Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1871/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1871/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6981/280/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1871/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de petenta . împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I. T. DE munca ARGES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns pentru apelanta – petentă, împuternicit N. G., apelanta – intimată lipsind.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății.
Reprezentantul apelantei – petentă depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantei – petentă, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.03.2014 sub nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/25.02.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În fapt, petenta a arătat că la data de 24.02.2014 inspectorul de muncă a efectuat o vizită la sediul său, unde a solicitat în lipsa unui reprezentant al conducerii societății, completarea unei fișe de identificare celui ce era prezent în acea locație, respectiv d-lui P. M.. Acesta se afla în sediul societății pentru a depune documentele în vederea angajării, data începerii activității urmând a fi 03.03.2014.
I. i-a solicitat lui P. M. să completeze fișa. Aceasta are rubrici prestabilite și completarea acestora se face la indicațiile lapidare ale inspectorilor. Astfel, d-nul P. M. nu a putut expune în scris întreaga situație de fapt, deși verbal a comunicat inspectorului că la 24.02.2014 s-a prezentat pentru a aduce o parte din documente și de a obține fișa de identificare a riscurilor profesionale în vederea examenului medical anterior angajării.
Faptul că P. M. se afla singur în incinta magazinului de pompe funebre ce aparține societății a justificat-o comunicându-i inspectorului că el se afla singur ca urmare a faptului că fusese rugat de administratorul societății să îi țină locul o oră, două, cât timp acesta a trebuit să se ducă să ia copiii de la școală și să le dea să mănânce.
Petenta afirmă că, în cauză, contractul trebuia să fie încheiat la 28.02.2014, dar ca urmare a controlului, administratorul fiind speriat de faptul că inspectorul nu a ținut cont de realitatea de fapt pe care d-nul P. M. a expus-o, a procedat la încheierea contractului la 24.02.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
A anexat înscrisuri (f.8-17).
În cauză, la data de 18.04.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, în data de 24.02.2014, în jurul orei 14,30, inspectorul de muncă a efectuat un control la punctul de lucru al petentei din Pitești, control ce a avut ca obiectiv identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare.
Cu prilejul acestor verificări s-a constatat că în folosul petentei a prestat activitate o persoană fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Intimatul susține că procesul verbal nu este lovit de nulitate absolută, acesta îndeplinind toate cerințele obligatorii impuse de OG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate disp. art.16 alin.1, 260 alin 1 lit. e Codul muncii, dispozițiile C..
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, înscrisuri în copie (f.25-33).
În cauza, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul P. M..
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr._/21.11.2014 a respins plângerea petentei retinând în considerente că, prin procesul verbal . nr._/25.02.2014 (f.8-9), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. S-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 24.02.2014, la punctul de lucru al petentei ., a fost identificată o persoană, P. M., care desfășura activitate ca lucrător comercial fără a semna contract individual de muncă. Acesta nu figurează în registrul electronic transmis la ITM Argeș
Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Totodată art. 16 alin. 2 din Codul muncii prevede că „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Art. 260 alin. 1 lit. e sancționează nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii dispunând că constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: lit. e „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se observă, de asemenea, că petenta nu a invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acesteia.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a susținut că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității.
Potrivit fișei de identificare din 24.02.2014 completată de martorul P. M. (f.30), acesta din urmă a prestat activitate în funcția de lucrător comercial de la data de 24.02.2014 la ., fără a semna contract de muncă.
Din extrasul Revisal generat la 24.02.2014, ora 15,10 aflat la dosar (f. 31) rezultă că numitul P. M. nu figura cu contract individual de muncă încheiat cu societatea petentă la momentul controlului 24.02.2014.
Din coroborarea mijloacelor de probă menționate anterior, instanța a conchis că numitul P. M. a prestat activitate ca lucrător comercial pentru petentă de la 24.02.2014, iar la momentul controlului efectuat de către agentul ITM nu avea încheiat contract individual de muncă.
Petenta a susținut în plângerea contravențională că P. M. a explicat inspectorului ITM că se afla singur în incinta magazinului de pompe funebre ca urmare a faptului că fusese rugat de administratorul societății să îi țină locul o oră, două, cât timp acesta a trebuit să se ducă să ia copiii de la școală și să le dea să mânănce. Fapta de a-l lăsa pe martor singur în incinta magazinului de pompe funebre demonstrează fără echivoc că acesta presta activitate pentru societate, în cazul intrării unui client în magazin, martorul fiind cel care urma să îl servească. Instanța reține că administratorul societății petente nu trebuia să îl lase pe numitul P. M. să presteze activitate înainte de semnarea contractului, aflându-se în culpă pentru neîndeplinirea obligației de încheiere a acestuia potrivit dispozițiilor legale.
Se va înlătura declarația martorului P. M. (f.66), deoarece se apreciază că aceasta nu este obiectivă. Sinceritatea martorului este apreciată cu ajutorul anumitor elemente, precum: interesul martorului în proces, afecțiunea sau dușmănia dintre martor și una din părți, gradul de rudenie sau afinitate, izvorul informațiilor martorului, dar și prin confruntarea depoziției martorului cu împrejurările de fapt ale cauzei stabilite suficient de precis prin alte mijloace de probă. Se va avea în vedere pentru înlăturarea declarației martorului faptul că acesta a susținut în fața instanței că în fișa de identificare de la fila 30 a completat doar datele sale personale și a semnat, neconsemnând că desfășoară activități comerciale. Lecturând fila 30 de la dosar, se constată, în afară de partea de sus a fișei (rubrica ,,inspector de muncă, legitimație nr., semnătură”) care este completată de inspectorul ITM, toate celelalte mențiuni sunt scrise de aceeași persoană, de martorul P. M.. Se observă astfel că martorul este nesincer, acesta nesusținând adevărul, motiv pentru care, instanța va înlătura declarația sa.
Analizând declarația martorului în contextul întregului material probator, dar având în vedere și faptul că martorul este angajat la societatea petentă, existând relații de prepușenie, care presupun subordonarea angajatului față de angajator, se constată că mărturia sa nu este obiectivă.
Având în vedere cele expuse, s-a constatat că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către societatea petentă prin proba contrară.
Din analiza coroborată a probelor de mai sus, instanța a reținut că la momentul controlului efectuat de către intimat – 24.02.2014 -, între societatea petentă și martorul P. M. nu exista încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale faptei prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii.
În ceea ce privește amenda în cuantum de 10.000 lei, instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect individualizată. Nu se impune reindividualizarea acesteia față de pericolul social al faptei de a primi la muncă o persoană fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, amenda aplicată reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția respectivă. Mai mult decât atât, s-a reținut că munca nedeclarată are implicații negative asupra finanțelor publice, atât din perspectivă fiscală, cât și socială, care au urmări asupra sistemelor de asigurări sociale. Atât pentru salariatul care muncește fără forme legale, dar și pentru stat, consecințele sunt importante, afectând interesele financiare ale amândurora, motiv pentru care aplicarea sancțiunii avertismentului nu este de natură a realiza funcția educativă și preventivă față de angajator. S-a mai retinut și reaua-credință a petentei care a încheiat contractul de muncă doar după ce a avut loc controlul intimatului. Sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege este singura în măsură să asigure îndreptarea petentei pe viitor.
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunea aplicată petentei fiind individualizată în mod corect de organul constatator.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel petenta . P. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta după reluarea situatiei de fapt că situatia retinută prin procesul verbal de constatare a contraventiei nu corespunde realitătii întrucât petenta nici în data de 25.02.2014 si nici anterior nu a primit la muncă persoane fără a întocmi forme legale de angajare iar administratorului nu i s-a permis să-si exprime punctul de vedere la rubrica „ Alte mentiuni „ ceea ce înseamnă că procesul verbal este lovit de nulitate absolută. S-a mai arătat că în cursul anului societatea a avut activitate sporadică iar din balanta analitică a societătii rezultă că aceasta nu figurează cu debite.
S-a solicitat în principal admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea plângerii cu consecinta anulării procesului verbal de constatare a contraventiei iar în subsidiar înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul ITM Arges a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că petenta a încălcat prevederile art. 16 alin.1 din Codul Muncii fiind un angajator de rea credintă care nu recunoaste fapta, de asemenea că aceasta a încheiat contract de muncă începând cu data de 24.02.2014.
La dosar au fost depuse: Registrul de salariati ai societătii si balanta sintetică a lunii decembrie 2014.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul constată că apelul acesteia este fondat.
Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 8 a dosarului de fond reprezentând procesul verbal de contraventie . nr._/25.02.2014, rezultă că petenta apelantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind reținut că în urma controlului efectuat la data de 24.02.2014, la punctul de lucru al petentei ., a fost identificată o persoană, P. M., care desfășura activitate ca lucrător comercial fără a semna contract individual de muncă si nu figurează în registrul electronic transmis la ITM Arges.
De principiu, procesul-verbal de contravenție constituie un înscris autentic care face dovada deplină până la proba contrară, cu privire la mențiunile agentului constatator, existând posibilitatea de a înlătura prezumția de adevăr și legalitate prin administrarea unor probe pertinente și concludente soluționării cauzei, astfel ca dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil nu este in nici un fel incalcat, intrucat prezumtia de veridicitate si legalitate poate fi rasturnata.
Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut din moment ce prezumtiile bazate pe fapte si legi opereaza in sistemul nostru de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in masura in care statul respecta limite rezonabile fara sa impuna conditii imposibil de indeplinit si respectand dreptul la aparare al contravenientului.
Persoana sanctionata contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului.
Astfel, avand in vedere ca judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, exercitandu-si rolul activ instanta a procedat la verificarea temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile OG nr.2/2001-reglementarea cadru in materie contraventionala.
Se observa ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator - analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedescă contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, stiut fiind ca in materie contraventionala se angajeaza raspunderea chiar si pentru culpa cea mai simpla.
În acest context se retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost intocmit si cu respectarea art. 16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt - faptele contraventionale retinute in sarcina petentei si a incadrat in drept starea de fapt expusa, instanta putand sa aprecieze corectitudinea incadrarii juridice, precum si temeinicia celor retinute.
Pe situatia de fapt tribunalul, reține că petenta nu a făcut dovada contrară celor inserate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și autenticitate de care se bucură respectivul proces verbal.
Cu toate acestea, se vor avea în vedere prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, potrivit cu care, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.
Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
În speta de fată tribunalul retine din probatoriul administrat că fapta contraventională a petentei există, cu toate acestea va avea în vedere la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii, că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, urmând a avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, tribunalul va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale invocate, retinând ca o circumstantă a petentei faptul că la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte că aceasta a mai fost sanctionată de inspectorii ITM pentru fapte de acelasi fel si de asemenea retinând că petenta apelantă a procedat de îndată la încheierea contractului individual de muncă, apreciind că amenda contraventională aplicată petentei poate fi înlocuită cu sancțiunea avertismentului, măsură ce răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 în temeiul art. 480 alin.1 NCPC. va admite apelul, va schimba sentinta în sensul că va admite plângerea în parte si va înlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petenta . cu sediul în P., .. 137, județul Argeș împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._ intimat fiind I. T. DE MUNCA ARGES cu sediul în P., ., județul Argeș .
Schimbă sentinta în sensul că admite plângerea în parte si înlocuieste sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 iunie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 414/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1161/2015.... → |
|---|
