Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 550/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 550/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 2526/107/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 550/C./2015
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află cererea de revizuire formulată de revizuenta . SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței nr. 433/C./2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în cauza de având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul nr._ .
La data de 14.07.2015, intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța estimează durata cercetării judecătorești ca fiind la acest termen de judecată.
În baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 08.05.2014, de revizuenta . SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., s-a solicitat revizuirea sentinței nr. 433/C./2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în cauza de având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință. rejudecarea acțiunii in contencios atacate in ceea ce privește obligațiile de plata a impozitului pe profit stabilit suplimentar in sarcina sa, prin Decizia de impunere nr. 458/29.11.2012. Cu cheltuieli de judecata, in temeiul art. 453 Cod de procedura civila,
In fapt, susține că prin Sentința nr. 433/C./2014, pronunțata in dosarul nr._ al Tribunalului A., instanța a dispus admiterea in parte a acțiunii in contencios formulata de subscrisa, anuland in parte Decizia nr. 25/15.03.2013 emisa de DGFP A., si consecutiv anularea in parte a Deciziei de impunere nr. F-AB 458/29.11.2012, pentru următoarele sume: 102.453 lei, impozit pe veniturile obținute din Romania de persoane juridice nerezidente, stabilit suplimentar; 36.412 lei, dobânzi aferente impozitului pe veniturile obținute din Romania de persoane juridice nerezidente, stabilit suplimentar;_ lei, penalitati de intarziere aferente impozitului pe veniturile obținute din Romania de persoane juridice nerezidente, stabilit suplimentar.
Motivarea sentinței a cărei revizuire o solicită consta in concret strict in redarea susținerilor sale, din cuprinsul acțiunii in contencios, respectiv a susținerilor intimatei din cuprinsul intampinarii depuse in fata instanței de fond, si totodată pe cele ale organelor fiscale, din cuprinsul raportului de inspecție fiscala si a deciziei de soluționare a contestației. In cuprinsul motivării instanța se limitează așadar la a valida susținerile organelor fiscale, fara a realiza o analiza proprie a actelor administrative supuse controlului judiciar.
Mai mult decât atat, pentru a sublinia faptul ca instanța nu a realizat efectiv un control judiciar al deciziei nr. 25/15.03.2013, de soluționare a contestației subscrisei impotriva Deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, sentința atacata cuprinde motive străine de natura pricinii, in ceea ce privește obligațiile de plata stabilite in sarcina subscrisei, reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2010, fiind in mod consecutiv incident motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Pr. Civ.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, precizează, cu titlu preliminar, că fara a invalida motivele de recurs susținute prin cererea de recurs promovata impotriva Sentinței Civile nr. 433/C./2014, prezenta cale extraordinara de atac vizeaza exclusiv motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Pr. Civ., raportat la faptul ca in considerentele sentinței atacate instanța de fond retine legalitatea deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, inclusiv in ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar, stabilit pentru anul 2010, deși prin acțiunea in contencios instanța nu a fost investita sa se pronunțe cu privire la obligațiile de plata aferente anului 2010.
Astfel, ulterior soluționării cu prioritate, potrivit art. 459 alin. 3 Cod Pr. Civ, a recursului promovat impotriva Sentinței Civile nr. 433/C./2014 si in eventualitatea in care sentința recurata nu va fi casata de către instanța de recurs in ceea ce privește aspectele vizate prin prezenta cerere de revizuire, solicită a se constata ca instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut prin acțiunea in contencios dedusa judecații.
Potrivit art. 509 alin. 1 Cod Pr. Civ., pot fi atacate prin intermediul unei cereri de revizuire hotărârile asupra fondului sau care evoca fondul. Susține că, deși astfel cum a aratat si in cuprinsul recursului promovat impotriva Sentinței Civile nr. 433/C./2014, din cuprinsul acestei hotarari se poate deduce ca instanța nu a procedat efectiv la o judecata in fond a acțiunii in contencios cu care a fost investita (întrucât motivarea sentinței nu reflecta o analiza proprie a aspectelor invocate de parti), apreciind ca prezenta cerere de revizuire este admisibila. Astfel, art. 509 alin. 1 instituie condiția ca hotararea atacata sa fie in abstracto o hotarare asupra fondului sau care evoca fondul, astfel ca nu se exclud reciproc promovarea unei cereri de revizuire intemeiata pe motivul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civ. si concomitent susținerea, in cuprinsul unei cereri de recurs, a faptului ca instanța nu a procedat in mod efectiv la o judecata in fond a cauzei, aspect ce rezulta din lipsa unei motivări efective a sentinței atacate.
Susține că, atat timp cat prin sentința a cărei revizuire o solicită se pretinde ca s-a procedat la soluționarea in fond a acțiunii in contencios formulate impotriva Deciziei nr. 25/15.03.2013, fiind tranșate astfel aspectele litigioase ce vizeaza obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere contestata, nu are nicio relevanta, din perspectiva admisibilității cererii de revizuire, legalitatea si temeinicia sentinței atacate.
Precizează că chiar daca prin dispozitivul sentinței atacate instanța dispune admiterea in parte a acțiunii in contencios cu consecința anularii in parte a Deciziei nr. 25/15.03.2013 (acțiunea fiind admisa doar in ceea ce privește obligațiile stabilite cu titlu de impozit stabilit suplimentar, pe veniturile obținute din Romania de persoane juridice nerezidente, si accesorii, deci cu menținerea in rest a Deciziei de soluționare a contestației), apreciind ca este admisibila prezenta cale de atac, care vizeaza considerente ale sentinței atacate, raportat la prevederile art. 461 alin. 2 Cod Pr. Civ.
Susține, cu privire la caracterul intemeiat al cererii de revizuire, intemeiata pe motivul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct 1 Cod Pr. Civ., să prin Decizia nr. 25/15.03.2013, emisa in soluționarea contestației subscrisei impotriva Deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, se menționează in mod clar, la fila 17, ca, in temeiul art. 216 alin. 3 Cod Pr. Fiscala, se admite contestația in ceea ce privește obligațiile stabilite cu titlu de impozit pe profit suplimentar, datorat pentru anul 2010, desființându-se consecutiv in parte decizia de impunere in aceasta privința, cu consecința refacerii controlului pentru a se stabili profitul legal datorat de subscrisa si accesoriile aferente, pentru anul fiscal 2010.
In mod evident, obiect al acțiunii in contencios dedusa judecații in prezentul dosar il constituie Decizia nr. 25/15.03.2013, de soluționare a contestației subscrisei, putând fi supuse controlului judiciar prin intermediul acțiunii in contencios exclusiv obligațiile fiscale si argumentele organelor fiscale care nu au fost infirmate de către organul de soluționare a contestației. Așadar, din moment ce prin Decizia nr. 25/15.03.2013 s-a dispus desființarea in parte a Deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, in ceea ce privește obligațiile suplimentare de plata stabilite cu titlu de impozit pe profit datorat pentru anul 2010, in mod evident raportat la aceste creanțe fiscale nu mai poate fi exercitat un control judiciar al deciziei de soluționare a contestației si a deciziei de impunere.
Instanța de fond, ignorând aceste aspecte care nu au fost contestate de către subscrisa pe calea acțiunii in contencios (sens in care in mod evident nu am fi justificat un interes), procedează in cuprinsul sentinței, cu depășirea vădită a cadrului procesual cu care a fost investita, la redarea integrala a situației de fapt reținuta de către organele fiscale in cuprinsul raportului de inspecție fiscala, incluzând toate obligațiile de plata a impozitului pe profit prin decizia de impunere atacata, respectiv si impoziul pe profit datorat suplimentar si accesoriile pentru anul 2010.
In acest sens face referire la faptul ca la fila 9 din sentința recurata sunt reluate considerentele organelor fiscale cu privire la impozitul pe profit calculat suplimentar pentru anul 2010, pentru ca la pagina 10, paragraful 3 si 4, sa se retina că „pentru sumele stabilite suplimentar reprezentând impozit pe profit, respectiv pentru suma totala de 629.512 lei si accesoriile aferente in suma de 199.634 lei s-a emis Decizia de impunere nr. 458/29.11.2012. Decizia este corect emisa pentru aceasta suma". Menționează ca suma de 629.512 lei, cu titlu de debit principal, respectiv accesoriile in cuantum de 199.634 lei, reprezintă valoarea integrala a creanțelor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 458/29.11.2012, incluzând obligațiile de plata stabilite cu titlu de impozit pe profit calculat suplimentar pentru anul 2010, in privința cărora organul fiscal de soluționare a contestației subscrisei a dispus desființarea in parte a deciziei de impunere contestate.
Or, in mod evident hotararea atacata depășește nu doar cadrul procesual stabilit de parti, dar mai ales nu poate reprezenta un control judiciar al Deciziei nr. 25/15.03.2013, in condițiile in care prin aceasta deciziei de soluționare a contestației se stabilește cu titlu de impozit pe profit un debit principal total de 463.135 lei, pentru anii 2007, 2008, 2009, 2011, consecutiv admiterii contestației si anularii deciziei de impunere cu privire la impozitul pe profit stabilit pentru anul 2010.
Apreciază ca din cele relatate anterior rezulta nu doar faptul ca instanța nu a procedat in mod efectiv la o analiza proprie a acțiunii deduse judecații, insa totodată se pronunța asupra unor lucruri care nu fac obiectul acțiunii in contencios cu care a fost investita (dat fiind faptul ca asa cum a aratat nu determina in mod corect nici măcar starea de fapt avuta in vedere in cuprinsul acțiunii in contencios, raportat la decizia de soluționare a contestației supusa controlului judiciar). Astfel, instanța retine in considerente obligațiile de plata stabilite cu titlu de impozit pe profit suplimentar pentru anul 2010, statuând ca decizia de impunere a fost in mod corect emisa pentru întreaga suma reprezentând contravaloarea obligațiilor de plata stabilite in sarcina subscrisei (inclusiv impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2010).
Susține că este incident motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Pr. Civ., dat fiind faptul ca instanța de judecata era tinuta, in virtutea principiului disponibilității, sa se pronunțe exclusiv asupra celor solicitate de parti iar incalcarea acestei obligații, fie printr-o pronunțare extra petita, fie plus petita, este de natura sa prejudicieze părțile, intrucat prin considerentele hotărârii atacate, instanța valideaza obligații de plata aferente anului 2010, al căror fundament a fost desființat tocmai prin Decizia nr. 25/15.03.2013 care face obiectul acțiunii in contencios.
Pe cale de consecința, susține că in mod greșit instanța ca urmare a unui control jurisdictional exercitat cu privire la Decizia nr. 25/15.03.2013, adauga la conținutul actului atacat, depășind practic limitele puterii judecătorești din moment ce confirma legalitatea Deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, pentru suma totala de 629.512 stabilita cu titlu de impozit pe profit pentru anii 2007-2011, respectiv accesorii de_ lei, deși aceasta decizie a fost desființată parțial pentru sumele stabilite pentru anul 2010.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum aceasta a fost formulata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 Cod Pr. Civ.
In drept, textele legale la care am făcut anterior referire.
Analizând cererea de revizuire, instanța reține următoarele:
Prezenta cale extraordinara de atac vizeaza exclusiv motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod Pr. Civ., raportat la împrejurarea că in considerentele sentinței atacate instanța de fond retine legalitatea deciziei de impunere nr. 458/29.11.2012, inclusiv in ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar, stabilit pentru anul 2010, deși prin acțiunea in contencios instanța nu a fost investita sa se pronunțe cu privire la obligațiile de plata aferente anului 2010.
Sub acest aspect, instanța, analizând situațiile la care face referire art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., constată că acestea nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la înscrisurile depuse, este evident că obiect al acțiunii în contencios înregistrată sub nr._ îl reprezintă Decizia nr. 25/15.03.2013 de soluționare a contestației reclamantei.
În acest sens, instanța reține că prin considerentele sentinței atacate se arată în mod expres că “acțiunea ce face obiectul prezentei cauze se referă la creanțele fiscale principale și accesorii în cuantum total de 829.579 lei, pentru care contestația a fost respinsă, descrise la pct. 1 în decizie, mai sus” ( fila 7 sentință paragraful 4 ).
Sub acest aspect a fost analizată cererea de chemare în judecată și în acest sens s-a pronunțat și minuta și dispozitivul sentinței atacate.
În acest sens, mențiunea cuprinsă în considerentele hotărârii la fila 10 dosar paragraful 3 și 4 nu reprezintă o concluzie a instanței raportat la probatoriul administrat, ci, chiar cum revizuienta arată în cererea de revizuire, o reluare a “considerentelor organelor fiscale cu privire la impozitul pe profit calculat suplimentar pentru anul 2010”.
Acest lucru rezultă în mod neîndoielnic din restul considerentelor și din dispozitivul sentinței atacate prin prezenta revizuire.
Față de cele de mai sus, rezultă că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.p.c., în sensul că nu se poate reține că instanța, în dosar nr._, s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În consecință, instanța va respinge cererea de revizuire îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 433/C./2014 formulată de revizuienta G&D P. SRL având CUI_ cu sediul profesional ales pentru comunicarea actelor de procedură în Cluj – N., . nr. 24, jud. Cluj, la SCA „Lapusan, Moscovits, S. si Asociatii” în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7, jud. B. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 433/C./2014 formulată de revizuienta G&D P. SRL având CUI_ cu sediul profesional ales pentru comunicarea actelor de procedură în Cluj – N., . nr. 24, jud. Cluj, la SCA „Lapusan, Moscovits, S. si Asociatii” în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7, jud. B. ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2015.
Președinte, B. M. B. | ||
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /11.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 250/2015.... → |
|---|
