Anulare act administrativ. Sentința nr. 4595/2014. Tribunalul CLUJ

Sentința nr. 4595/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 11352/117/2013

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal nr. 3184

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA CIVILA Nr. 4595/2014

Ședința publică de la 24 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. N.

Grefier L. C.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant A. DE P. ., reclamant S. C., reclamant D. V., reclamant M. V. B., reclamant T. O. M., reclamant P. L., reclamant H. E. M., reclamant P. R. și pe pârât P. MUN.CLUJ N., pârât ., având ca obiect anulare act administrativ

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsa partile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca la data de 23.06.2014 parata ., respectiv reclamantii au depus prin registratura concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.06.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții A. DE P. ., S. C., D. V., M. V. B., T. O. M., P. L., H. E. M., P. R. in contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Cluj-N. și ., au solicitat instanței ca in temeiul art.14 alin.l din Legea nr.554/2004, să se dispună suspendarea Autorizației de construire nr. 1107/10.09.2013 emisă in favoarea ., prin care s-a autorizat „continuare lucrări fără modificarea soluției constructive la sediu firmă S+D+P+3E - A.C. inițiala nr.1436/01,09.2008 și amenajări exterioare”,cu obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietari ai apartamentelor situate in imobilul cu regim de înălțime P+2E+M, situat in mun. Cluj-N., ., proprietate ce se învecinează la est cu imobilul pentru care a fost emisa de P. mun. Cluj-N. beneficiarului . autorizația de construire nr. 1107/10.09.2013, care a fost adusa la cunoștința publicului pe pagina web a Primariei mun.Cluj N. în data de 07.10.2013.

Reclamanții au mai arătat că a fost emisa pentru „continuare lucrari fara modificarea soluției constructive la sediu firma S+D+P+3E - A.C. inițiala nr.1436/01.09.2008 si amenajari exterioare” iar la data de 31 octombrie 2013 au formulat plangerea prealabila. prin care au solicitat revocarea AC nr. 1107 din 10.09.2013.

Reclamanții au considerat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 alin.l din Legea nr.554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ și că imobilul situat in mun.Cluj N., . este edificat sfidând orice norma legala și limita bunului simț prin faptul ca au fost încălcate atât prevederile Legii nr. 50/1991 și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia, cat și ale Codului civil și OMF nr.536/1997.

De asemenea, reclamanții au considerat că AC nr.1107/10.09.2013 a fost emisa cu încalcarea prevederilor art.54 alin.6 din Normele de aplicare a Legii nr.50/2001, astfel ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.l1 lit.b) din Legea nr.50/1991 coroborate cu art.53 alin.6 din Normele de aplicare a Legii nr.50/2001.

Totodată, au apreciat ca prin sintagma „fără modificarea soluției constructive” s-a urmarit emiterea autorizației de construire fără reluarea procedurii de autorizare, ce implica inclusiv acordul vecinilor, cu scopul fraudării legii și acoperirii ilegalităților evidente comise la autorizarea inițiala, care s-a facut in lipsa acordului vecinilor imobilului la data autorizării (respectiv 01.09.2008).

Reclamanții au precizat ca au adus in atenția autorității emitente faptul ca la data autorizării, la dosar nu a fost depus acordul proprietarilor vecini direct afectați, respectiv din imobilul situat in mun.Cluj N., ..

Reclamanții au apreciat ca . a fost de rea-credinta, inducand in eroare autoritatea emitenta prin depunerea unei declaratii fără nicio valoare juridica, întrucât a fost data in anul 2005 (cand, intr-adevar . era proprietarul întregului imobil, pe care, insa ulterior l-a înstrăinat, fără a aduce la cunoștința si a transmite prin actul de vanzare-cumparare noilor proprietari acordul dat catre .) și că autoritatea publica a dat dovada de neglijenta, neverificând situația juridica a vecinătăților si luand in considerare actele depuse de ..

Reclamanții au menționat că acordul vecinilor este necesar si în conformitate cu prevederilor art.27 pct.l lit.a-c, pct.2,3 si 5 din Legea nr.50/1991, întrucât era vorba de o construcție noua, iar prin edificarea noii construcții la o distant de aproximativ 1 m de imobilul lor sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea construcției și anume lucrările de construire trebuie realizate cu o retragere minima de 3 m față de limitele laterale iar aceasta condiție a fost relevata și de Certificatul de urbanism nr.646/06.03.2007 care face parte integranta din documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire, însă cu toate acestea, prin AC au fost autorizate lucrări de construire ce nu respecta retragerea minima obligatorie.

Reclamanții au învederată că în aceste condiții, proprietatea lor si dreptul lor de proprietate au fost vătămate, iar actul administrativ este nelegal si se impune suspendarea acestuia.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. Municipiului Cluj-N., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea unui act administrativ.

Pârâtul a considerat că nu este întrunită condiția cazului bine justificat, deoarece așa cum rezultă din conținutul AC nr. 1107/2013 aceasta a fost emisă în vederea continuării lucrărilor autorizate prin AC inițială nr. 1436/2008, astfel că în baza art.54 pct.3 și 4 din Ordinul nr.839/2009, valabilitatea certificatului de urbanism și a avizelor și acordurilor este menținută.

Pârâtul a apreciat că nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, deoarece simpla afirmație a reclamanților că edificarea imobilelor de către beneficiar ar aduce prejudicii acestora, respectiv locatarilor învecinați, nu conduce la concluzia că aceștia vor suferi un prejudiciu material viitor și previzibil, cu atât mai mult cu cât iminența producerii unei pagube nu este prezumată de lege ci ea trebuie dovedită în concret.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta ., a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată și a invocat excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantei Asociația de proprietari ., precum și excepția lipsei de interes în conformitate cu prev. art.32 lit.d și a art.33 din C.pr.civ.

Pe fondul cererii de suspendare, pârâta a arătat că părțile, în mod reciproc, au fost de acord să deroge de la toate normele urbanistice în vigoare care impuneau pentru ambele clădiri retragerea la 3 m de mejdie și că toate demersurile pentru edificarea imobilului au început în anul 2002.

Pârâta a mai arătat că în condițiile art.53 alin.3 din Ordinul nr. 839/2009 a reluat procedura, fiind emisă o nouă autorizația de construire, cea atacată prin prezenta cerere și că nu se poate face abstracție de toate actele administrative emise anterior care au intrat in circuitul civil și nici de edificatul propriu-zis construit în baza acestora.

De asemenea, pârâta a învederat că susținerile reclamanților sunt pur subiective și fără orice suport, respectiv că reclamanții nu au reușit să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, astfel că in speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

La termenul din 05.05.2014 și 16.06.2014 reclamanții Magyari V. B. și H. E. M. au solicitat sa se ia act de renunțarea la judecata, așa încât, în temeiul art.406 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul va lua act de aceasta manifestare de voință.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamantei Asociația de proprietari din ., Tribunalul constată că aceasta este întemeiată, atribuțiile acesteia fiind limitate la actiuni care sereferă la buna folosire a locuințelor din imobil. După cum se poate observa la art. 3 din Statutul Asociației privind capitolul Obiectul de activitate alin 1, reiese că: A. de proprietari are ca obiect de activitate asigurarea conditiilor de funcționare normala atat a locuintelor (apartamentelor) și spatiilor cu alta destinație decât cea de locuință, denumite în continuare spații, aflate în proprietate exclusive, cat și a spatiilor constructor și instalatiilor, aflate în proprietate ..

In scopul realizării obiectului sau de activitate asociația de proprietari are urmatoarele atributii principale:

Încheie contracte cu furnizorii de produse si de servicii si îsi asuma obligate în nume propriu si în numele proprietarilor;

-angajeaza si, dupa caz, suspenda din functie administratorul proprietari comune indivize și personalul necesar bunei gospodariri a acestei proprietari;

-reglementeaza folosirea, întreținerea repararea, înlocuirea și modificarea proprietari comune;

-adopta si amendeaza bugetul de venituri si cheltuieli, precum si fondul de rulment; asigura calcularea și încasarea cotelor obisnuite si speciale pentru cheltuieli comune de la proprietari; impune penalizari pentru întarzierea la plata cotelor de întreținere;

-adopta sau amendeaza decizii, reguli sau regulamente;

-initiaza și apara în procese, în nume propriu si/sau al asociaților, interesele comune legate de cladire;

-exercita si alte atributii care i-au fost conferite prin acordul de asociere sau prin votul asociatilor.

Cu privire la cererea de suspendare, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.

Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.

Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.

În speță, se constată că în reclamanții nu au făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente având în vedere următoarele aspecte:

Cu privire la condiția cazului bine justificat, se constată că motivele invocate de către reclamanți exced cadrului procesual circumstanțiat prezentului litigiu, respectiv: necesitatea emiterii unei noi autorizații de construire în favoarea pârâtei . și nu doar o prelungire a autorizației de construire în situația în care nu s-au finalizat lucrările în termenul acordat prin autorizație sau prin prelungirea valabilității autorizației; împrejurarea ca s-a modificat sau nu soluția constructivă a imobilului; de asemenea că era necesară sau nu emiterea unui nou certificat de urbanism. Aceste aspecte nu pot intra în analiza cazului bine justificat.

Astfel, cu privire la îndeplinirea primei condiții, prin Decizia 3316/2006 a I.C.C.J. – Secția contencios administrativ fiscal în care s-a reținut că „prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede – în limitele și condițiile anume reglementate”.

De asemenea, prin Decizia nr. 257/27.10.2006, Curtea Constituțională a reținut că „suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate”.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Sub aspectul pagubei iminente, starea de fapt reținută de instanța de fond nu este confirmată de probe care să ateste că este periclitată siguranța blocului de locuințe în care locuiesc reclamanții, aspectul asupra căruia Tribunalul a lămurit interesul pentru care reclamanții au promovat acțiunea și anume contestarea servituții de vedere pe care cei doi beneficiari ai autorizațiilor de construire le-au acordat reciproc pentru cele doua imobile limitrofe situate în .> Față de aceste considerente de fapt și de drept, reține astfel neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Ia act de renunțarea la judecată a cererii de suspendare formulată de reclamanții Magyari V. B., CNP_, domiciliat în Cluj-N., ., . și H. E. M., CNP_, domiciliată în Cluj-N., ., ..

Admite excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de P. din ., CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj.

Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a A.C. nr. 1107/2013 emisă de pârâtul P. Municipiului Cluj-N. în favoarea ., formulată de reclamanții S. C., CNP_, D. V., CNP_, T. O. M.,_, P. L., CNP_, P. R., CNP_, toți cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., jud.Cluj in contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., .-3, jud.Cluj și ., CUI RO_, cu sediul în Cluj-N., ..37 bis, jud. Cluj.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2014.

Președinte,

A. N.

Grefier,

L. C.

Red.AN/tehn.MG/28.06.14/10ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 4595/2014. Tribunalul CLUJ