o contestație la executare solicitând anularea unor acte de executare silita efectuate de către intimată, respectiv anularea parțială a Titlului Executoriu nr._/07.10.2013, emis de către intimata în dosarul de executare nr._/1/_ /_, și anularea Somației nr._/07.10.2014 emisă de către intimată în același dosar de executare. A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru și onorariu de avocat, conform dovezilor de la dosar.
A evocat pe larg în cuprinsul contestației la executare motivele intrinseci de nelegalitate ale titlului executoriu și ale somației, solicitând anularea acestora. Toate acele motive de nelegalitate le susține în continuare și în apel.
Față de contestația la executare intimata a avut o poziție procesuală defensivă, contestând în totalitate pretențiile și solicitând prin întâmpinare respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită. A solicitat și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința primei instanțe, furnizând o motivare absolut insuficientă și străină de natura cauzei, a respins în totalitate contestația și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește respingerea contestației la executare, arată că prima instanță a respins contestația fără a o soluționa în fond, considerând că aceasta este lipsită de obiect. Unicul argument adus în sprijinul acestei statuări este acela că, prin Decizia nr. 1397/05.12.2014, intimata DGRFP B. ar fi admis contestația administrativă împotriva Deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 1.07.2012 și nr._ din data de 31.12.2012.
Acest argument este cu totul străin de cauză și nu este în măsură să fundamenteze soluția pronunțată și nici să justifice eludarea soluționării fondului contestației. Deși retine just că obiectul contestației la executare îl constituie anularea titlului executoriu și al somației, adică a unor acte de executare silită, prima instanță reține, fără a argumenta în niciun fel, împrejurarea că această contestație la executare și-a pierdut obiectul pe parcursul judecații ei, întrucât a fost soluționată favorabil o contestație administrativă. Or, este evidentă împrejurarea că acea contestație administrativă a avut ca obiect anumite acte administrative fiscale și este supusă unui anumit regim juridic și unei anumite proceduri. De asemenea argumentele de drept acolo invocate sunt altele decât cele care s-au invocat în prezenta procedură.
Prezenta contestație la executare vizează un titlu executoriu (act de executare) care a fost emis și pus in executare de către intimata, iar motivele de nelegalitate care privesc Titlul Executoriu sunt unele intrinseci actului de executare, motive care trebuiau analizate în fond. Nu exista nicio probă la dosarul cauzei și nici motivare de fapt și de drept în cuprinsul Sentinței care să conducă la concluzia că, anulate fiind Deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 1.07.2012 și nr._ din data de 31.12.2012, au fost anulate și actele de executare silită în prezent contestate.
De altfel, statuând că acțiunea a rămas fără obiect, prima instanță nu spune ce anume s-a întâmplat cu titlul executoriu și somația contestate.
Din contra, prima instanță, observând faptul că, ulterior sesizării instanței cu contestație la executare, a fost emisă și Decizia nr. 1397/05.12.2014, nu putea adopta logic nicio altă soluție decât aceea să constate că se impune anularea titlului executoriu și a somației.
Actele de executare silită privind creanțele fiscale și titlurile de creanța fiscale sunt acte fiscale distincte cu un regim juridic distinct. Constatându-se că actele administrative fiscale care eventual au stat la baza actelor de executare silită nu au fost legale, consecința care se produce nu este lipsirea de obiect a contestației la executare, ci lipsirea de temei juridic a titlului executoriu, cu consecința anulării acestuia. Mai mult, și poate redundant, întâmplarea ca tocmai în cursul judecății contestației la executare s-a soluționat favorabil contestația administrativă este o chestiune conjuncturală care ar fi putut să nu aibă loc. În niciunul dintre scenarii judecătorul nu putea evita să soluționeze fondul contestației, invocând facil și forțat neîndeplinirea unor condiții de forma ale cererii de chemare în judecată (art. 194 alin. 1 lit. c Codul de procedură civilă)
Este evident pe de altă parte că lipsesc motivele de drept pentru soluția pronunțată, nefiind indicat niciun text de lege care să întemeieze o astfel de soluție.
În ceea ce privește respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, susține că soluția dată acestei cereri accesorii este absolut stupefiantă.
În primul rând nu se invocă niciun temei de drept pentru soluția pronunțată.
În al doilea rând, prima instanță reține în mod eronat și în pofida celor solicitate în mod expres de intimată prin întâmpinare, împrejurarea că în instanță creditoarea nu s-a opus admiterii cererii. Din contra, prin întâmpinare, intimata a solicitat în mod expres respingerea acestei cereri.
În al treilea rând demersul judiciar a fost determinat în exclusivitate de conduita intimatei, care emite în mod neîntemeiat acte de executare silită, deși din propriile ei evidențe rezulta că nu are dreptul să le emită. Dacă funcționarii intimatei ar fi analizat corect și imparțial situația fiscală a contribuabilului contestator, ar fi putut prin chiar întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, să recunoască justețea cererii, putând beneficia astfel de cauza de exonerare prevăzuta de art. 454 Codul de procedură civilă. Arată că, în realitate, prima instanță a soluționat eronat cererea principală doar pentru a inventa un motiv de exonerare a intimatei de plata cheltuielilor de judecată. Soluția nu este doar nelegală, dar și inechitabilă, întrucât doar conduita abuzivă a forțat efectuarea cheltuielii, știut fiind ca acestea se realizează anticipat, anterior sesizării instanței de judecată și că în lipsa achitării taxei de timbru nu s-ar fi putut adresa instanței.
În drept invocă art. 480 alin. 3, art. 425 alin. 1 lit. b Noul Cod de procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de contestator, tribunalul reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr._, debitorul B. E. C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu creditoarea DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea parțială a titlului executoriu nr._/07.10.2013 emis de creditoare în dosarul de executare nr._/1/_ /_ în ceea ce privește pozițiile privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, având ca obiect următoarele sume: 2452, 928, 2531, 7818, 1618, total 15.347 lei; - anularea somației nr._/07.10.2014, emisă de creditoare în același dosar de executare; - anularea oricăror acte de executare silită din dosarul de executare_/1/_ /_, având ca obiect executarea silită a sumelor sus menționate; - obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătata că creditoarea a emis actele de executare sus menționate cu privire la trei categorii de creanțe, respectiv diferențe de impozit anual de regularizat, venituri din amenzi și contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente. Că împotriva acestor acte de executare debitorul a formulat contestație la executare care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Alba Iulia. Contestația a fost admisă prin sentința civilă nr. 3656/20.11.2013, iar actele de executare au fost constatate ca nelegale și desființate cu privire la suma de 15.347 lei pretins datorată cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente. Și că noul titlu executoriu, cât și noua somație sunt identice cu titlurile executorii constatate nelegale și se referă exact la aceleași sume, ceea ce consideră debitorul stăruință nepermisă într-un comportament repurtat a fi nelegal.
Prima instanță a respins contestația, considerând că aceasta este lipsită de obiect.
Prima instanță nu a răspuns în nici un fel motivelor de nelegalitate a actelor de executare silită ridicate de contestator în contestația la executare.
Potrivit art. 480 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă: (3) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Având în vedere că prima instanță nu a răspuns în nici un fel motivelor de nelegalitate a actelor de executare silită ridicate de contestator în contestația la executare, iar contestatorul a cerut anularea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului cauzei.
Se va admite apelul declarat de contestatorul B. E. C. împotriva sentinței civile nr. 166/2015 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A..
Va fi anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul B. E. C. împotriva sentinței civile nr. 166/2015 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - președintele secției | |
Grefier, E. B. |
Redactat/Tehnoredactat DC/4 exemplare/10.06.2015
Judecător de primă instanță: H. D. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 422/2015. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 323/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
