Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2498/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2498/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9598/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2498/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-au luat spre examinare pentru soluționare, apelurile declarate de petentul M. A. M. și de intimatul I. J. DE POLITIE ARGES împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul – petent, avocat M. D., apelantul – intimat lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta apelantului – petent, avocat M. D. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentanta apelantului – petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei o adresă de la CNADNR, prin care înțelege să dovedească faptul că sectorul de drum în cauză este drum european și un set de planșe fotografice, care cuprind toate indicatoarele de circulație și de restricție de viteză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de apelantul – petent, prin apărător, apreciind că aceasta este admisibilă și utilă soluționării cauzei, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 255 C.pr.civ., având în vedere și faptul că aceasta nu întârzie judecata cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentanta apelantului – petent arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Reprezentanta apelantului – petent, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului declarat de petent, solicitând instanței modificarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul înlăturării măsurii complementare și aplicarea avertismentului.
Cu privire la apelul formulat de intimatul I. Județean de Poliție Argeș, formulează concluzii de respingere.
Arată că prin Sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Pitești a admis în parte plângerea formulată împotriva procesului – verbal de contravenție și a înlocuit sancțiunea principală - amenda cu avertismentul. Precizează că potrivit art. 95 din OUG 195/2002, avertismentul sau amenda sunt sancțiuni principale, iar sancțiunile complementare au scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de alte fapte. Având în vedere că instanța a reținut că avertismentul se aplică atunci când nu se pune în pericol siguranța circulației și a înlocuit sancțiunea principală a amenzii, consecința logico – juridică este aceea de a înlocui și sancțiunea complementară, subsidiară celei principale. Apreciază că măsura avertismentului este suficientă în cauză, având în vedere că pe tronsonul de drum în cauză, conducătorul auto întâlnește numai indicatoare cu E574. Invocă și dispozițiile art. 42 din OUG 195/2002.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelurilor civile de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.04.2014 sub nr._ petentul M. A. M., a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ încheiat la data de 06.04.2014 de către I. J. de Politie Argeș, solicitând anularea acestuia și înlăturarea sancțiunilor aplicate, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind sancționat în mod nelegal pentru faptul că circulat cu o viteză de 104 km/h, deși în realitate viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată. Pretinde petentul că nu a fost luata în calcul eroarea tolerata pentru măsurarea vitezei de +/- 4% din valoarea înregistrată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h ca și faptul că, nu i s-au prezentat dovezi din care să rezulte vinovăția sa
A formulat și apărări subsidiare în sensul înlocuirii sancțiunilor cu cea a avertismentului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001 modificată.
La data de 10.06.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal atacat fiind temeinic și legal și încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond, sancțiunea principală aplicată încadrându-se în limitele prevăzute de reglementarea în vigoare în materie ca și sancțiunea complementară, cu precizarea că înregistrarea vitezei s-a efectuat cu aparatul radar dotat cu sistem de supraveghere video.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr._/05.12.2014 a admis în parte plângerea formulată de petent, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 765 de lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 06.04.2014, cu sancțiunea avertismentului si a mentinut în rest procesul-verbal de contravenție cu numărul de mai sus.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că potrivit procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 06.04.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 765 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 73 km 245+500 m pe raza localității Mărăcineni, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 104 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
Alăturat întâmpinării, intimatul a depus la dosar, extras din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video din care rezultă data și localitatea amplasării acestuia precum și lucrătorii folosiți la oprire ca și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat, privind pe petent, atașându-se totodată buletinul de verificare metrologică nr._/18.04.2013 cu valabilitate pe termen de un an, atestatul operatorului radar S. I. din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Traffipax- Phyhton II, însoțite de planșa video care surprinde autovehiculul condus de contestator.
Cât privește dovada contravenției reținută în sarcina petentului, s-a constatat că, deși art.34 din OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului și din împrejurarea că persoana sancționată contravențional are calitatea de reclamant în plângerile contravenționale, rezultă pe baza unei prezumții simple, că procesul verbal de contravenție face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situația de fapt reținută. Deoarece procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, îi incumbă petentului, în temeiul art.1169 C.civ., sarcina probei contrare celei reținute în actul constatator al contravenției.
Textul art.34 alin 1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanța de judecată. Prin urmare, trebuie făcută o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.
De asemenea s-a reținut că în jurisprudența CEDO (Cauza Telfner c.Austriei) prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu Convenția.
În consecință, având în vedere că prevederile art.34 din OG nr.2/2001 sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare (Decizia CC nr.890/2008), s-a apreciat că recunoașterea unei valorii probatorii procesului verbal de constatare a contravenției nu este de natură a determina o încălcare a prezumției de nevinovăție.
S-a ținut seama de faptul că apărările formulate de petent trebuiau dovedite de către acesta, însă prin contestație a solicitat proba cu înscrisuri pe care instanța a admis-o, actele depuse confirmând temeinicia și legalitatea procesului verbal.
Potrivit disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006
[ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], iar conform art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 rep
[ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], înscrisurile cauzei punând în evidență corespondența situației de fapt existente în realitate cu cea menționată în procesul - verbal de contravenție.
Apărarea petentului în sensul ca nu s-a ținut seama de marja de eroare aplicabilă pentru aparatele radar, în raport de care ar rezulta o viteză de deplasare aproximativă mai mică decât cea nominalizată în procesul verbal s-a apreciat ca neîntemeiata.
Astfel, potrivit art. 1.2 din ORDIN nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal".
La punctul 3.1 din cadrul acestor norme, in capitolul „Cerințe metrologice” sunt prevăzute la punctul 3.1.1. erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (lit c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată în regim staționar este de: +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h și +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, iar în regim de deplasare de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h și +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;, însa acestea reprezintă cerințe metrologice, care alături de cele tehnice trebuie îndeplinite de către un cinemometru la momentul evaluării in vederea acordării aprobărilor de model si cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse aparatele radar. Numai in cadrul acestor evaluări se determina erorile de măsurare ale cinemometrelor si se verifică încadrarea lor in limitele erorilor tolerate impuse.
In consecința, aceste erori de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute in vedere exclusiv la acordarea celor doua înscrisuri si anume la aprobarea de model si la buletinul de verificare metrologica. Aceasta nu însemna ca la momentul înregistrării unei viteze de circulație cu aparatul radar, agentul constatator trebuie sa întocmească procesul verbal luând in calcul si erorile maxime tolerate pentru aparatul respectiv, întrucât acestea au un alt scop, menționat anterior, împrejurări față de care nu s-ar putea interpreta că se naște în favoarea petentului o îndoială rezonabilă privind vinovăția acestuia.
În raport de materialul probator existent în dosar nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, știut fiind că în materie contravențională acest act are valoarea unui înscris probator preconstituit până la proba contară ce poate fi făcută cu orice mijloc de probă admis de legislația în vigoare, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, din actele cauzei rezultă că scopul urmărit în cadrul răspunderii contravenționale poate fi atins în speță și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, în raport de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele și a lipsei urmărilor acesteia, reținând totodată și faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentului în aceasta materie din care să rezulte persistența în sfera ilicitului contravențional sub acest aspect retinându-se din actele atașate și faptul că soția acestuia nu realizează venituri ca și caracterizarea depusă de reprezentantul societătii în care își desfăsoară activitatea.
Așa fiind plângerea s-a apreciat în parte întemeiată, sens în care a fost admisă în baza disp.art.7 rap.la art.31 și următoarele din OG nr.2/2001, dispunându-se înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 765 de lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 06.04.2014, cu sancțiunea avertismentului, tocmai pentru a se respecta principiul proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, fiind menținut în rest procesul verbal cu numărul de mai sus.
Împotriva sentintei civile sus mentionate au declarat apel IPJ Arges si petentul M. A. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În apelul său IPJ Arges a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie arătând după reluarea situatiei de fapt că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere multitudinea de accidente produse ca urmare a vitezei excesive, de asemenea instanta de fond avea posibilitatea reducerii cuantumului amenzii si nu trebuia să procedeze la înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
A arătat apelantul că nu se impune înlocuirea acestei sanctiuni întrucât prin această modalitate este înlăturat scopul preventiv educativ al sanctiunii contraventionale iar petentul este încurajat să săvârsească si alte contraventii.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si respingerea plângerii contraventionale.
În apelul său, petentul a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie arătând după reluarea situatiei de fapt că atâta vreme cât instanta de fond a înlocuit sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului trebuia ca si sanctiunea complementară a retinerii permisului de conducere să fie înlocuită retinându-se aceleasi circumstante. A arătat apelantul că are profesia de conducător auto la o societate comercială, este singurul întretinător de familie si pierderea dreptului de a mai conduce 3 luni de zile poate atrage pierderea serviciului iar împrejurarea că a fost depistat cu viteza retinută de organul constatator este o situatie de exceptie în conditiile în care nu a mai avut abateri de acest fel.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea în totalitate a plângerii contraventionale astfel cum a fost formulată.
Părtile au depus la dosar în apel întâmpinări prin care au reluat sustinerile din cadrul apelurilor.
Au fost depuse la dosar planse foto cu indicatoare de orientare si presemnalizare si istoric de sanctiuni privind pe petentul apelant M. A. M..
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin
prisma criticilor formulate de apelantul IPJ Arges si prin prisma criticilor formulate de petentul M. A. M. tribunalul, analizând împreună apelurile formulate va constata că acestea sunt nefondate si vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul înscrisului depus la fila 4 a dosarului de fond reprezentând procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._/06.04.2015, rezultă că petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 765 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din
HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 73 km 245+500 m pe raza localității Mărăcineni, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 104 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea
suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
De principiu, procesul-verbal de contravenție constituie un înscris autentic care face dovada deplină până la proba contrară, cu privire la mențiunile agentului constatator, existând posibilitatea de a înlătura prezumția de adevăr și legalitate prin administrarea unor probe pertinente și concludente soluționării cauzei, astfel ca dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil nu este in nici un fel incalcat, intrucat prezumtia de veridicitate si legalitate poate fi rasturnata.
Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut din moment ce prezumtiile bazate pe fapte si legi opereaza in sistemul nostru de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in masura in care statul respecta limite rezonabile fara sa impuna conditii imposibil de indeplinit si respectand dreptul la aparare al contravenientului.
Persoana sanctionata contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului.
Astfel, avand in vedere ca judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, exercitandu-si rolul activ instanta a procedat la verificarea temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile OG nr.2/2001-reglementarea cadru in materie contraventionala.
Se observa ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator - analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absolută.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedescă contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, stiut fiind ca in materie contraventionala se angajeaza raspunderea chiar si pentru culpa cea mai simpla.
În acest context se retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost intocmit si cu respectarea art. 16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt - faptele contraventionale retinute in sarcina petentului si a incadrat in drept starea de fapt expusa, instanta putand sa aprecieze corectitudinea incadrarii juridice, precum si temeinicia celor retinute.
Pe situatia de fapt tribunalul, reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor inserate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și autenticitate de care se bucură respectivul proces verbal.
Se retine în ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor aplicate că, critica apelantului IPJ în sensul că instanta de fond avea posibilitatea reducerii cuantumului amenzii astfel că nu trebuia să procedeze la înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului se priveste ca neîntemeiată, apreciindu-se de tribunal că scopul preventiv educativ al sanctiunii contraventionale poate fi atins si prin această modalitate de sanctionare tinând seama si de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că soția petentului apelant nu realizează venituri pe de o parte iar pe de altă parte în ceea ce priveste critica apelantului petent în sensul că se impunea ca si sanctiunea complementară a retinerii permisului de conducere să fie înlocuită retinându-se aceleasi circumstante, urmează a se privi ca neîntemeiată în raport de fapta săvârsită si pericolul social concret al acesteia, dar si de cuprinsul istoricului de sanctiuni depus la fila 3 a dosarului în apel în care se mentionează că la data de 28.10.2014 ( ulterior faptei ce se analizează în cauza de fată ) petentul a fost implicat în accident cu pagube materiale - distantă necorespunzătoare.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va mentine iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de petentul M. A. M. domiciliat în com. Davidedti, . și de intimatul I. J. DE POLITIE ARGES cu sediul în Municipiul Pitești, ., jud. Arges. împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, la 10 septembrie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/25.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1772/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1559/2015.... → |
|---|
