Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2207/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2207/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8973/280/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2207/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător A. M.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către intimatul I. T. DE munca împotriva sentinței civile nr 9173/02.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind petenta . SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 01.04.2014, sub nr. 1_, petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ, inlocuirea sanctiunii cu amenda aplicata prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014 cu sanctiunea avertismentului.
In motivare s-a aratat ca petenta a procedat la corectarea contractelor de munca in sensul rectificarii datei de incepere a activitatii din 11.03.2014 in 10.03.2014, fapta nu a avut consecinte pentru cei doi salariati, este o societate nou infiintata, nu a avut intentia de a frauda legea si a avut o atitudine sincera pe parcursul derularii controlului.
Prin sentința civilă nr. 9173/02.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești a fost admisă plângerea și înlocuită sanctiunea contraventionala constand in amenda în cuantum de_ lei aplicată prin procesul verbal . nr._/19.03.2014 cu avertisment.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, încheiat de intimatul I. T. de Muncă Argeș, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003 retinandu-se ca a primit la munca pe C. C. E. si Pitigoi F. D. din 10.03.2014 in lipsa contractelor individuale de munca încheiate în forma scrisa, anterior inceperii activitatii
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De altfel, nici petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate absoluta sau relativa a actului contestat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute, până la proba contrarie.
Din cuprinsul plangerii, instanta a constatat ca petenta a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța a constatat că cererea petentei privește reindividualizarea sancțiunii cu amenda contravenționala aplicata, cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului. Cu privire la această solicitare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentei, în cuantum de_ lei este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, lipsa unei urmări social periculoase sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei. Instanta a retinut si faptul ca petenta a intreprins masurile necesare pentru .>
S-a constatat astfel, că o amendă într-un cuantum atât de ridicat depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentei, în caz contrar antecedentul putând sta la baza unei sancțiuni mult mai grave în cazul săvârșirii unei noi contravenții de aceeași natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive: instanța de fond, în mod eronat, a apreciat un pericol scăzut al faptei și a dispus înlocuirea amenzii, motivat de faptul că petenta este la prima abatere de acest gen, iar imediat după efectuarea controlului s-a conformat dispozițiilor legale; în speță nu se impunea ușurarea răspunderii contravenționale mai mult decât a fost deja realizată de către inspectorul de muncă care a aplicat amenda minimă prev. de art.260 alin.1 lit. e Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cauzei îl reprezintă plângerea petentei . SRL, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.03.2014 și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, cu motivarea că a procedat la corectarea contractelor de munca în sensul rectificării datei de începere a activității din 11.03.2014 în 10.03.2014, fapta nu a avut consecințe pentru cei doi salariați, este o societate nou înființata, nu a avut intenția de a frauda legea și a avut o atitudine sinceră pe parcursul derulării controlului.
Apreciind că amenda aplicată petentei în cuantum de_ lei este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta, instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta are un grad de pericol social scăzut, în raport de modalitatea săvârșirii și lipsa unei urmări social periculoase.
Potrivit art. 249 NCPC, sarcina probei revine celui care face o susținere înaintea instanței de judecată, dispoziții ce sunt aplicabile și în prezenta plângere contravențională.
Tribunalul reține că în prezenta cauză, petenta a avut posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, însă din probele administrate nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Din verificările efectuate, respectiv din fișele de identificare tip ITM completate de numiții C. C. E. si Pitigoi F. D., a reieșit că aceștia desfășurau activitate în funcția de muncitor necalificat, în cadrul societății petente, încă din data de 10.03.2014, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Procedând în acest mod, angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin.1 din Codul muncii, fapta astfel reglementată fiind sancționată cu amendă în sumă de 20.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Tribunalul mai reține că, în cauză, nu subzistă niciun motiv de nulitate absolută a actului administrativ de sancționare a petentei, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 și art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în prezența reprezentantului legal al petentei, fiind comunicat acestuia dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate de inspectorul de muncă.
Față de aceste împrejurări, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 20.000 lei, nu poate fi apreciată ca disproporționată în raport cu pericolul social al faptei, efectul produs asupra angajaților, precum și cu imperativul disciplinei relațiilor de muncă, sancțiunea fiind aplicată în raport de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001.
Reținând cele expuse, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința, în sensul că va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de către intimatul I. T. DE MUNCA cu sediul în P., Republicii, nr. 11, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 9173/02.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind petenta . SRL cu sediul în P., .. 46, jud. Argeș.
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. M. C. |
E.A. 08.07.2015
dact.C.E.C./6 exp.
jud.fond A.A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1139/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1017/2015.... → |
|---|
