Anulare act administrativ. Sentința nr. 5063/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5063/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 2440/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5063/2014
Ședința publică de la 29 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Grefier C.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . și pe pârât A. N. DE ADMINISTRATE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N., pârât A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN AUTORITATEA N. A VAMILOR DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CLUJ, având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 C.Proc. civilă, art. 85, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul disp. art. 248 Cod proc civ instanța din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale a Vămilor, excepție pe care o admite constatând că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din OUG nr. 7/2013 Agenția și Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri atașate acțiunii și întâmpinării, în baza art. 254 și 255 C.Proc. civilă, apreciind că acestea sunt legale, utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Instanța constată că nu se mai impune estimarea duratei procesului în temeiul art. 238 Cod Proc. Civilă.
Instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta . în contradictoriu cu pârâții A. N. DE ADMINISTRATE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ N. și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN AUTORITATEA N. A VAMILOR DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CLUJ, a solicitat anularea Deciziei nr.73/15.10.2013, a Deciziei nr. 1567/52/07.03.2013 și a Procesului verbal de control nr. 1566/65/07.03.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia si procesul verbal atacat au fost întocmite cu încălcarea art. 131 Codul de procedura fiscala, respectiv dupa împlinirea termenului de prescripție a creanțelor fiscale iar actele atacate vizează declarația vamala_/20.11.2006 si declarația vamala_/27.12.2006 și că termenul de prescripție a început sa curgă la 1 ianuarie 2007 si s-a împlinit la 1 ianuarie 2012.
Reclamanta a mai arătat că apărarea pârâtelor consta in faptul ca societatea a achitat sumele stabilite prin Decizia pentru regularizarea situației nr.6960/72/31.10.2011 însă reclamanta a invocat prescripția a dreptului de a constata existenta unor creanțe fiscale si nu prescripția dreptului de a cere executarea silita a acestora.
De asemenea, a susținut că este real că a achitat sumele stabilite prin Decizia 6960/72/31.10.2011, însă a arătat că achitarea debitului s-a efectuat pentru a stopa curgerea penalităților si ținând cont de cele indicate în actele de control ale pârâtei Direcția Județeana pentru Acciza si Operațiuni Vamale Cluj, iar Decizia 6960/72/31.10.2011 a fost atacata in instanța formându-se dosarul nr._/117/2012 aflat pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurări sociale.
În opinia reclamantei, eventualele penalități de întârziere trebuiau retinute in decizia inițială pentru regularizarea situației nr. 6960/72/31.10.2011, neputându-se efectua un nou control asupra unei perioade/acte deja verificate de organele de control vamal/fiscal, control care s-a finalizat prin emiterea unei decizii pentru regularizarea situației, nefiind incidente condițiile unei reverificări fiscale.
Totodată, reclamanta a învederat că pârâtele aduc ca si temei de drept art. 105 alin.3 pentru legalitatea efectuării unui nou control in martie 2013, argumentul fiind acela ca in fapt este vorba de o inspecție de sine stătătoare având in vedere ca deși perioadele supuse verificării se suprapun, actul fiscal atacat se refera la alte sume datorate bugetului de stat și că susținerile pârâtele sunt în contradicție cu cele cuprinse in actele administrativ fiscale atacate unde se menționează fără echivoc faptul ca avut loc o reverificare a declarațiilor vamale I_/20.11.2006 si I_/27.12.2006.
Reclamanta a apreciat că pârâtele ignoră prevederile art.105 ind.1 cu privire la reverificare dar și normele de aplicare a Codului de procedură civilă în cadrul cărora sunt indicate situațiile în care pot avea loc reverificări și că in speta dedusa judecatii, organul de inspectie fiscala nici nu i-a comunicat o decizie de reverificare și nici un aviz de inspectie.
Reclamanta a considerat că in speta, reverificarea, asa cum reiese si din conținutul Deciziei 1567/52/07.03.2013 dar si al Procesului verbal de control nr.1566/65 din 07.03.2013, a fost efectuata la sediul Direcției Județene pentru Accize si Operațiuni Vamale Cluj pe baza documentelor din arhiva proprie si a avut la baza adresele DRAOV Cluj nr._-1/17.12.2012, 2198-2/25.02.2013.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neprobată și menținerea tuturor actelor administrativ-fiscale emise în sarcina reclamantei.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în cauza dedusă judecății a dobândit calitate procesuală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. și că susținerile reclamantei nu sunt reale.
Pârâta a mai arătat că decizia D.G.F.P. Cluj prin care s-a respins contestația la actul administrativ-fiscal emis de D.J.A.O.V. Cluj este temeinică și leală, deoarece reclamanta nu a adus argumente și probe, apte să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură, pin efectul legii, actul administrativ-fiscal contestat.
Cu privire la actele dresate de autoritatea vamală, pârâta a susținut că inspectorii vamali au procedat în data de 07.03.2013 la reverificarea declarațiilor vamale nr. I_/20.11.2006 si I_/27.12.2006 depuse de reclamantă și că din cauza declarării eronate a bazei impozabile cu ocazia întocmirii acestor declarații vamale, drepturile vamale de import datorate nu au fost corect stabilite, motiv pentru care la data de 31.10.2011 s-au stabilit cuantumul drepturilor vamale datorate de reclamantă pentru importurile efectuate și implicit diferența de drepturi vamale rezultată, sens in care s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 6960/72/31.10.2011.
De asemenea, pârâta a susținut că ulterior stabilirii acestor diferențe de drepturi și ca urmare a dispozițiilor menționate în adresele emise de către D.R.A.O.V. Cluj, la data de 07.03.2013, s-a constatat că reclamanta datorează și penalități de întârziere pentru perioada 01.07._11 iar aferent diferențelor de drepturi vamale a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației nr. 1567/52/07.03.2013, care face obiectul prezentei cauze.
Totodată, a învederat că până la data emiterii actului administrativ fiscal atacat prin contestație, reclamanta a achitat deja drepturile vamale stabilite prin Decizia nr. 6960/72/31.10.2011, motiv pentru care invocarea la data de 16.04.2013 a prevederilor referitoare la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, este caducă, lipsită de sens, respectiv căzută în desuetudine.
Pârâta a considerat că în urma faptului că la data de 23.11.2011 reclamanta a achitat voluntar debitele prin decizia susmenționată, această dată reprezintă data la care contribuabilul efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat, motiv pentru care sunt aplicabile prevederile art.92 alin.1 lit.c C.pr.fisc., care conduc la întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale iar de la această dată începe un nou curs al prescripției.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, penalitățile de întârziere se datorează de către un contribuabil pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată iar accesoriile stabilite prin actele administrative atacate trebuie să urmeze soarta obligațiilor principale, în raport cu care au fost calculate.
Referitor la dosarul nr._/117/2012 al Tribunalului Cluj, invocat de reclamantă, pârâta a menționat că acesta are ca obiect contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de regularizare a situației nr. 6960/72/31.10.2011 și a Procesului verbal de control nr. 6959/131/31.10.2011.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.11.2006 si la data de 27.12.2006 reclamanta a efectuat două operațiuni de import, ocazie cu care au fost intocmite Declarațiile vamale de import nr. I_ respectiv nr. I_.
Urmare a controlului ulterior efectuat de organele vamale a fost intocmită Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control vamal nr.6960/72/31.10.2011 prin care s-a stabilit obligația reclamantei de plată a unor debite reprezentând TVA și comision vamal, pentru perioada fiscală 20.11._11.
La data de 7.03.2013, organul vamal a emis Decizia pentru regularizarea situației nr. 567/52/7.03.2013 stabilind in sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2.356 lei reprezentand accesorii,ferent diferențelor de drepturi vamale identificate la controlul ulterior.
Contestația administrativă formulată de reclamantă impotriva Deciziei de calcul a accesoriilor nr. 567/52/7.03.2013 a fost respinsă prin Decizia nr.73/15.10.2013.
Reclamanta a achitat voluntar debitul principal ( stabilit prin Decizia de regularizare nr.6960/72/31.10.2011), in două etape, astfel:suma de 401 lei reprezentand diferență comision vamal a fost achitată la data de 14.11.2011, prin OP nr.1397 iar suma de 15.305 lei reprezentând diferență TVA a fost achitată la data de 23.11.2011 prin
Instanța invalidează argumentul de nelegalitate invocat de reclamantă, vizând emiterea deciziei de regularizare pentru accesorii cu incălcarea regulilor pentru efectuarea reverificării fiscale prevăzute de art 105 indice 1 Cod procedură fiscală, reținând că in conformitate cu prevederile art. art. 100 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 autoritatea vamală are dreptul ca ,,dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală”, iar ,,Când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune” (alin. 3).
Totodată,art. 4 pct. 19 și 15 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor statuează că această autoritate „exercită controlul ulterior, conform reglementărilor vamale” având în principal atribuții în ,,verificarea modului de declarare de către titularul operațiunii vamale sau de catre reprezentantul sau a drepturilor de import și a altor drepturi legal datorate reprezentand impozite și taxe care, potrivit legii, sunt in atributia autoritatii vamale; incaseaza și vireaza aceste drepturi; stabilește, prin controlul ulterior al declaratiilor, diferentele și asigura incasarea sau, dupa caz, rambursarea ori remiterea acestora; aplica formele și instrumentele de plata și de garantare a drepturilor de import și a altor impozite și taxe aflate în competenta sa”.
De asemenea, art. 2 lit. b din Anexa 1 la Ordinul nr. 7521/2006 privind Normele metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior statuează că autoritatea vamala are atribuții în a dresa „acte specifice de reverificare a declaratiilor sau de control ulterior, efectuate pentru aplicarea corecta a reglementarilor vamale si a altor dispozitii legale privind . si destinatia finala ale marfurilor care circula intre teritoriul vamal al Romaniei si alte tari, inclusiv stationarea marfurilor care nu au statutul de marfuri românești”.
Din analiza coroborată a prevederilor legale mai sus citate rezultă că in mod deplin legal organele vamale au procedat la efectuarea controlului ulterior finalizat cu emiterea celor două decizii mai sus indicate, pentru obligații principale si pentru accesorii
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 983/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4558/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
