Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 479/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 7525/176/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV,

FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 479/A/2015

Ședința publică de la 11 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. B. B.

Judecător C. F.

Grefier I. C.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 198/2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Ș. M. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 12.09.2014 sub dosar nr._ petentul Ș. M. M., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr. 632S946 încheiat la data de 11.09.2014, exonerarea de plata amenzii in cuantum de 810 lei și restituirea permisului de conducere.

În motivarea cererii se arată, în esență, că prin procesul verbal atacat petentul a fost sancționat contravențional și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării, întrucât nu a respectat semnalele vizuale si acustice la trecerea peste calea ferată ce face legătura între . Municipiului A. I..

Petentul a considerat că procesul verbal este netemeinic întrucât starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție nu este cea reală. Astfel, la data și ora menționată în cuprinsul procesului verbal petentul a arătat că circula pe . spre casă, iar la momentul în care a trecut de prima barieră și anume de cea de pe sensul său de mers nu erau aprinse semnalele luminoase și nici cele acustice nu se auzeau. În continuare petentul a arătat că după ce a trecut de cealaltă barieră, dinspre centură a văzut în oglinda laterală că aceasta se lasă în spatele său.

De asemenea a precizat că pe nivelul de cale ferata de pe acea . încât trecerea se făcea in mod anevoios, întrucât denivelările erau foarte mari.

S-a mai arătat de către petent faptul ca in fiecare zi trece de cel puțin două ori in fiecare sens, însă cu o viteză foarte redusa întrucât drumul este foarte rău.

În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, dovada nr._ și procesul verbal de contravenție atacat.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit.

S-a arătat de către intimat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109. alin. l din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care, a apreciat intimatul că trebuie făcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.

Intimatul a considerat că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. 2/2001, iar sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale.

În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991 republicată.

În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator și cazierul auto al petentului.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.09.2014, petentul Ș. M. M. a fost sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 810 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102. alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată, în sarcina sa reținându-se faptul că a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea la nivel cu calea ferată, nu a respectat semnalele acustice și luminoase de culoare roșie, fiind surprins între barierele aflate la trecerea la nivel cu calea ferată, care s-au coborât în momentul traversării căii ferate.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică daca aceasta a fost introdusa în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 16 si art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de aceste texte de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut următoarele:

În legislația românească, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și supuse unui regim administrativ.

Din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. În principiu, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidenta art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de pildă, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natura penală.

În aceste condiții, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 al Convenției, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Rezulta că, sub acest aspect, legislația contravențională din România intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de alta parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 c. civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și in limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 c.civ are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).

Potrivit declarațiilor martorilor A. I. și G. C. I. (f. 33-34), petentul, în momentul în care s-au pornit semnalele de avertizare, se afla între cele două bariere.

Instanța de fond a mai reținut ca depozițiile celor doi martori audiați în cauza sunt concordante în ceea ce privește faptul că petentul, la momentul în care barierele, existente la nivelul căii ferate, au început să coboare, trecuse de linia ferată veche și se afla pe cea nouă, în construcție.

Din ansamblul probelor administrate rezultă că starea de fapt și împrejurările reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund situației reale.

Având în vedere că orice dubiu trebuie să profite persoanei sancționate contravențional, conform jurisprudenței constante a CEDO în materie de contravenții, ce se impune cu putere de lege față de practica instanțelor naționale, în temeiul art. 11 și 20 din Constituția României și față de toate considerentele expuse, instanța de fond a concluzionat că petentul nu este vinovat de fapta reținuta în sarcina sa.

Prin sentința civilă nr. 198/2015 instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de către petent, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.09.2014 de către intimat, a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 810 lei și a înlăturat sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere al petentului, dispunând restituirea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

Apelantul a considerat că prima instanță nu a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză.

Sub aspectul legalității, intimatul a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție contestat este încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde realității. Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată, text de lege care prevede următoarele: "(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferata când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori in curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii si/sau sonore sunt in funcțiune".

În fapt, intimatul a arătat că la data de 11.09.2014 agentul de poliție S. M. P. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, alături de agentul de poliție M. C., pe raza municipiului A. I.. In jurul orei 15.20, în timp ce desfășurau activitățile specifice de fluidizare și supraveghere a traficului rutier în zona trecerii la nivel cu calea ferată, agentul constatator a observat un autoturism marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, care s-a angajat în traversarea căii ferate după ce s-au pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase de culoare roșie, iar semibarierele au început procesul de coborâre, autoturismul menționat rămânând pe loc între cele două semibariere.

Agentul constatator a procedat la dirijarea conducătorului auto pentru a nu mai rămâne oprit între cele două bariere, întrucât semnalele anunțau aproprierea trenului. Agentul constatator se afla la o distanță de aproximativ 20 de metri de trecerea la nivel cu calea ferată și putea observa foarte bine întregul pasaj CFR, pentru a putea aprecia cu corectitudine momentul în care conducătorul auto s-a angajat în traversarea căii ferate în mod neregulamentar, acesta prin fapta sa putând pune în pericol viața sa dar și siguranța circulației pe calea ferată.

Așa cum reiese din declarațiile celor doi martori, audiați în fața instanței de judecată, barierele erau în curs de coborâre atunci când petentul se afla pe trecerea la nivel cu calea ferată, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.09.2014 și în mod eronat prima instanță a anulat actul de constatare.

În drept apelantul a invocat prevederile art. 466 și urm. din codul de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 republicată.

La data de 29.04.2015 petentul Ș. M. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare petentul a arătat că prin sentința atacata a fost admisa plângerea contravenționala formulată de el si drept consecința a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._, cu toate consecințele ce deriva din aceasta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, care a criticat sentința atacata prin prisma faptului ca petentul se afla intre cele doua bariere când acestea au început sa se lase, sens in care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției.

Raportat la probele administrate in cauza petentul a apreciat că apelul formulat nu are la baza nicio susținere sau proba care sa poată răsturna soluția legala si temeinica a primei instanțe.

Instanța de fond a dat in mod corect eficienta declarațiilor celor doi martori audiați in cauza, unu propus de petent si unul propus de intimat. Cert este ca ambii martori au declarat la fel producerea evenimentului, in condițiile in care au perceput momentul trecerii la nivel de cale ferata din doua părți diferite.

Într-adevăr legislația in vigoare interzice trecerea la nivel peste cale ferata in condițiile in care semnalele luminoase roșii intermitente si cele acustice sunt pornite. Este de notorietate faptul ca la nivelul de cale ferata de pe . centura Municipiului A. I. se lucra, trecerea la nivel de cale ferata efectuându-se in mod greoi si încet.

Analizând modalitatea in care se retine săvârșirea contravenției petentul a considerat ca declarațiile martorilor sunt contradictorii. In înțelesul legii, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției este necesar a se dovedi faptul ca petentul a observat culoarea becurilor barierei si semnalele acustice. În declarațiile martorilor care, așa cum s-a arătat anterior, au perceput trecerea petentului la nivel de cale ferata din direcții diferite se menționează faptul ca petentul a traversat încet partea de trecere la nivel de cale ferata iar in momentul in care era pe calea ferata, deci intre bariere, s-au aprins semnalele luminoase si au pornit cele acustice urmate de lăsarea barierelor. In momentul lăsării barierei petentul eram trecut de calea ferata, fiind in dreptul celei de-a doua bariere.

Ca atare, analizând starea de fapt, se poate observa cu certitudine ca la momentul trecerii prin dreptul primei bariere nu erau aprinse semnalele luminoase si nici pornite cele acustice, despre lăsarea barierei nemaiputând fi vorba. Surprinderea sa in dreptul celei de-a doua bariere nu poate constitui contravenție, așa cum in mod corect a reținut instanța de judecata.

Astfel, raportat la probele administrate in cauza, petentul a considerat ca a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție atacat, sens in care a considerat sentința atacata ca temeinica si legala iar apelul formulat in cauza ca fiind nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel constată următoarele:

Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de apel reține că au fost respectate dispozițiile art. 16 si art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de aceste texte de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de apel reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Contrar celor constatate de instanța de fond, starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de declarațiile martorului A. I., care arată că în timp ce aștepta să traverseze Șoseaua de centură a Municipiului A. I., un echipaj de poliție i-a cerut să observe faptul că un autoturism traversa calea ferată în timp ce barierele începeau să coboare.

Același martor arată că a observat cu respectivul autoturism se afla între bariere, trecuse de linia ferată veche și se afla pe cea în construcție.

În condițiile în care petentul a fost prins între bariere, este evident că acesta nu a ținut cont de semnalele de avertizare și a încercat să forțeze trecerea la nivel cu calea ferată.

Această declarație dată de martorul A. I. nu se coroborează cu declarația dată de celălalt martor audiat, în speță G. C..

Sub acest aspect, instanța de apel apreciază declarația martorului G. C. ca fiind neconformă cu realitatea, în condițiile în care se susține de către martor, contrar a ceea ce rezultă din celelalte probe administrate, că petentul, în momentul în care s-au aprins semnalele de avertizare, se afla între cele două bariere.

Instanța, raportat la împrejurarea că petentul a fost prins practic între cele două bariere, nu poate primi susținerea martorului G. C., în condițiile în care semnalele de avertizare pornesc cu mai mult de 5 secunde anterior începerii operațiunii de coborâre a barierelor.

Mai mult decât atât, martorul mai arată că se afla în spatele mașinii conduse de petent și că ulterior aplicării sancțiunii contravenționale a fost contactat de către petent care i-a comunicat că i s-ar fi reținut permisul de conducere.

Este puțin probabil ca petentul, la momentul traversării linie de cale ferată să observe mașinile care se aflau în spatele acestuia, cu atât mai mult cu cât în zonă sunt și denivelări destul de mari.

Dacă martorul s-ar fi aflat chiar în spatele mașinii conduse de petent, mașină ce putea fi observată de către petent, având în vedere că petentul, potrivit declarației martorului, era trecut de prima barieră la momentul aprinderii semnalelor de avertizare, apare nejustificată acțiunea martorului de a aștepta lăsarea barierelor și întoarcerea acestuia pe un alt drum către casă.

Față de cele de mai sus, instanța apreciază întemeiată sancționarea contravențională a petentului din prezenta cauză.

In baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.

Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.

Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

In cauza de față, instanța de apel, având în vedere criteriile arătate anterior, împrejurarea că astfel de contravenții constituie una din cauzele producerii accidentelor de circulație cu consecințe grave, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei.

Pentru aceste motive, instanța de apel va admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva sentinței civile nr. 198/2015 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. I...

Va schimba în tot sentința civilă nr. 198/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .

Va respinge plângerea formulată de petentul Ș. M. M. domiciliat în Drâmbar nr. 111, . CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A. cu sediul în A. I., . nr. 1, jud. A. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.09.2014.

Instanța de apel va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva sentinței civile nr. 198/2015 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. I...

Schimbă în tot sentința civilă nr. 198/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .

Respinge plângerea formulată de petentul Ș. M. M. domiciliat în Drâmbar nr. 111, . CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A. cu sediul în A. I., . nr. 1, jud. A. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.09.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Executorie.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. B. BUTACAMELIA F.

Aflată în concediu de odihnă, semnează președinte de complet

GREFIER

I. C.

Aflată în concediu de odihnă,

semnează grefier sef delegat

Red./Tehnored. M.B.B.

4 ex./29.07.2015

Jud. fond: C. D. N.

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 547/2015....		Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 550/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul ALBA