Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1112/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 5647/288/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1112/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul M. C. împotriva sentinței civile nr. 3232/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. S. Ș. pentru apelantul petent și martorul G. N. propus de apelantul petent, lipsă fiind intimata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul a procedat la audierea martorului propus de apelantul petent, respectiv martorul G. N., sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, martorul menționând că nu este rudă cu părțile și nici în dușmănie cu acestea.
La întrebarea instanței, martorul G. N. învederează că nu are pretenții pentru deplasarea la instanță.
Apărătorul apelantului petent învederează că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului petent M. C. învederează că este justificată solicitarea de aplicare a art. 11 alin 1 din OG 2/2001, în sensul că a apărut o stare de necesitate care a dus la săvârșirea faptei contravenționale de către petentul M. C.. Solicită să se observe că mărturia martorului audiat se coroborează cu obiecțiunile consemnate de petent în procesul verbal de contravenție și cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, solicită să se observe că poliția nu a depus buletinul de verificare metrologică solicitat în cauză, fiind depus un buletin de verificare metrologică pentru autoturismul_, deși în procesul verbal de contravenție de menționează că autoturismul pe care era aparatul radar, care ar fi constatat contravenția, este_, astfel că și acest aspect este in favoarea petentului, conf. principiului in dubio pro reo, pentru anularea procesului verbal de contravenție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu V. la data de 09.05.2013 sub nr._, petentul M. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/28.04.2013.
În motivarea cererii petentul arată că în timp ce conducea autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare VL_ în apropierea localității Valea Ursului, DN 7, a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a circulat cu viteza de 117 km/h. Mai arată petentul că posibila depășire a vitezei a fost generată de o stare de necesitate, respectiv o urgență medicală. Mama petentului suferă de o boală a inimii și avea o criză cardiacă, necesitând administrarea de urgență a unor medicamente ce au fost procurate de petent de la prima farmacie din Bascov.
Cu privire la temeinicia procesului verbal se învederează instanței că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal nu a constatat fapta prin propriile simțuri, ci viteza înregistrată i-a fost comunicată prin stație. Față de lipsa de pericol social, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
Anexat plângerii au fost depuse înscrisuri (filele 6-11 dosar declinat).
Intimatul a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V., solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Prin sentința civilă nr. 4246/06.09.2013 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.10.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 28.04.2013, petentul a fost depistat circulând cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare VL_ cu viteza de 117 km/h, depășind cu 67 km/h limita maximă de viteză.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar ._, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar, iar cinemometrul este autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, fapt ce rezultă din atestatul operatorului radar. Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar și a autoturismului pe care acesta e montat.
Totodată, se arată că autotestarea potrivit NML 012 – 05 și manualului de utilizare se efectuează la pornirea aparatului radar, în mod automat. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video, iar cum la dosar au fost depuse planșe foto rezultă că funcția a fost efectuată. Se apreciază că s-a făcut dovada că respectiva contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
Potrivit art. 411 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 4-6).
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3232/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 28.04.2013, petentul a fost condus pe DN 7, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare VL_ cu viteza de 117 km/h, depășind cu 67 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv întocmirea procesului verbal de către un agent care nu a constatat săvârșirea faptei prin propriile sale simțuri, instanța a constatat că nu a fost dovedită o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Conform dispozițiilor art. 109 alin 2 din O.U.G. 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenție. Aceasta situație constituie excepție de la prevederile art. 109 alin 1 din O.U.G. 195/2002 conform cărora constatarea contravențiilor se face direct de către polițistul rutier.
Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientei. Nu este îndeajuns să se constata o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din planșele foto depuse la dosar (fila 4), rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 117 km/h, se afla în localitate, având în vedere gardul care se vede pe marginea drumului, precum și autoturismul parcat pe stradă. Astfel, planșa foto atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 117 km/h.
Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/18.04.2013 (fila 6) a fost emis de către Institutul Național de Metrologie, iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 4).
Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 67 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Instanța nu poate reține apărările petentului privind existența unei stări de necesitate motivată de criza cardiacă suferită de mama sa, aflată în autoturism cu acesta.
Din bonul fiscal depus la dosar (fila 7 dosar declinat) instanța a constatat că petentul a achiziționat medicamentele necesare mamei sale după o oră de la momentul opririi sale în trafic. Aceste medicamente au fost achiziționate de la o farmacie din Bascov, la ora 18:44, astfel cum rezultă din bonul fiscal, iar petentului i s-a întocmit proces verbal la ora 17:40 (fila 6 dosar declinat).
Este puțin probabil ca starea mamei petentului să fi fost atât de gravă încât să necesite depășirea cu mult a limitei legale, însă să nu justifice administrarea de medicamente decât după mai mult de o oră de la declanșarea crizei. Totodată, localitatea de unde au fost achiziționate medicamentele este localitatea învecinată celei unde petentul a fost oprit pentru control astfel încât nu i-ar fi luat o oră și 5 minute să ajungă la farmacie.
Față de cele argumentate mai sus, instanța a reținut că nu este aplicabilă starea de necesitate în cazul faptei săvârșite de către petent, astfel încât instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 675 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 67 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. C., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a reținut în mod eronat apărările petentului cu privire la existența cazului fortuit și a stării de necesitate, care înlătură caracterul contravențional al faptei conform art.11 din OG 2/2001.
Instanța nu a examinat cererea petentului care a susținut că agentul constatator care a surprins viteza nu este același cu cel care a constatat contravenția.
Din planșa foto care atestă viteza de 117 km/h nu rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului, aspect care creează dubii cu privire la fapta contravențională, iar aceste dubii profită petentului.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pe motiv că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, sens în care se invocă prev.art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.04.2013, apelantul petent a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 28.04.2013, a condus pe DN 7, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare VL_ cu viteza de 117 km/h, depășind cu 67 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.
În consecință, apelantului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.
Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile, diferența constând în cui îi revine sarcina probei.
În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal (exemplu viteza nu era cea reținută în procesul verbal), sarcina probei revine organului constatator.
În speță, organul constatator a dovedit fapta contravențională imputată apelantului cu: planșele foto depuse la dosar - în care apare autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare VL_ ca rulând cu viteza de 117 km/h în interiorul localității; atestatul operatorului radar, fila din registrul abaterilor radar – în care se menționează fapta contravențională imputată apelantului și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar utilizat (f.4-6).
Apelantul a invocat starea de necesitate și cazul fortuit pe motiv că la data respectivă în autoturismul pe care îl conducea se afla și mama sa care avea probleme cu inima și i se făcuse rău.
Martorul audiat în apel, G. N. (f.38), a relatat că în luna aprilie se afla, împreună cu mama apelantului, în autoturismul condus de acesta, care rula de la Rm.V. spre Pitești, la cumpărături. Pe drum, mamei apelantului i s-a făcut rău, moment în care apelantul a condus cu viteză mare pentru a ajunge la o farmacie de unde să-i cumpere mamei sale medicamente. Autoturismul a fost oprit în trafic de organele de poliție iar întocmirea procesului verbal de contravenție a durat aproximativ o jumătate de oră, interval în care nici apelantul, nici martorul nu au sunat la 112.Ulterior, toți s-au deplasat spre Pitești, au oprit la o farmacie de unde mama apelantului și-a cumpărat medicamente.
La Pitești și-au făcut cumpărăturile și s-au întors la Rm.V..
Tribunalul reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile cazului fortuit, deoarece, apelantul, ca om diligent, putea să prevadă că starea de sănătate a mamei sale îi poate crea probleme, în condițiile în care, în urmă cu un an, aceasta se externase cu mențiunea că vechea boală cardiacă are o evoluție favorabilă.
Pe de altă parte, starea de sănătate a mamei apelantului nu a fost atât de gravă din moment ce au stat în trafic mai bine de o jumătate de oră, în momentul în care au fost opriți de poliție, fără a apela Serviciul de urgență 112.
De asemenea, nu sunt întrunite nici condițiile stării de necesitate, deoarece așa cum s-a arătat, pericolul nu era iminent, iar eventuala stare de criză a mamei apelantului putea fi înlăturată prin apelul la 112. Prin urmare, pericolul nu era iminent și putea fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea unei contravenții.
Reindividualizarea sancțiunii nu se impune, deoarece, potrivit art5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea aplicată de organul constatator a fost proporțională cu gradul de pericol concret al faptei, ridicat, întrucât rularea pe drumurile publice cu viteza de 117 km/h, în interiorul localității este de natură să pună în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică nu doar a apelantului șofer, ci și a celorlalți participanți la trafic.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul M. C. cu domiciliul în Râmnicu V., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3232/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE cu sediul în Pitești, jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 09.04.2015
Președinte, M. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
14.04.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 271/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 535/2015.... → |
|---|
