Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2167/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2167/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 20417/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2167/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de petenta . - PRIN REPREZENTANT LEGAL M. C. împotriva Sentinței civile nr._/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE munca ARGES, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta - petentă prin administrator M. C., as. de av. P. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială a av. T. I. și delegația de substituire.
Apelanta - petentă prin apărător arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta - petentă prin apărător solicită admiterea apelului, învederând că prin acțiunea introductivă nu a solicitat judecarea în lipsă, ci a solicitat încuviințarea de probe care însă nu au fost administrate, întrucât a existat o situație neprevăzută, în sensul că la termenul de judecată din data de 29.10.2014 a reprezentat 4 părți din totalul de 11 în cauza nr._/280/2010, aflată pe rolul Tribunalului Argeș. Deși acea cauză trebuia să fie doar o amânare, nu s-a strigat dosarul datorită lipsei a două părți, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a reprezenta petenta în fața instanței de fond. Având în vedere ordinea celor două cauze pe liste și faptul că dosarul aflat pe rolul Tribunalului era o amânare a apreciat că acea cauză se va striga cu prioritate și va ajunge în timp util în fața instanței de fond pentru a reprezenta societatea petentă. Având în vedere că nu a ajuns în timp util în fața instanței de fond a fost soluționată plângerea, reținându-se faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, deși nu s-a solicitat acest lucru. La fila 2 a dosarului se regăsesc mijloacele de probă solicitate, respectiv înscrisuri și audierea a doi martori, pe care s-a obligat să îi prezinte necitați. Apreciază că instanța trebuia să încuviințeze probele solicitate și să procedeze la administrarea acestora.
În raport de motivele expuse, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată, urmând să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării probei testimoniale.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 25.09.2013 sub nr._, petenta S.C. K. V. S.R..L - prin reprezentant legal M. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Munca Argeș, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013 întocmit de intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 13.09.2013, orele 13.00, a fost efectuat un control la punctul de lucru al acesteia situat in Pitești, Complex J., Jud. Argeș, unde ar fi fost identificata o persoana, D. G., prestând activitate, fara a avea încheiat contract individual de munca. S-a reținut astfel, ca au fost încălcate prevederile art. 16(1) din Legea 53/2003.
Susține petenta că în realitate, situația este cu totul alta decât cea consemnata de către reprezentantul intimatului in procesul verbal contestat.
Astfel, s-a arătat că numita D. G. a înlocuit-o pe colega sa, numita Oteleanu (fosta R.) M., care avea semnat cu petenta Contractul Individual de Munca nr. 7 din 25.07.2008.
În perioada 08.09._13, reprezentantul legal al intimatei a fost plecat in Germania sa achiziționeze un autoturism marca Dacia Sandero. La data de 15.09.2013 i-a admis cererea de concediu prenatal, conform codului muncii, si in ziua următoare a semnat contractul cu noua angajata D. G., contract înregistrat sub nr. 10.
Petenta a arătat că a comunicat aceste aspecte si inspectorului ITM, insa acesta nu a vrut sa tina cont, procedând la întocmirea procesului verbal, în care petenta a avut doar posibilitatea de a insera la rubrica mențiuni, ca va formula obiecțiuni la instanța, semnând si stampilând la acea rubrica.
Apreciază petenta că nu se face vinovată de prezenta contravenție având in vedere faptul ca are încheiat contract individual de muncă cu toți angajații, contracte pe care le-a înregistrat in actele societății.
Mai mult, susține petenta că niciodată nu a intenționat sa încalce prevederile legale în vigoare, cunoscând consecințele negative, astfel că nu se face vinovată de contravenția ce s-a reținut în sarcina sa.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.
La data de 27.06.2014 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
În baza procesului verbal contestat . nr._/19.09.2013 întocmit de intimatul I. T. de Muncă Argeș petenta S.C. K. V. S.R..L a fost sancționată contravențional cu amendă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 276 alin.1 lit.e din Codul Muncii faptă constând în aceea că a primit la muncă pe numita D. G. din data de 06.09.2013 fără încheierea unui contract individual de muncă.
La data de 13.09.2013 inspectorul de muncă din cadrul I.T.M. Argeș a efectuat un control la punctul de lucru al petentei situat în Pitești, Complex J. - parter, județul Argeș, control ce a avut ca obiectiv identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale, finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr._/16.10.2013.
Astfel, la momentul controlului inspectorul de muncă a identificat pe numita dumitrescu G. care desfășura activitate în folosul petentei din 06.09.2013 ( potrivit propriei declarații solicitate acesteia de către inspectorul de muncă) fără a avea încheiat, în formă scrisă, contractul individual de muncă, anterior începerii raporturilor juridice de muncă așa cum prevede art.16 alin.1 din Codul muncii.
Potrivit art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii cu modificările și completările ulterioare „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1 din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 la 2000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.”
Potrivit art.16 alin.(1) din Codul muncii „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului anterior începerii raporturilor de muncă.”
Așadar, acordul de voință se manifestă concret prin semnarea contractului individual de muncă de către ambele părți anterior activității de către salariat, iar în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă așa cum este reglementat de art. 16 alin.(1) din Codul muncii, se prezumă că a fost încheiat pe perioadă nedeterminată. Dovada clauzelor contractuale și a prestațiilor aferente se face cu orice mijloc de probă, consecință a caracterului de protecție al legislației muncii față de salariat. Acest lucru însă nu îl exonerează pe angajator de urmările faptei sale contravenționale săvârșite constând în nerespectarea obligației prevăzute de art.16 alin.1 din Codul muncii.
În cauză numita D. G. a fost surprinsă lucrând afectiv la petentă în calitate de vânzător, în program de lucru de 8 ore, anterior datei controlului, respectiv din data de 06.09.2013, în intervalul orar 9-17 și că nu a semnat contract individual de muncă, astfel cum rezultă din declarația solicitată și dată inspectorului de muncă în data de 13.09.2013.
Petenta nu invocă motive de nelegalitate ale procesului verbal, însă aceste împrejurări nu vor împiedica instanța sesizată cu verificarea legalității procesului verbal de constatare a contravenției să analizeze conținutul acestuia sub aspectul respectării condițiilor de fond și formă ad validitatem stabilite de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, din cele reținute, instanța a constatat că procesul verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității atât în ce privește cazurile de nulitate ce pot fi invocate de petent, cât și cele care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Totodată, instanța a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție, în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului verbal a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului ci, petentul, cu respectarea prevederilor art.1169 C.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art.167 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța a constatat că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține, potrivit art.1169 C.civ. petentului.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze, în primul rând, dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului verbal.
Astfel, în primul rând, instanța a constatat faptul că petenta nu a solicitat instanței, ca aceasta, în conformitate cu prevederile art.167 C.pr.civ., să-i încuviințeze proba testimonială în vederea dovedirii existenței în speță a unei stări contrare cu cele reținute prin procesul verbal de constatare contestat în prezenta cauză.
În al doilea rând instanța a constatat, din coroborarea înscrisurilor administrate de intimat, că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Din analiza întregului material probator rezultă că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt contrarii celei reținute în procesul verbal, astfel încât nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ..RL., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru dovedirea unei situații de fapt contrare celei reținută prin procesul-verbal de contravenție.
Aceste aspecte nu sunt reale, deoarece prin plângere a solicitat încuviințarea aceste probe, depunând și adresa martorului în vederea citării.
S-a mai arătat că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la termenul la care instanța a rămas în pronunțare a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare a avocatului care o reprezenta.
În drept s-a invocat disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.
Intimatul INSEPCTORATUL T. DE MUNCĂ ARGEȘ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în data de 13.09.2013 cu ocazia efectuării unui control în complexul J. a identifica o persoană care desfășura activitate sub autoritatea petentei timp de 8 ore/zi în schimbul salariul de 800 lei/lună, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Tribunalul, examinând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate, situația de fapt reținută, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.09.2013 petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în sumă de_ lei, în temeiul 260 alin.1 lit.e din Codul Muncii, întrucât cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 13.09.2013 s-a constatat că petenta, în calitate de angajator a primit la muncă pe numita D. G. începând cu data de 06.09.2013 fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă.
Astfel cum, a reținut și instanța de fond și tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, a căror nerespectare este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută.
În privința susținerii apelatei că instanța de fond a pronunțat o soluție cu nerespectarea dreptului său la apărarea, tribunalul constată că este neîntemeiată.
Plângerea este formulată de petentă prin apărător prin urmare, atât partea, cât și avocatul său aveau cunoștință de proces. Prin citația primită de petentă la data de 08.09.2014 i s-a adus la cunoștință termenul de judecată din 29.10.2014.
La termenul stabilit pentru judecarea cauzei reprezentantul petentei nu a fost prezent și nici nu a depus un înscris prin care să solicite amânarea cauzei și în care să arate motivul amânării, pentru a putea aprecia instanța asupra temeiniciei cererii.
Potrivit art. 394 alin.3 C.pr.civ. după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Prin înscrisul trimis prin fax la data de 29.10.2014 ora 13,59 și depus la dosar la ora 14,14, după închiderea dezbaterilor petenta solicita amânarea cauzei și încuviințarea probei cu martori indicând numele acestora și asumându-și obligația de ai prezenta la termenul următor.
Având în vedere că această cerere a fost depusă după închiderea dezbaterilor și prin urmare, după parcurgerea cercetării judecătorești etapă a procesului în care putea fi pusă în discuția părților și instanța avea obligația de a se pronunța asupra ei, în mod corect instanța de fond nu a analizat-o.
Tribunalul constată că apelantei nu i-a fost încălcat dreptul la apărarea.
Cu privire la apărarea apelantei că nu i s-a acordat posibilitatea de a-și dovedi plângerea, tribunalul constată că prin cererea de chemare în judecată apelanta s-a obligat să prezinte martorele la termenul de judecată fără a indicat adresa acestora astfel cum prevede art.197 C.pr.civ.
La termenul de judecată stabilit și adus la cunoștință apelantei prin citație, acesta nu și-a executat obligația de a prezenta martorii în vederea audierii. Prin urmare, în mod corect prima instanța a încuviințat doar proba cu înscrisuri în lipsa martorilor și a neindicării tezei probatorii pentru a cărei dovedire se solicita încuviințarea acestei probe.
Tribunalul constată că în fișa de identificare numita D. G. a declarat că desfășoară activitate de vânzătoare începând cu 06.09.2013 sub autoritatea apelantei petente timp de 8 ore/zi primind un salariu net de 800 lei/lună.
În cauză se constată că nu se impunea anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere că deși, i s-a acordat posibilitatea, apelanta petentă nu a depus nicio probă, prin care să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul constată că sancțiunea aplicată apelantei și menținută de prima instanță este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge art.480 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat de petenta S.C.K. V. S.RL. ca nefondat și va menține ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta . - prin reprezentant legal M. C., cu sediul în Pitești, ., nr. 1A, jud. Argeș împotriva Sentinței civile nr._/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCA ARGES cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A,
dact.C.E.C./A.A.-4 exp./07.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1881/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 271/2015.... → |
|---|
