Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1950/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1950/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1270/185/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1950/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de către intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES - SERVICIUL RUTIER, împotriva sentinței civile nr.9469 din data de 09.10.2014, pronunțată de catre Judecatoria P., intimat-petent fiind R. I., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul retine solicitarea apelantului-intimat, de judecare a cauzei în lipsa.
Tribunalul în temeiul art.471 alin.2 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile atașate apelului, solicitată de către apelantul-intimat.
Tribunalul ia act că prin întâmpinare, intimatul-petent nu solicită administrarea de probe noi în apel.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin plângerea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Bălcești la data de 18.11.2013, petentul R. I., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, Serviciul Rutier, la 10.11.2013, cu consecința exonerării de plata amenzii aplicate, înlăturării punctelor de penalizare și a măsurii de suspendare a dreptului de conducere.
În motivare petentul a învederat că prin actul sancționator indicat s-a stabilit că, la 01.11.2013, ore 1600, s-a deplasat cu autoturismul pe direcția Pitești-Slatina, iar în dreptul localității C. un agent de poliție l-a oprit, comunicându-i că a fost surprins circulând cu viteaza de 103 km/h, aspect totalmente neveridic, după cum va confirma o terță persoană care se afla împreună cu acesta.
A mai menționat că înregistrarea s-a realizat cu un aparat radar montat pe o altă mașină decât cea folosită de agentul constatator și nu era omologat, ceea ce ar explica erorile comise.
În drept s-au evocat prevederile Ordonanței de Urgență nr.2/2001.
Pentru corectă învestire, plângerea s-a timbrat potrivit reglementărilor legale în vigoare (fila 15 dosar).
Probatoriul s-a depus, în copie, procesul-verbal contestat și s-a propus audierea unui martor, învederând că înțelege să uzeze inclusiv de relațiile ce vor fi obținute în legătură cu verificarea metrologică certificatul de omologare a cinemometrului, dar și certificatul de operator al polițistului rutier.
În apărare, conformându-se prescripțiilor art.201 alin.1 coroborat cu art.205 și 208 alin.1 C.proc.civ, intimatul a răspuns cu întâmpinarea de la fila 21 dosar, prin care a ridicat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bălcești raportat la locul în care s-a săvârșit contravenția.
Certamente, în accepțiunea art.32 din ordonanța cadru în materie, competența de rezolvare a plângerii îndreptate împotriva unui proces-verbal de contravenție intră în căderea judecătoriei în a cărei circumscripție s-a comis o asemenea faptă.
Cum regula instituită este de ordine publică, nesocotirea acesteia atrage pe cale implicită nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
În speță, procesul-verbal întocmit pe numele petentului a reliefat că, în ziua de 01.11.2013, în jurul orei 1630, acesta a fost depistat circulând pe drumul național 65 din localitatea C. cu un autoturism marca Toyota cu o viteză peste limita legală, mai exact de 103 km/h.
Or, prin prisma locului specificat în actul sancționator ca fiind cel al petrecerii evenimentului contravențional și a dispoziției normative enunțate, instanța a apreciat excepția procedurală în discuție, deopotrivă absolută și dilatorie, invocată în termenul impus de art.130 alin.2 C.proc.civ., ca deplin justificată, a admis-o implicit și, a trimis plângerea spre soluționare autorității jurisdicționale competente.
După . Judecătoriei Pitești s-au depus la dosar planșe foto, atestat, buletin de verificare metrologică și a fost audiata martora C. F..
Prin sentința civilă nr. .9469 din data de 09.10.2014, pronunțată de catre Judecatoria P. s-a admis plângerea formulată de petentul R. I., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES - SERVICIUL RUTIER și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, din 10.11.2013.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, deși in cadrul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul a circulat cu viteza de 103 km /h pe raza localității C., martora audiata în cauză a menționat că, se afla cu petentul în autovehiculul iar acesta a circulat cu o viteza de până la 60 km/h în localitate.
Având în vedere depoziția martorei prestata sub jurământ și văzând prevederile OUG. nr 195/2002 instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, din 10.11.2013.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES - SERVICIUL RUTIER, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14.01.2015 sub nr._ .
Apelantul intimat arată faptul că a depus la dosarul cauzei planșe foto, atestatului operatorului radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, precum și din cele menționate de instanța de judecată în motivarea sentinței. Instanța de fond nu a luat în calcul aceste aspecte și punând în balanță aparatul radar pentru care s-a depus la dosar buletinul de verificare metrologică care atestă veridicitatea celor înregistrate și proba testimonială, a înțeles să dea eficiență celei din urmă ,Ori acest fapt chiar și pentru un observator obiectiv nu poate fi privită urmă de suspiciune.
Totodată, nu trebuie scăpat din vedere pericolul social al faptelor și ideea încurajatoare a comportamentului de nesocotire a normelor legale prin nesancționarea acestora. Din istoricul sancțiunilor rezultă în mod clar faptul că intimatul petent este inveterat în săvârșirea de abateri la regimul rutier, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie prezumție care nu a fost răsturnată în cauza de față.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a procedat la admiterea plângerii contravenționale și a anulat procesul verbal de contravenție contestat, probatoriul administrat în fața instanței de fond respectiv față de declarația martorei audiată în fața instanței de fond nu se poate considera că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale.
Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28).
Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.
Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.
Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal.
Tribunalul are în vedere împrejurarea că, viteza de rulare a vehiculului a fost constatată cu aparatul radar tip PYTHON II montat pe autospeciala poliției CU NUM,PĂR DE ÎNMATRIUCALȘRE_ , așa cum rezultă din procesul verbal contestat, iar aparatul radar este verificat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/18.04.2013 valabil la momentul constatării faptei contravenționale, iar aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat în acest sens potrivit atestatului nr._.
Viteza de rulare a vehiculului cu nr. de înmatriculare_ rezultă din planșele fotografice depuse de către organul constatator în dovedirea întâmpinării, aceasta fiind o viteză de 103 km/h pe raza localității C. .
Instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar buletinul de verificare metrologică emis de către Institutul Național de Metrologie București infirmă susținerile petentului, referitoare la faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea a fost înregistrată în mod eronat.
Instanța de apel va înlătura și susținerile petentului cu privire eroarea cinemometrului și faptul că agentul constatator nu a avut în vedere această marjă la încadrarea juridică a faptei, respectiv aplicarea sancțiunii.
Potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, Direcția Tehnică, verificarea cerințelor cuprinse in NML 021-05, printre care se numără și erorile tolerate conform paragrafului 3.1.1 din norma menționată se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. În cadrul acestor evaluări, se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor și se verifică încadrarea lor în limitele erorilor tolerate impuse. Aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. Astfel, dacă cinemometrul în condiții normale de utilizare, în trafic, în regim de deplasare sau în regim staționar afișează o viteză de 115Km/h, se consideră că autovehiculul are această viteză, nefăcându-se alte ajustări ale valorii afișate de cinemometru. Având în vedere acestea, operatorul nu face decât să constate valoarea măsurată și afișată de cinemometru.
În ceea ce privește autotestarea aparatului radar, potrivit precizărilor Biroului Român de Metrologie Legală, în conformitate cu NML 021-05, înregistrările efectuate cu acest tip de aparate nu trebuie să conțină informații privind autotestarea, existența înregistrărilor reprezentând dovada că aparatul a corespuns la autotestare și a trecut în regim de măsurare.
Instanța a constatat că petentul nu a putut face în niciun mod dovada faptului că a fost surprins de aparatul radar în afara localității și nici a vitezei cu care circula Totodata toleranta avuta în vedere de NML 021-05 nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + - 4% sustinut de catre recurent, si nu neaparat la nivelul valorilor maximale .Totodată, potrivit art.4 pct.4 din aceleași norme metrologice, măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere daca măsurătorile nu au fost efectuate în condiții metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2. per a contrario, orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislației rutiere, valoarea măsurata fiind si juridic relevanta. În cazul în care aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere, atât în condițiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în condițiile secțiunii 4 din NML 021-05.
Pe de alta parte Tribunalul reține că aplicarea marjei de ± 4% din valoarea vitezei măsurată de aparatul radar este avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic. Prin urmare, în astfel de ipoteze nu poate fi primită susținerea contravenienților de a se aplica eroare de tolerare din valoarea convenționala adevărata pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h întrucât marja de eroare este avuta în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator sa consemneze în procesul verbal de contraventie o alta viteza decât cea pe care o înregistreaza aparatul radar .
Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia. Prin urmare, instanța va înlătura acest motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, este irelevant în speță dacă auto pe care este montat aparatul radar se afla în mișcare sau staționa la momentul înregistrării întrucât, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, este apt să funcționeze în atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, fiind evident faptul că autoturismul respectiv se afla în patrimoniul intimatului.
Rezultă așadar raportat la împrejurarea înregistrării faptei contravenționale cu un mijloc tehnic omologat că declarația martorei C. F. nu poate fi decât una subiectivă și astfel nu putem considera că declarația martorei poate să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție mai ales că martora a declarat că la ieșirea din Pitești au fost semnalizați cu fleșuri, iar petentul are o viteză de 60 km/h, iar fapta contravențională s-a săvârșit pe raza localității C., iar pe de altă parte este greu de presupus martora a urmărit cu atâta precizie vitezometrul de la bordul autovehiculului .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe sentința, în sensul că va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES - SERVICIUL RUTIER sediul în mun. Pitești, ., jud. Arges, împotriva sentinței civile nr.9469 din data de 09.10.2014, pronunțată de catre Judecatoria P., intimat-petent fiind R. I. domiciliat în com. Lăcusteni, .,,
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T. /GDN/4 .ex
25.06.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2225/2015.... → |
|---|
