Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1516/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1516/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 15825/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr.1516
Ședința publică de la 13 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. D.
Judecător V. R.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelantul- petent C. I. V., împotriva sentinței civile nr. 4801/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. JUDETEAN ARGES – SR - BDNE, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul pricinii și stadiul procesual, menționând că în data de 13.05.2015 apelantul a depus note scrise, după care:
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul pricinii și stadiul procesual, menționând că în data de 13.05.2015 apelantul a depus note scrise, după care:
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă și, totodată, că nu s-a solicitat de către părți administrarea de probe noi în această fază procesuală, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.07.2013 sub nr._, petentul C. I. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES – SR - BDNE, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._/19.07.2013, exonerarea de plata amenzii și înlăturarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În motivarea cererii, petentul arată că la data de 19.07.2013 în timp ce conducea autoturismul marca Renault pe raza localității Valea Ursului pe DN 7 a fost oprit de un echipaj de poliție. I s-a adus la cunoștință că a depășit pe marcajul pietonal și a încălcat linia continuă, întocmindu-se procesul verbal contestat. Se arată de către petent că a depășit autoturismul cu numărul de înmatriculare_, însă nu a efectuat această depășire pe marcajul pietonal și la terminarea manevrei este posibil să fi atins puțin linia continuă.
În urma solicitării de a viziona înregistrarea video agenții de poliție au refuzat comunicându-i petentului că o pot viziona în instanță.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 4-5).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Intimatul învederează instanței că la data de 19.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare PP0662AT pe DN 7, Valea Ursului și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ pe marcajul pietonal, încălcând marcajul linie simplă continuă, fapta fiind înregistrată cu aparatul de supraveghere video montat pe auto MAI_.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Atașat întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, planșe foto și cd cu înregistrare video (filele 20-29).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat aplicarea jurisprudenței CEDO, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
La data de 08.05.2014 petentul a depus la dosar note scrise prin care a reiterat cele arătate prin răspunsul la întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4801/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței, se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.07.2013 (fila 4), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e și i din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 19.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare PP0662AT pe DN 7, Valea Ursului, jud. Argeș, și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ pe marcajul pietonal, încălcând marcajul linie simplă continuă, fapta fiind înregistrată cu aparatul de supraveghere video montat pe auto MAI_.
Conform art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Se interzice depășirea vehiculelor: lit. e pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje lit. i) „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește susținerile petentului privind refuzul agentului de a-i pune la dispoziție înregistrarea video a contravenției, instanța a constatat că petentul nu a suferit nicio vătămare având în vedere că are posibilitatea de a lua cunoștință de aceasta de la dosarul cauzei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din înregistrarea video coroborată cu planșele foto depuse la dosar (filele 23-27) rezultă că petentul a depășit neregulamentar un autoturism ce se deplasa în aceeași direcție de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus. Totodată, petentul a efectuat această manevră de depășire pe marcajul pietonal. În urma vizionării înregistrării video a contravenției se observă marcajul continuu ce desparte sensurile de mers, marcaj încălcat de către petent prin manevra neregulamentară de depășire a unui alt autoturism, precum și marcajul pietonal. Din înregistrare rezultă cu claritate fapta săvârșită de către petent, observându-se numărul de înmatriculare al autoturismului condus de acesta.
Dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 interzic depășirea când pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, fără a distinge după momentul în care se încalcă acesta, astfel că o depășire începută pe marcaj discontinuu și terminată pe marcaj continuu încalcă prevederile mai sus menționate. Totodată, din înregistrarea video și din planșele foto depuse la dosar rezultă cu claritate că depășirea s-a desfășurat prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.
În lumina celor de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 320 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de efectua manevra de depășire a unui autovehicul care rula în aceeași direcție de mers, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers și a marcajului pietonal, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative
În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Totodată, gravitatea faptei și urmările ce s-ar fi putut produce justifică sancțiunea aplicată, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Împotriva sentinței civile nr. 4801/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a declarat apel petentul C. I. V., prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în principal, și înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, în subsidiar.
În motivarea apelului declarat, acesta a arătat că sentința pronunțată de prima instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu a efectuat manevra de depășire a autoturismului_ pe marcajul pietonal, existând însă posibilitatea ca la finalizarea manevrei să fi atins linia continuă.
Apreciază că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fiind contradictorie.
Precizează că refuzul agentului constatator de a-i arăta apelantului imediat filmarea faptei ce i s-a imputat constituie o încălcare a atribuțiilor legale, aspect de natură a-i produce un prejudiciu.
Totodată, nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la împrejurarea dacă planșele fotografice și filmarea video depuse de intimat sunt omologate și înregistrate potrivit legii, și nici nu s-a analizat dacă fotografiile surprind culoarea mașinii, numărul sau șoferul acesteia sau dacă conțin litera „T”, data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, aceste probe fiind solicitate de către petent în apărarea sa.
Invocă prevederile art.6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul a depus la data de 23.02.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar apelantul a formulat la data de 18.03.2015 răspuns la această întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin dispozițiilor art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica privind modalitatea deficitară în care instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată nu poate fi primită, în condițiile în care, prin hotărârea dată, s-a realizat o prezentare coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parte.
Totodată, prima instanță și-a îndeplinit obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt, impusă prin art.6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele G. contra României și Albina contra României).
Mai mult, apelantul nu a înțeles să precizeze care sunt în concret care sunt motivele contradictorii reținute de instanța de fond în cuprinsul sentinței apelate, susținerile acestuia referitor la acest aspect având un caracter generic.
Tribunalul reține, pe de o parte, că petentul nu a probat existența refuzului agentului constatator de a-i prezenta, în vederea vizualizării, filmarea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, neînțelegând să administreze nicio probă în acest sens, iar, pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să impună agenților intimatei o astfel de obligație, astfel încât nu pot fi primite susținerile sale sub acest aspect.
Nici critica privind lipsa mențiunii din cuprinsul considerentelor a împrejurării dacă planșele fotografice și filmarea video sunt omologate și înregistrate potrivit legii nu este fondată, în condițiile în care nu se impune de către legiuitor precizarea acestui aspect în motivarea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Având în vedere că petentul nu a înțeles să conteste măsura respingerii probei cu înscrisuri constând în depunerea buletinului de verificare metrologică prin prezenta cale de atac, acesta nu mai poate reitera susținerile sale privind necesitatea omologării aparatului ce a imortalizat săvârșirea faptei contravenționale.
Totodată, nu există nici un act normativ care să impună omologarea planșelor fotografice și a filmării video , dispozițiile art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 impunând o asemenea cerință doar în situația mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora s-a constatat săvârșirea faptei contravenționale.
Mai mult, petentul nu a înțeles să uzeze nici de posibilitatea legală instituită prin dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora instanța de apel poate dispune completarea probelor administrate în prima instanță, neînțelegând să solicite nici prin cererea de apel și nici în ședința publică de astăzi încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri constând în depunerea buletinului de verificare metrologică, astfel încât nu poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil prevăzut prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din analiza plângerii contravenționale și a răspunsului la întâmpinare din data de 16.05.2014, tribunalul reține că apelantul petent nu a invocat împrejurarea că mașina surprinsă în planșele fotografice nu i-ar aparține sau că aceasta nu ar fi fost condusă de acesta, și nici că fotografiile nu ar cuprinde mențiunea „T” sau data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, împrejurare față de care, cum aceste mențiuni nu fac parte dintre cele enumerate în mod limitativ de art.17 din OG 2/2001, ce atrag nulitatea absolută a actului sancționator, în conformitate cu dispozițiile art.478 alin.3 Cod pr.civilă, este inadmisibilă formularea acestor solicitări pentru prima dată în fața instanței de apel, astfel încât nu se mai impun a fi analizate.
Mai mult, tribunalul va reține caracterul evident contradictoriu al afirmațiilor petentului, în condițiile în care acesta nu contestă că la data și ora săvârșirii faptei contravenționale a condus autoturismul său, acceptând chiar posibilitatea ca la efectuarea manevrei de depășire a autoturismului_ să fi atins linia continuă, dar precizează că în planșele fotografice nu sunt evidențiate culoarea autovehiculului, numărul de înmatriculare și șoferul acestuia.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de petent și prevăzută de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reține că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu se poate susține de către petent că nu a fost respectat, în cazul concret, acest principiu, față de împrejurarea că i s-a acordat posibilitatea acestuia să-și pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susținerilor sale, iar președintele completului de judecată nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (cauza A. c.României).
Aspectul că, în principiu, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatului, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură ca simpla invocare a acestuia să conducă, automat, la admiterea contestației formulate și la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că regula inversării sarcinii probei nu are un caracter absolut, aceasta neopunându-se instituirii unor prezumții de fapt și de drept, atâta timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Hot. Salabiaku c. Franței).
Având în vedere că un agent al statului a constatat în mod personal fapta săvârșită de petent, încheind în acest sens un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspect necontestat de către acesta, reținând că planșele fotografice confirmă săvârșirea faptei de către petent, surprinzând mașina condusă de petent având numărul de înmatriculare PP 0662 AT, la data (19.07.2013) și ora constatării faptei (09.27), în momentul efectuării manevrei de depășire, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, în condițiile în care din ansamblul materialului probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, chiar petentul, prin plângerea contravențională recunoscând, cel puțin în parte, posibilitatea săvârșirii faptei (la terminarea depășirii cred că am atins puțin linia simplă continuă care tocmai începea), instanța apreciază că în mod corect s-a constatat că acesta se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Reținând, față de ansamblul materialului probator, existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, constatând că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, în condițiile în care petentul a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a vehiculului aflat în fața sa, cu încălcarea liniei continue, astfel încât nu se poate susține că fapta sa este de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii „avertisment”, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de petent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul- petent C. I. V., CNP_, cu domiciliul în com. Baleni, .. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4801/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. _ , intimat fiind I. DE P. JUDETEAN ARGES – SR - BDNE, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 mai 2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă.
Președinte, A. D. D. | Judecător, V. R. |
Grefier,
C. G.
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-04.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1925/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3596/2015.... → |
|---|
