Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2954/176/2014
document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 148/A/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător G. C. M.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de contestatoarea M. C. O. împotriva Sentinței civile nr. 2441/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.-AJFP A., având ca obiect:contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic C. F. pentru intimată, lipsind contestatoarea-apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Reprezentantul intimatului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din codul de procedură civilă raportat la disp. art.717 alin.1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Reprezentantul intimatului declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond pentru motivele detaliate în scris în întâmpinare. Dorește să releve aspectul că organele fiscale nu pot fi responsabile de bâlbele de care au dat dovadă cei de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. în modul de soluționare a contestației la decizia de recuperare a unor sume încasate necuvenit.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 03.04.2014, sub dosar nr._ contestatoarea M. C. O. a chemat în judecată pe intimata Direcția G. regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea somației și a tuturor actelor de executare pornite în dosarul nr._/10.03.2014, acte emise de către intimată;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea contestației la executare s-a arătat, în esență, că atât somația cât și toate celelalte acte de executare pornite în dosarul de executare nr._/10.03.2014 sunt nelegale; că la sfârșitul anului 2013 contestatoarei i s-a comunicat Decizia nr._ emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. prin care se dispunea recuperarea sumei de 5662 lei, însă împotriva acesteia a formulat plângere prealabilă pentru revocarea actului iar urmare acestei plângeri prin răspunsul nr. 808/14.01.2014 AJPIS A. i-a comunicat contestatoarei faptul că plângerea a fost admisă în principiu dispunându-se reverificarea dosarului, urmând ca asupra sumelor pentru care a intervenit prescripția extinctivă să sau cele pe care se constată că nu se datorează să fie scăzute din cuantumul debitului iar noile sume datorate să fie recalculate prin emiterea unei noi decizii de recuperare. S-a mai arătat că titlul executoriu care a stat la baza dosarului de executare silită nu mai subzistă, acesta fiind revocat, motiv pentru care și actele de executare nu mai au nici un temei legal.
În drept, art. 711, art. 712 și urm. NCPC.
În probațiune contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: carte de identitate contestatoare, Decizia nr._/25.11.2013, plângere prealabilă, răspuns la plângerea prealabilă, somație, copia sentinței administrative nr. 165/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Contestația la executare a fost legal timbrată cu suma de 388 lei taxă de timbru (f 16).
Intimata a formulat și depus la dosar întâmpinare (f 21-22) prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare și menținerea actelor de executare silită întocmite de către organele fiscale.
S-a menționat că contestatoarea figurează în evidențele fiscale cu un debit de 5662 lei, reprezentând creanțe fiscale stabilite de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. prin Decizia nr._/25.11.2013 privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creștere copil conform OUG nr. 148/2005; că decizia are un caracter administrativ fiscal pentru care legea nr. 554/2004 reglementează calea administrativă de atac, constituind titlu executoriu de creanță iar la împlinirea termenului de plată devine titlu executoriu; că față de contestatoare nu s-a emis un alt titlu executoriu și nu se face nicio referire privind retragerea sumei de 5662 lei debit, astfel că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal iar faptul că cererea formulată cu privire la procedura prealabilă a fost admisă în principiu nu poate fi de natură a anula actul administrativ fiscal, respectiv titlul executoriu în baza căruia au fost emise actele de executare silită.
În drept, art. 141, art. 215 din OG nr. 92/2003.
În probațiune intimata a depus la dosar copia dosarului de executare silită (f 23-31), adresa nr._/J/20.10.2014 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecții Sociale A. (f 47).
La cererea instanței, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecții Sociale A. a comunicat prin adresa nr._/J/20.10.2014 (f 45) că nu s-a emis o altă decizie de debit față de decizia nr._/25.11.2013 întrucât în luna ianuarie 2014, data reverificării debitului care provenea din anul 2010 cu ocazia plângerii prealabile, termenul de prescripție de 3 ani era depășit, sumele fiind prescrise iar pentru acest motiv s-a admis plângerea prealabilă formulată de către contestatoare.
Prin sentința civilă nr.2441/2014 prima instanță a reținut că intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a emis pe numele contestatoarei M. C.-O., în dosarul de executare nr._ din data de 10 martie 2014, în baza art.145 din OG nr.92/2003, somația prin care i s-a solicitat să achite suma de 5662 de lei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Decizia nr._ din 25.11.2013 (f.11).
Prin Decizia nr._ din 25.11.2013 (f.8), Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei de 5662 de lei de la contestatoarea M. C.-O., sumă pe care aceasta ar fi primit-o necuvenit cu titlu de indemnizație creștere copil.
Decizia nr._ din 25.11.2013 reprezentând titlu executoriu a fost trimisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. spre executare la Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în baza adresei nr._ din 30.12.2013 înregistrată cu nr._ din 30.12.2013 (f.23-f.24).
Concomitent, contestatoarea M. C.-O. a formulat contestație împotriva Deciziei nr._ din 25.11.2013 la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A.. În urma analizării contestației i s-a comunicat faptul că s-a admis în principiu contestația și s-a dispus reverificarea dosarului, urmând să fie recalculate sumele datorate prin emiterea unei noi decizii de recuperare, care va fi fost comunicată ulterior (f.29).
Prin adresa înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu nr._ din 31 martie 2014 (f.28), contestatoarea M. C.-O. a solicitat anularea tuturor formelor de executare pornite în dosarul de executare nr._/10.03.2014, invocând faptul că Decizia nr._ din 25.11.2013 a fost revocată conform adresei nr.808/14.02.2014.
După cum rezultă din adresa nr._ din 08 aprilie 2014 (f.30), Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială A. să-i comunice noua decizie de recuperare și cuantumul sumei datorate pentru a putea continua măsurile de executare silită.
Prin adresa nr._ din 25.04.2014 (f.31), Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a comunicat Administrației Județene a Finanțelor Publice A. că nu a fost emisă o altă decizie de debit față de decizia nr._/25.11.2013 în cuantum de 5662 de lei.
La solicitarea instanței, prin adresa nr._ /J/20.10.2014 (f.45), Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a comunicat faptul că nu s-a emis o altă decizie de debit față de decizia nr._/25.11.2013 deoarece în luna ianuarie 2014, data reverificării debitului care provenea din anul 2010, termenul de prescripție de trei ani era depășit, sumele fiind prescrise.
În plus, instanța a reținut, că potrivit art. II al.1 din Legea nr.126/2014 publicată în Monitorul Oficial al României nr.700/24.09.2014, “ Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza _ 301 0 47>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, se scutesc de la plată.”
Față de această situație, constatând că suma de 5662 de lei reprezintă un debit devenit nedatorat de către contestatoare ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, astfel cum arată emitenta deciziei de recuperare, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A., respectiv ca urmare a scutirii de la plată în baza voinței legiuitorului exprimată prin Legea nr.216/2014, în baza art.174 al.3 din OG nr.92/2003, instanța a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea M. C.-O. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice B.- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a anulat somația și toate celelalte acte de executare pornite în dosarul de executare nr._ din 10.03.2014 al intimatei.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că intimata nu se află în culpă pentru declanșarea litigiului de față.
Potrivit art.141 al.10 din OG nr.92/2003- Codul de Procedură Fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finanțate instituțiile publice.
Astfel, odată ce a primit titlul executoriu spre executare de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A., intimata era obligată în baza legii să îl pună în executare și să întocmească acte de executare, cum ar fi somația, în condițiile în care Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. nu a adus la cunoștința intimatei faptul că dreptul material la acțiune cu privire la recuperarea debitului era prescris, iar sumele pretinse erau prescrise. Dimpotrivă, după cum rezultă din adresa depusă la fila 31 din dosar, la solicitarea formulată de către intimată după ce contestatoarea a adus la cunoștința acesteia din urmă că titlu executoriu ar fi fost revocat, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a comunicat intimatei că nu a fost emisă o altă decizie de debit față de decizia nr._/25.11.2013 în cuantum de 5662 de lei.
Contestatoarea M. C. O. a formulat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2441/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, iar pe cale de consecință, admiterea în întregime a acțiunii, respectiv și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei reprezentând taxă timbru judiciar și onorariu avocat ocazionate în faza de fond.
Susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, raportat la următoarele argumente:
Potrivit art. 453, alin. 1 C., alin. 1, "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
De asemenea, raportat la art. 454 C., pârâtul este exonerat de la plata cheltuielilor de judecată atunci când acesta "a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere".
În situația de față, așa cum reiese și din concluziile pe fond exprimate de pârâtă și reținute în practicaua hotărârii atacate (pagina 2), poziția pârâtei a fost de opunere și de respingere a cererii .
Mai mult, anterior promovării contestației la executare, contestatoarea i-a adus la cunoștință pârâtei prin adresa nr._/31.03.2014. faptul că AJPIS A. și-a revocat titlul executor în procedura prealabilă, motiv pentru care se impune anularea tuturor formelor de executare, sens în care a fost anexată cererii respective și adresa de revocare nr. 808/14.02.2014 a AJPIS A., emisă în baza art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
Chiar dacă nu a mai fost emisă o altă decizie de debit față de decizia inițială, nu justifică poziția pârâtei de a continua în executarea silită atâta timp cât în mod foarte clar reiese că titlul executoriu inițial, supus executării de către pârâtă, a fost revocat printr-o procedură specială, procedură despre care a fost încunoștințată pârâta.
Realizarea acestei proceduri cu consecința revocării titlului executoriu trebuie să reprezinte argumentul principal în anularea tuturor formelor de executare și nu intervenția amnistiei fiscale, potrivit Legii nr. 126/2014, care are o procedură specială fiind constatată de emitentul deciziilor de debit și de instanță doar în situația în care este sesizată de reclamant în sensul constatării incidenței amnistiei fiscale.
La data de 23.01.2015 intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor publice B., reprezentată in teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. I., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de debitoarea M. C. O. si menținerea in legalitate si temeinicie a hotărârii pronunțate de instanța de fond .
Astfel, se învederează că, așa cum foarte bine a reținut instanța de fond, in temeiul art. 141 din OG 92/2003, instituțiile publice care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat al statului, spre executare silita, organele fiscale din subordinea ANAF .
Odată primit in debit, titlul executoriu, respectiv decizia privind recuperarea unor sume încasate necuvenit emisa de AJPIS A., organele fiscale sunt obligate prin lege la luarea masurilor de executare silita pentru realizarea creanțelor bugetare.
Faptul că debitoarea a atacat pe cale administrativa, decizia de recuperare emisa de AJPIS, in conformitate cu dispozițiile art. 215 din OG 92/2003, nu este de natura sa suspende executarea silita, motiv pentru care organele fiscale chiar dacă la primul termen de judecata aveau cunoștință de faptul că AJPIS A. a admis in principiu contestația formulata de debitoare, nu aveau cum să recunoască pretențiile acesteia, câtă vreme prin adresa nr. 808/14.01.2014 se specifica faptul că urmează a fi emisa o nouă decizie de recuperare, întrucât nu cunoșteau dispozitivul acesteia.
Pe de alta parte, nu a fost retrasă din debit decizia contestata, care până la anulare constituie titlul de creanța, care prin împlinirea termenului de plata devine titlul executoriu .
Mai mult, in temeiul art 210 din OG 92/2003 soluționarea contestației administrative se face printr-o decizie sau dispoziție după caz, iar art.211 prevede forma si conținutul deciziei de soluționare a contestației.
Se precizează că nici in acest moment nu cunosc dispozitivul deciziei de soluționare a contestației administrative pentru ca o asemenea decizie nu există, ea nu a fost emisa de AJPIS A., așa cum prevăd dispozițiile legale in vigoare .
Prin urmare, față de dispozițiile art. 210 c.pr.fiscala, consideră ca un act administrativ poate fi revocat numai printr-un act administrativ din aceeași categorie, emis ulterior .Adresa la care a făcut referire mai sus, deși emană de la o instituție publică, consideră că nu poate fi asimilata actului administrativ întrucât nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
Cu privire la dispozițiile art. 453 si 454 din c.pr.civila, se menționează că din motive independente de voința intimatei, si se referă la modul cum AJPIS A. a înțeles să soluționeze contestația pe cale administrativa cât si la faptul că nu au înțeles să retragă sumele din debit, până când emitenta titlului de creanța i-a comunicat faptul ca sumele a căror executare silita a cerut-o sunt prescrise, nu avea cum să recunoască pretențiile reclamantei la primul termen de judecata .
In drept: art. 141, 215, din OG 92/2003, Legea nr. 126/2014 .
Procedând la soluționarea apelului, Tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate de contestatoare.
Potrivit disp. art. 453 alin 1 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din economia acestui text de lege reiese că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimata nu are nicio culpă procesuală, motivat de faptul că era obligată să pună în executare titlul executoriu comunicat de AJPIS A., în condițiile în care aceasta din urmă nu i-a adus la cunoștință faptul că sumele pretinse erau prescrise, deoarece culpa procesuală a părții care cade în pretenții trebuie apreciată în funcție de soluția concretă pronunțată în cauza dedusă judecății, independent de alte elemente anterioare și extrinseci care nu sunt imputabile nici celeilalte părți.
Altfel spus, contestatoarei nu i se poate imputa faptul că a demarat o procedură jurisdicțională, respectiv că a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de recuperare a debitului nr._/25.11.2013 emisă de AJPIS A. pentru recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație creștere copil conform OUG nr.148/2005.
Tot astfel, contestatoarei nu i se poate reproșa faptul că a formulat contestația la executare din moment ce aceasta a fost admisă, pe motiv că actul administrativ ce a stat la baza emiterii titlului executoriu a fost revocat de către autoritatea emitentă datorită intervenției prescripției recuperării debitului pretins.
Orice altă interpretare nu poate fi acceptată, întrucât contravine scopului legii, în sensul că partea care a obținut câștig de cauză, este pusă practic în imposibilitatea de a-și recupera cheltuielile de judecată efectuate și dovedite.
Faptul că intimata a procedat la punerea în executare a unui titlu executoriu ale cărui vicii nu îi erau cunoscute și nici nu putea să le cunoască, nu constituie temei pentru neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate de contestatoare, însă poate constitui eventual temei pentru formularea de către intimată a unei acțiuni în regres împotriva emitentului actului administrativ nelegal emis și revocat ulterior, având în vedere faptul că acesta a solicitat punerea în executare a actului administrativ anterior soluționării plângerii prealabile formulate de către debitoare.
În ceea ce privește suma reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 388 lei, nu poate fi pusă în sarcina intimatei, deoarece contestatoarea are altă cale legală pentru recuperarea acesteia, respectiv cererea de restituire în condițiile art. 45 alin 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
OUG nr. 80/2013 este lege specială în raport cu Codul de procedură civilă, astfel că potrivit principiului specialia generalibus derogant, prevederile acesteia trebuie aplicate cu prioritate, contestatoarea neavând un drept de opțiune între a formula cererea de restituire a taxei de timbru ca urmare a admiterii contestației la executare și a solicita obligarea părții adverse la plata acestora în temeiul art. 453 NCPC.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 480 alin. 2 NCPC prezentul apel va fi admis și în consecință, se va dispune schimbarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul obligării intimatei Direcția Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., să plătească contestatoarei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) , urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de declarat de contestatoarea M. C. O. împotriva sentinței civile nr. 2441/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că :
Obligă intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., să plătească contestatoarei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțatăîn ședința publică din data de05.03.2015
Președinte, C. C. | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.CC/4 ex./31.03.2015
Jud.fond G. G. F.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 390/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
