Anulare act administrativ. Sentința nr. 3500/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3500/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 8705/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILA NR. 3500/2014
Ședința publică din data de 25 Aprilie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. T.
Grefier R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamanta DULĂMIȚĂ L. G., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SANATATE.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 23.04.2014 prin serviciul de registratură al instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Totodată se constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11.04.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.04.2014.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 16.04.2013 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta AV. L. G. DULAMITA, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței admiterea acțiunii cu consecința anulării Deciziei nr. E 124 din 08.03.2013 ca fiind netemeinică și nelegală, decizie prin care a fost respinsă contestația împotriva Deciziilor de impunere nr._/1/13.12.2012 și nr._/1/13.12.2012, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 33.365 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că la data de 08.03.2013 parata i-a comunicat Decizia nr. E l24 din data de 08.03.2013, prin care i-a fost respinsa contestația formulata împotriva Deciziilor de impunere nr._/1/13.12.2012 si_/1/13.02.2012, privind contribuțiile datorate la FNUASS si accesorii fiscale datorate FNUAS, stabilite asupra veniturilor impozabile realizate in perioada 2006 -2012, in cuantum de 33.365 lei, suma solicitata la data emiterii Deciziei nr. El24 privind contribuții restante, majorări de întârziere si penalități restante.
Reclamanta arată că pentru a exista o obligație fiscala este necesar sa fie emis un titlu de creanța care consta, fie in declarația fiscala a contribuabilului, fie in lipsa ei sau in anumite cazuri prevăzute de lege in decizia de impunere.
In speța actele atacate nu pot fi considerate a fi declarații fiscale ale subsemnatei reclamante întrucât nici nu au fost completate de către mine si nici nu au fost semnate de către subsemnata, fiind exclusa calificarea lor ca si declarație fiscala a contribuabilei. Ele au fost întocmite de către parata pentru a fi semnate de către subsemnata, care insa am refuzat acest lucru asa cum a arătat si în cadrul contestației.
In condițiile acestui refuz si independent cui ii aparținea competenta emiterii deciziei de impunere parata era obligate sa întocmească sau sa ia masuri pentru întocmirea deciziilor de impunere pentru perioada mai sus indicate ceea ce nu a făcut.
Potrivit art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar" participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fiind obligatorie.
Pe de alta parte, tot acest articol reglementează principiile in baza cărora funcționează sistemul de asigurări de sănătate printre care alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări ( art. 208 alin. 3 lit. a, principiu enunțat identic in art. 218 alin. 2).
Reclamanta arată că nu este asigurata a Casei de asigurări de sănătate Cluj neexprimându-și niciodată intenția de a deveni asigurata a CAS Cluj.
Art. 4 alin 3 din H.G. 972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, precum si art. 222 din Legea 95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fii informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, nivelul de contribuție personala si modalitățile de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale.
Așadar aceste drepturi sunt stabilite doar pentru cei ce au calitate de asigurați, iar aceștia nu sunt potrivit art. 211 decât cei ce au incheiat un contract de asigurare. Legiuitorul a stabilit anumite drepturi pentru persoanele neasigurate, adică fara respect. Art. 211, care ar datora aceste contribuții înseamnă a recunoaște implicit ca aceste persoane nu au dreptul la informare.
Daca Legea nr. 95 /2006 ar fi stabilit un sistem obligatoriu de plata al acestor contribuții nu ar fi trebuit sa condiționeze plata acestora de prestarea serviciilor medicale. Astfel ca persoana care nu a încheiat contract de asigurare, nu poate beneficia de servicii medicale chiar daca nu are contract, or dimpotrivă art. 211 alin 11 stabilește categoric ca asigurații au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data începerii plații contribuției la fond.
Astfel este absurd a fi obligată la achitarea acestor sume având in vedere ca niciodată nu a avut contract semnat cu C. de A., nu a beneficiat de nici un pachet de servicii medicale.
Conform art. 211 din Legea nr. 95/2006, "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetățenii străini si apatrizii care au solicitat si obținut prelungirea dreptului de ședere temporara sau au domiciliul in România si fac dovada plații contribuției la fond, in condițiile prezentei legi In aceasta calitate, persoana in cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
Mai mult aceste decizii cuprind si penalitățile pe perioada 2006-2012, ceea ce este o greșita aplicare a legii, in condițiile in care nu au fost emise decizii anuale, pentru a putea curge penalități de la data emiterii acestora, iar penalitățile de întârziere se calculează de la data la care obligațiile de plata devin scadente, după ce s-a comunicat decizia privind plata obligației fiscal.
Ca urmare, organele CNAS nu sunt organe fiscale si, in consecința, nu pot emite decizii de impunere.
În drept, au fost indicate Legea 95/2006, OG 92/2003.
În probațiune au fost anexate înscrisuri.
Pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată și nelegală și menținerea actelor atacate ca temeinice și legale deoarece acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 95/2006 care prevăd că participarea la plata contribuțiilor de asigurări de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie pentru toți cetățenii, iar reclamanta nu a declarat și nu și-a plătit contribuția datorată aferentă acestor venituri.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Astfel, instanța reține că pe seama reclamantei au fost emise de către pârâtă deciziile de impunere menționate în petitul acțiunii, decizii emise din oficiu, în baza art. 208 din Legea 95 / 2006, apreciindu-se că asigurarea și calitatea de asigurat nu rezulta din semnarea unui contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea 95 / 2006.
Ca urmare a veniturilor realizate de către reclamantă, comunicate pârâtei de către ANAF, pârâta a procedat la emiterea deciziilor de impunere în cuantumul legal, privind contribuția la FNUASS, debit principal și accesorii.
Reclamanta a apreciat că procedura de emitere a deciziilor de impunere a fost nelegală iar cuantumul debitelor a fost în mod greșit calculat, formulând și contestații administrativă în sensul art. 205 din OG 92/2003 însă acestea au fost respinse, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.
Instanța mai reține că reclamanta a invocat împrejurarea că, pe parcursul judecării cauzei, la data de 4 aprilie 2014 s-a publicat în Monitorul Oficial Sentința civilă nr. 835/2012 a Curții de Apel București prin care au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 637/13 august 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției,precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS, respectiv în partea referitoare la posibilitatea de emitere de către casele de asigurări de sănătate de titluri de creanță sub forma deciziilor de impunere.
În considerentele hotărârii mai sus menționate, se reține că este adevărat că, potrivit art. 216 din Legea 95 pe 2006, C. Națională De A. de Sănătate, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală, iar potrivit art. 141 alin. 1 din acest din urmă act normativ, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent.
Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor reglementate de titlul VI al Codului de procedură fiscală și nu un act de executare silita.
Ca urmare, decizia de impunere nu se confundă cu titlul executoriu, în condițiile în care acesta din urma este emis în mod separat conform dispozițiilor art. 141 alin. 4.
În consecință, competența de a emite titluri executorii nu o include și pe aceea de a emite decizii de impunere, aceste competențe fiind stabilite de legiuitor în mod distinct.
În sensul art. 23 din Legea 554/2004, instanța reține că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București.
În considerarea caracterului de ordine publica a litigiilor de contencios administrativ care au ca obiect acte administrative cu caracter normativ, actuala lege a contenciosului administrativ, reglementează efectele erga omnes ale hotărârilor judecătorești prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, aceste hotărâri fiind astfel, asemeni deciziilor Curții Constituționale, general obligatorii, cu putere numai pentru viitor, ca efect al publicării acestora în Monitorul oficial al României, partea I sau în monitoarele oficiale ale județelor.
Prin urmare, se reține ca legea derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătorești, așa încât hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes după cum și actul administrativ ce se execută produce în practica aceleași efecte.
Așa fiind, aceasta trăsătură a hotărârii judecătorești conduce în mod logic la concluzia că hotărârea judecătorească prin care a fost anulat parțial sau total un act administrativ cu caracter normativ produce efecte față de toate subiectele de drept ca si deciziile Curții Constituționale.
Dispozițiile legale anulate în parte, respectiv art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS stă și la baza emiterii actelor administrativ-fiscale atacate în prezenta cauză.
Prin urmare se pune problema în cauză, dacă acest temei juridic mai poate fi luat în considerare în prezenta cauză în forma inițială, având în vedere împrejurarea că la data emiterii titlurilor de creanță atacate art. 35 era în vigoare iar în conformitate cu principiul tempus regit actum, actele administrativ-fiscale atacate au fost în mod legal emise.
Instanța reține că, în sensul art. 147 din Constituție, aliniatul (4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Textul constituțional este similar celui prevăzut de art. 23 din Legea 554/2004, prin urmare, cu privire la aplicabilitatea acestora în cauzele deduse judecății și la înțelesul sintagmei „ pentru viitor ” s-ar impune ca cele două texte legale să producă aceleași efecte.
Potrivit DECIZIEI Curții Constituționale nr. 223 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, s-a explicat în ce constă conținutul sintagmei „ pentru viitor ” .
Astfel, s-a arătat potrivit considerentelor menționate că Instanța de contencios constituțional „ constată că, intrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de catre C. N. de Pensii Publice, prin casele judetene de pensii si casele sectoriale de pensii, de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al României, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data sus-mentionata, in aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila ”.
Prin urmare, instanța reține, în sensul deciziei menționate, că efectele produse pentru viitor înseamnă și aplicarea acestora în cauzele pendinte pe rolul instanțelor judecătorești în care textul legal este incident.
În sprijinul acestei interpretări vine și efectul de opozabilitate erga omnes al publicării hotărârii de anulare în Monitorul oficial. Atâta timp cât hotărârea de anulare a fost publicată, dispozițiile acesteia devin opozabile inclusiv instanței de judecată.
O interpretare în alt sens ar goli de conținut efectele publicării deoarece este evident că atâta timp cât efectele relative ale hotărârii judecătorești inter partes se produc de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, organul administrativ nu va mai emite acte administrative în baza textului de lege cu caracter normativ anulat.
Prin urmare, instanța reține că atâta timp cât hotărârea prin care s-a anulat în parte art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 a fost publicată în Monitorul oficial, aceasta este opozabilă și instanței de judecată, dispozițiile acesteia fiind aplicabile și în cauzele pendinte, astfel și în prezenta cauză.
Reținând că la baza emiterii actelor administrativ fiscale atacate stau dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, între timp anulate, reținând că pârâta nu are competența legală de a emite titluri de creanță, instanța apreciază că se impune admiterea cererii și anularea deciziilor atacate.
Având în vedere aspectele menționate, instanța apreciază că nu mai este de interes analizarea celorlalte aspecte invocate pe calea cererii de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, în baza art. 1, 8, 10, 18 din Legea 554/2004 instanța va admite cererea formulată de către reclamantă și va anula actele administrative atacate.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta DULĂMIȚĂ L. G., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat O. Dulămiță, în D., .. 27, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SANATATE CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj .
Anulează Decizia nr. E 124 din 08.03.2013 și Deciziile de impunere nr._/1/13.12.2012, nr._/1/13.12.2012 și exonerează reclamanta de la plata sumelor stabilite în sarcina sa.
Obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată 1000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul înregistrându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Aprilie 2014.
Președinte, M. T. | ||
Grefier, R. B. M. |
MT/MT 26.06.2014.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 569/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 973/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
