Contestaţie la executare. Decizia nr. 516/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6289/176/2014*
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 516/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant T. C. F. împotriva sentinței civile nr. 2351/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-DRDP CLUJ, în cauza având ca obiect contestație la executare dosar execuțional 846/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. L. pentru apelant, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție excepția de neconstituționalitate invocată de apelant, prin cererea de apel.
Avocata apelantului solicită sesizarea Curții Constituționale cu privire la această excepție, privind art. II din Legea nr. 144/2012, respectiv aspectul că tariful de despăgubire va fi anulat pentru procesele verbal deja întocmite, dacă au fost contestate până la apariția legii. Susține că există o vastă jurisprudență în acest sens.
Instanța, în deliberare, respinge excepția de neconstituționalitate invocată de apelant, ca inadmisibilă, întrucât vizează aspecte de interpretare ce țin de nulitatea titlului. Or, acest aspect s-a pus în discuție doar prin răspunsul la întâmpinare formulat în dosarul de apel, deci în calea de atac a apelului, neputând face obiectul judecății în această fază, fiind o cerere nouă.
Avocata apelantului susține că, în răspunsul la întâmpinare, s-a invocat excepția nulității absolute a titlului executoriu, însă aceasta s-a datorat tocmai deciziei pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a emis-o în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Aceasta susține excepția nulității absolute a titlului executoriu, precizând că procedura de executare inițiată în speță a fost efectuată în baza unui titlu nul.
Instanța unește excepția nulității absolute a titlului executoriu cu fondul cauzei.
La interpelarea instanței, avocata apelantului precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței pronunțate de către instanța de fond, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 846/2013. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel.
Susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut și a făcut trimitere la Decizia nr. 57/2012 a Curții Constituționale, deși aceasta a fost modificată prin apariția Legii nr. 144/2012, care a scos în afara legii aplicarea tarifului de despăgubire.
Redă, pe scurt, motivele de fapt și de drept expuse în cadrul cererii de apel.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, în dosarul nr._, debitorul T. C. F. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 846/2013 al B. I. Sapta F. L..
În motivarea contestației s-a arătat că debitorul a primit la 03.07.2014 o înștiințare prin care i se aducea la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.10.2011, urmărire silită declanșată la cererea creditoarei pentru recuperarea creanței de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire stabilit conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Această din urmă dispoziție legală se susține că a fost abrogată prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/23.07.2012, iar potrivit art. 12 alin. 2 din OG 2/2001 „dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se aplică aceasta”, aceasta fiind de principiu că în materie penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant, iar jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii în care în dreptul intern se circumscriu dreptului internațional.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și se susține că în prezenta cauză procedura de executare silită este nelegală, abuzivă și lipsită de temei, chiar dacă la momentul constatării săvârșirii contravenției legea prevedea ca sancțiune complementară și tariful de despăgubire de 28 de euro, care nu a fost executat până la data intrării în vigoare a legii noi mai favorabile.
În dovedirea contestației s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. OG 15/2002, OG 2/2001 și Legii nr. 144/2012.
Debitorul a depus la dosar, în copie certificată, dosarul de executare silită (f. 7-18).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și a arătat că tariful de despăgubire a fost stabilit conform dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, iar prin Decizia nr. 57/2012 s-a arătat că tariful de despăgubire reprezintă o modalitate de acoperire a unui prejudiciu material, fiind o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite.
Intimata a susținut că prin art. II din Legea nr. 144/2012 au fost anulate doar acele tarife de despăgubire aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a acestei legi.
În dovedire s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. art. 622-719 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 2351/2014, Judecătoria A. I. a respis contestația la executare a debitorului T. C. F., formulată în contradictoriu cu creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/04.10.2011 debitorului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 250 lei conform art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și a fost obligat să achite contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 euro, adică 121,01 lei, conform art. 8 alin. 3 din același act normativ.
La data de 17.04.2014 împotriva debitorului a început urmărirea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal sus menționat.
În drept, prin Decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a statuat că „tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material” și ca urmare „obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România”.
Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale la care face referire debitorul în motivarea contestației nu se referă la despăgubiri, ci în interpretarea art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 se referă la sancțiuni care prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție nu se mai aplică, iar cele aplicate și aflate în curs de executare nu se mai execută.
Prin urmare, legea nouă se aplică sancțiunilor contravenționale și nu acelor dispoziții privind despăgubirile.
Legea nr. 144/2012 prin art. II a prevăzut că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 … aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Pentru a fi admisibilă contestația la executare trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: tariful de despăgubire să fi fost stabilit prin actul constatator, să fi fost contestat în instanță și contestarea să fi fost făcută până la 27.07.2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Debitorul nu a contestat plata tarifului de despăgubire până la data de 27.07.2012 și pe calea contestației la executare nu poate fi admisă contestația formulată.
Instanța a constatat că este nefondată contestația formulată de debitor și a dispus respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2351/2014 pronunțata de Judecătoria A. I. a formulat apel petentul T. C. F., cu domiciliul in A. I., ., ., ., prin mandatar justificat cu împuternicire avocațiala la dosar, av. L. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, admiterea apelului si, pe cale de consecință, modificarea in tot a hotărârii atacate și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulata, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civila nr. 2351/2014 Judecătoria A. I. a respins contestația la executare formulata impotriva tuturor formelor de executare silita efectuate in dosar executional nr. 846/2013 al B. I. Sapta F. L., Somația mobiliara datata 17.04.2014, adresele de infiintare a popririi etc.
Principalul considerent al instanței de fond a fost ca „pentru a fi admisibila contestația la executare trebuie îndeplinite in mod cumulativ următoarele condiții: tariful de despăgubire sa fi fost stabilit prin actul constatator, sa fi fost contestat in instanța si contestarea sa fi fost făcuta pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012.
Debitorul nu a contestat plata tarifului de despăgubire pana la data de 27.07.2012 si pe calea contestației la executare nu poate fi admisa contestația formulata"
I.F. de aceasta motivare, înțelege sa invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr. 144/2012 in care se prevede „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificările si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează "
Potrivit art. 20 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordantă cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prevede ca "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau sociala, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau oricare alta situație."
In aceste condiții, apreciază ca art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anularii obligațiilor de plata a despăgubirilor in funcție de contestarea sau necontestarea in instanța a proceselor-verbale pana la . respectivei legi, introduce un tratament diferit in situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestarii proceselor verbale ., o astfel de măsura nefiind justificata in niciun fel de motive obiective.
Astfel, in acord cu jurisprudenta CEDO si având in vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, se poate constata o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile si consideram ca aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In speța de fata, instanța de fond a respins apărările contestatorului in sensul intervenției unei legi mai favorabile, respectiv, prin modificările aduse Ordonanței 15/2002 de Legea nr. 144/2012. Interpretarea data art. II din legea precizată si aplicarea acestuia la cauza de fata a condus la o soluție de respingere pe motiv ca „Debitorul nu a contestat plata tarifului de despăgubire pana la data de 27.07.2012 si pe calea contestației la executare nu poate fi admisa contestația formulata."
Criteriul contestații sau necontestarii proceselor verbale pana la intervenția Legii 144/2012 este unul discriminatoriu, contrar prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție, respectiv a principiului egalității in drepturi consacrat de art.16 din Constituție. Nu există nici măcar distincția daca contestația a fost sau nu admisa.
In ceea ce privește concret, situația sa, arată că a contestat procesul-verbal Rl 1 nr._/04.10.2011 la Judecătoria Cornetu, jud. Teleornam, la data de 13.10.2011. Datorita faptului ca la acel moment nu a avut apărare calificata, fară sa inteleagă dispozițiile instanței, cauza a fost suspendata, iar apoi s-a constat perimarea. Apreciază că în prezenta contestație la executare se poate face aplicabilitatea art. II din Legea nr. 144/2012, intrucat condiția impusa de aceasta norma, ca procesul verbal sa fi fost contestat, este indeplinita. Legea, in continuare, nu impune un anumit curs pe care sa-1 aiba contestația si nici o anume soluție.
In temeiul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicata „Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate in fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege- sau dintr-o ordonanța in vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia" .
F. de toate aceste considerente, solicită instanței sa considere excepția de neconstitutionalitate admisibila si sa dispună sesizarea Curții Constituționale cu respectarea prevederilor Legii 47/1992.
In temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Noul Cod de Procedura Civila, daca urmează a fi sesizata Curtea Constituționala cu excepția de neconstitutionalitate, apreciază ca se impune suspendarea judecării prezentei cauze, dat fiind faptul ca soluționarea acesteia depinde de tranșarea de către Curtea Constituționala a acestei chestiuni.
Aceasta susținere are la baza convingerea ca, odată sesizata, Curtea Constituționala va statua fata de speța de fata ca „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Consideră că Legea nr. 144/2012 care a abrogat art. 8 alin. (3) si art. 31 din O.G. 15/2002 este o lege contravenționala care conține dispoziții mai favorabile pentru contravenient, astfel incat ar trebui aplicata retroactiv si contravenției săvârșita de el, chiar daca aceasta fapta a fost săvârșita inainte de . legii menționate.
Față de cele expuse consideră că obligația de a plați suma de 28 de Euro nu mai are niciun suport legal in prezent.
Pe fondul cauzei arată că:
În susținerea contestație a invocat intervenția unei legi mai favorabile cu aplicabilitate in speța. Apariția Legii nr. 144/2012 are drept consecința abrogarea art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, care a stat la baza aplicării tarifului de despăgubire.
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se aplica aceasta (...)". Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant, iar jurisprudenta CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii in care, in dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
In acest sens s-a pronunțat Curtea Constituționala prin Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „Prin abrogarea normelor legale referitoare la tariful de despăgubire, dispozițiile criticate reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție "
In sentința civila nr. 2351/2014, instanța nu a analizat si nu a reținut apărările noastre in sensul Deciziei mai sus arătate, făcând referire doar la Decizia nr. 57/2012 a Curții Constituționale care a statuat ca „ tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material" si ca urmare „obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România".
Consideră că instanța de fond a scăpat din vedere tocmai faptul ca Decizia Curții Constituționale, invocata in motivarea soluției de respingere a contestație noastre, respectiv 57/2012, a fost pronunțata la data de 26 ianuarie 2012, înainte de apariția Legii nr. 144/2012 (24 iulie 2012), referindu-se la alte aspecte decât cele pe care le-a adus in discuție.
Acceptând natura civila a tarifului de despăgubire, ca o consecința a săvârșirii contravenției, nu se poate admite ca nu rămânem in sfera dreptului contravențional. In acest sens, arătă ca daca intimata CNADNR a inteles sa se folosesca de caracterul executoriu al procesului verbal de contravenție, procedând la executare silita - acest caracter fiind instituit de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pentru identitate de rațiune instanța este obligata sa retina intervenita legii mai favorabile in materie.
Sesize3ază că instanța de fond nu a reținut faptul ca tariful de despăgubire, datorat de conducătorii autovehiculelor care încălcau obligația achitării rovinietei valabile, reprezenta echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, nefiind posibilă o evaluare efectivă a întinderii prejudiciului produs prin săvârșirea faptei convenționale, în funcție de împrejurările în care aceasta era săvârșită. Ca atare, tariful de despăgubire nu putea fi evaluat în concret în funcție de întinderea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, ci era instituit printr-un cuantum fix prevăzut de lege. Pentru aceste motive, prin apariția Legii 144/2012 legiuitorul a inteles sa scoată in afara legii aplicarea tarfului de despăgubire, fiind imposibil de cuantificat prejudiciul cauzat intimatei din speța de fata.
Învederează că a solicitat instanței de fond sa faca coroborarea dispozițiile Curții Constituționale cuprinse in Decizia nr. 228/_ citata si in contestația lor, respectiv cu dispozițiile din Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013 si Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013 ale căror considerente și soluție își au directa aplicabilitate în prezenta cauză, insa, facand trimitere la o alta decizie, anterioara intrării in vigoare a noii legi, instanța a respins contestația lor.
Mai arată că, efectele legii noi se aplica tuturor sancțiunilor aplicate si neexecutate pana la data intrării sale in vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede aplicarea tarifului de despăgubire, doar la situația neaplicarii sancțiunii principale, contravenționale echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunii aplicate si neexecutate pana la data intrării in vigoare a noului act normativ, in sensul ca acesta nu se mai executa.
Având in vedere toate aceste argumente legale si jurispridenta, susține ca prezenta procedura de executare silita este nelegala, abuziva si lipsita de temei. Chiar daca la momentul constatării săvârșirii contravenției, legea prevedea ca si sancțiune complementara si tariful de despăgubire, in speța, de 28 Euro, daca acesta nu a fost executat pana la data intrării in vigoare a legii noi, mai favorabile, nu mai poate fi executat.
In probatiune, solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Regionala Drumuri si Poduri Cluj, a solicitat respingerea apelului formulat de T. C. F. impotriva Sentinței Civile nr. 2351/2014 pronunțata de către Judecătoria A.-I. in dosarul nr._ ca nefondat si cu consecința menținerii hotărârii atacate, precum și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecata.
Apreciază ca instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca toate actele de executare, precum si executarea insasi demarata impotriva debitorului T. C. F., in temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.10.2011, este temeinica si legala.
Solicită respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art 2 din Legea nr._, invocata de către apelantul-contestator.
Referitor la solicitarea apelantului-contestator privind sesizarea Curții Constituționale referitor la excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art II din Legea nr 144/2012, arătă faptul ca acesta exceptie a făcut obiectul a doua dosare, Curtea fiind sesizata in acest sens.
Prin Deciziile 385/2013 si 505/2013, Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art II din Legea nr 144/2012, respingând ca neintemeiata excepția de neconstitutionalitate invocata.
Mai mult, tariful de despăgubire solicitat de către subscrisa a fost stabilit in conformitate cu dispozițiile art.8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, iar prin Decizia nr. 57/2012 privitoare la neconstitutionalitatea acestor prevederi. Curtea Constituționala a României a statuat faptul ca "tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material" iar "obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România ".
Arată că obligația achitării tarifului de despăgubire in sarcina utilizatorului care a circulat fara rovinieta valabila a fost instituita de către legiuitor cu scopul de a acoperi prejudiciul suferit de către instituția noastră prin fapta ilicita săvârșita de către acesta.
Prin Legea nr. 144/2012 nu este dezincriminata fapta de a circula fara rovinieta valabila, temeiul juridic al obligației debitorului continuând sa existe, se modifica doar modalitatea de stingere a obligației.
Astfel, este menținut art. 8 alin.l din O.G. nr. 15/2002 care prevede „ Fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda", acesta fiind doar modificat prin legea mai sus menționata, in sensul ca fapta „constituie contravenție continua ".
Prin art. I pct. 2 al Legii nr. 144/2012 se abroga art. 8 aliniatele (3), ( 3A1) si ( 6 ) din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata tarifului de despăgubire, respectiv:
(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe langa amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, in funcție de tipul vehiculului folosit fara a deține rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
(3*1) Agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției si despre contravaloarea despăgubirii si modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita in lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (2), în contul Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. si va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
(6) Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor romani care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fara a avea rovinieta valabila li se retine certificatul de înmatriculare al vehiculului pana la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3). "
Față de textele enumerate consideră fapta de a circula fara rovinieta valabila continuă să constituie contravenție si ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, ea fiind sancționată potrivit dispozițiilor legale cu amenda contravenționala, legea amintita stabilind doar ca tariful de despăgubire datorat de către contravenienți pe langa amenda contravenționala se abroga.
Față de cele arătate apreciază, ca dispozițiile Deciziei nr. 228/2007 a Curții Constituționale nu au aplicabilitate in cazul de fata, intrucat fac referire la art. 12 alin.l din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia: „Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", or in cazul de fata, asa cum am arătat mai sus, prin Legea nr. 144/2012 nu este dezincriminata fapta de a circula fara rovinieta valabila.
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 legiuitorul a instituit in mod clar categoria de tarife de despăgubire care se va anula ca urmare a intrării in vigoare a acestui act normativ, si anume acele tarife care au fost aplicate si contestate anterior intrării in vigoare a acestei legi.
Astfel, conform art.II din Legea nr.144/2012 „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea "f nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează."
Ca urmare, in temeiul prevederilor legale mai sus menționate se impun a fi indeplinite in mod cumulativ trei condiții pentru a fi in situația anularii tarifului de despăgubire:
1) tariful de despăgubire sa fie stabilit prin actul constatator conform art. 23 din OG 2/2001;
2) tariful de despăgubire sa fie contestat in instanța;
3) aplicarea si contestarea tarifului de despăgubire sa fi fost făcute pana la data de 27.07.2012, data la care a intrat in vigoare Legea nr. 144/2012.
Pe cale de consecința, procesele verbale necontestate pana la momentul intervenției legii, cum este cazul procesului verbal . nr._/04.10.2011 nu intra sub incidența acestui act normativ, ele fiind titluri executorii, in conformitate cu dispozițiile art.37 din O.G. nr. 2/2001, care statuează ca: "Procesul-verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate. "
Raportat la situația prezentată consideră că tratamentul juridic aplicat de către legiuitor cu privire la tarifele de despăgubire stabilite anterior intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 este diferit, dupa cum acestea au fost sau nu contestate in justiție, norma instituita prin art. II din Legea nr. 144/2012 producând efecte favorabile doar in cazul contravenienților care au fost sancționați in baza O.G. nr.15/2002 si au contestat injustiție tarifele de despăgubire.
Daca intenția legiuitorului ar fi fost ca toate tarifele de despăgubire aplicate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 sa se anuleze, nu ar mai fi prevăzut in mod expres in privința căror tarife intervine anulare.
Referitor la suspendarea executării silite, solicită respingerea acesteia. Potrivit art. 718 C.Pr.Civ. pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării silite sunt necesare doua condiții cu caracter procedural: existenta unei contestații la executare in curs de soluționare pe rolul instanței si consemnarea unei cauțiuni.
În condițiile in care ar fi îndeplinite ambele condiții, consideră ca măsura suspendării executării silite are caracter excepțional, putându-se dispune doar in cazuri temeinic justificate, data fiind necesitatea ca titlul executoriu sa fie adus la îndeplinire . mai scurt.
Or in speța de față nu s-au invocat motive speciale pentru suspendarea executării, iar susținerea privind prejudicierea contestatoarei prin lipsirea unei sume considerabile de bani nu poate fi reținut, pentru ca același prejudiciu s-ar produce si subscrisei prin suspendarea executații silite.
In drept: art. 466 - 482 Cod Pr. Civila, O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001.
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
Excepția nulității absolute a titlului executoriu nu este o veritabilă excepție procesuală care să se circumscrie prevederilor art. 248 C.pr.civ, ci este o apărare de fond, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează executarea propriu – zisă, motiv pentru care va fi analizată împreună cu fondul cauzei.
Instanța de apel reține că în dosarul execuțional nr. 846/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc I. Sapta Floeina L. s-a început executarea silită împotriva contestatorului T. C. F..
Împotriva acestei executări silite contestatorul a formulat contestație la executare care face obiectul prezentei cauze.
Titlul executoriu care a stat la baza demarării procedurii execuționale îl constituie Procesul verbal de contravenție . nr._/04.10.2011.
Raportat la susținerea apelantei în sensul constatării nulității absolute a acestui titlu executoriu, instanța de apel reține că nu sunt temeiuri legale pentru a dispune în acest sens.
Pe calea contestației la executare nu se poate proceda la analiza fondului titlului executoriu în situația în care există o procedură specială reglementată legal – în speță plângerea contravențională – pe care o avea la dispoziție contestatorul – art. 712 alin. 2 C.pr.civ..
În aceste condiții, în cadrul contestației la executare nu se mai poate pune în discuție aspecte ce țin de fondul titlului executoriu.
Observând motivele invocate în susținere de către contestator, instanța de apel apreciază întemeiată contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 711 alin 1 din Cod.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 632 executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 663 executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Titlul executoriu care a stat la baza demarării procedurii execuționale îl constituie Procesul verbal de contravenție . nr._/04.10.2011.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Textul legal precizat instituie două condiții pentru a opera anularea tarifului de despăgubire aplicat prin procesul verbal de constatarea a contravenției în virtutea art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 și anume: prima condiție este ca sancțiunea contravențională să fie aplicată anterior intrării în vigoare a Legii 144/2012, data de 27 iulie 2012; cea de a doua condiție este ca cel sancționat contravențional să fi contestat în instanță procesul verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea.
Instanța constată prin prisma probatoriului administrat în cauză, că petentei i s-a aplicat sancțiunea contravențională prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.10.2011 iar contestatoarea a formulat plângere contravențională împotriva acestuia în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cornetu.
Cum în cauză sunt îndeplinite cele două condiții premisă pentru a opera prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 potrivit căruia „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, instanța constată că executarea silită ce se poartă împotriva contestatorului T. F. C. este nelegală întrucât tariful de despăgubire ce se urmărește silit în dosarul execuțional nr. 846/2013 este anulat ope legis.
Prin urmare toate actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 846/2013 sunt nelegale și se impune a fi anulate raportat la prevederile art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, instanța de apel va admite apelul declarat de apelant T. C. F. împotriva Sentinței civile nr. 2351/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Va schimba în tot sentința civilă nr. 2351/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Va admite contestația la executare formulată de contestator T. C. F. împotriva formelor de executare silită efectuate în dosar nr. 846/2013 vizând tariful de despăgubire în contradictoriu cu CNADNR.
Va anula formelor de executare silită efectuate în dosar nr. 846/2013 al B. I. Sapta F. L. vizând tariful de despăgubire.
În temeiul art. 453 C.pr.civ va obliga intimata la plata sumei de 59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Admite apelul declarat de apelant T. C. F. împotriva Sentinței civile nr. 2351/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Schimbă în tot sentința civilă nr. 2351/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Admite contestația la executare formulată de contestator T. C. F. împotriva formelor de executare silită efectuate în dosar nr. 846/2013 vizând tariful de despăgubire în contradictoriu cu CNADNR.
Anulează formelor de executare silită efectuate în dosar nr. 846/2013 al B. I. Sapta F. L. vizând tariful de despăgubire.
Obligă intimata la plata sumei de 59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. F. M. B. B.
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează președintele instanței
GREFIER
M. R.
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /31.07.2015
Jud. fond: H. D. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 940/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 294/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
