Anulare act administrativ. Sentința nr. 1039/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1039/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 6297/117/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1039/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S.C. F. C. SRL CU SEDIUL ALES LA AV.R. A. și pe pârât M. C. N.-DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, pârât P. M. C.-N., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond si susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 27 ianuarie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31 ianuarie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta . în contradictoriu cu pârâții P. M. C. N. și MUNICIPIUL C. N., a solicitat anularea Dispoziției Primarului M. C.-N. nr.811/22.02.2013 și a deciziei de impunere nr.5203/07.01.2013 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale, iar in subsidiar anularea in parte a acestei decizii in privința majorărilor de întârziere, respectiv suspendarea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara mai multor mijloace de transport și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., s-a emis decizia de impunere nr.5203/07.01.2013 prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumelor susmenționate.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Cu privire la impozitul stabilit prin Decizia de impunere nr.5203/2013, a arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Județului C. s-a constatat că încadrarea legală pentru stabilirea impozitului pe remorcile și semiremorcile având carte de identitate proprie și care circulă într-o combinație de vehicule s-a stabilit în mod eronat, iar prin Decizia nr.44/2011 emisă de Curtea de Conturi s-au stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat bugetului local și că această situație se datorează diferențelor de interpretare a prevederilor art.263 alin.5 și 6 C. fiscal.
Reclamanta a apreciat că pentru semiremorcile în cauză, omologate individual, având carte de identitate proprie, impozitul se stabilește conform art.263 alin.6 C. fiscal și că decizia de impunere atacată a fost emisă cu încălcarea mai multor principii consacrate în legislația fiscală, și anume dreptul de a fi ascultat, lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului, securitatea juridică, precum și buna credință a reclamantei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a arătat că nu poate obligată la plata majorărilor, deoarece acestea sunt imputabile doar pârâtului, urmare a neglijenței manifestate în forma continuată și după finalizarea controlului din anul 2010.
Pârâții Municipiul C.-N. și P. M. C.-N., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au arătat că prin decizia de impunere nr.5203/07.01.2013, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâții au mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/23.11.2011, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
Au mai arătat pârâții că semiremorcile deținute de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de Municipiul C.-N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241 C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
De asemenea, au susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/23.11.2011.
Ulterior, reclamanta a învederat că renunță la judecarea petitului privind suspendarea deciziei de impunere în cauză
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.811/22.02.2013 emisă de Municipiul C.-N. – Direcția de impozite și taxe locale prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 5203/07.01.2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei . obligația de plata a sumei de 2302 lei, reprezentând diferență de impozit pe mijloacele de transport calculată pentru perioada 2008-2012 suma de 593,56 lei majorări și suma de 1178 lei pe anul 2013.
Reclamanta a fost identificata ca titular al obligațiilor fiscale mai sus menționate in calitatea sa de proprietar a două semiremorici marca Schmitz.
In cadrul analizei de legalitate dispoziției contestate, instanta remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/23.11.2011 emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Județului C..
Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instantei de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/29.06.2012 pronunțată in dosarul nr_ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/18.10.2012 a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr nr.8294/18.10.2012 a Curții de Apel C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru tertii propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul transat prin hotarare, nici reprezentati in acel litigiu. Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situatii juridice careia judecata i-a dat nastere.Hotararea, prin insasi existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti. Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune u nui terț hotărârea judecătorescă obținută, ea nu poate opune acestuia insuși conținutul hotărârii, rezultat al dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, îintrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioara procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul paratilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi.
În perioada fiscală avută in vedere de pârâtul Municipiul C.-N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2013), ipotezei de fapt a speței îi erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada_12, pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule-autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.
Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate. Mijloacele de transport pentru care s-a emis Decizia de impunere nr. 5203/2013 nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru „remorci, semiremorci și rulote” masa totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorca și semiremorca nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
La data de 13.07.2012 Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2, potrivit căruia dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva. Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul Cod Civil care stabileste ca legea este aplicabila atât timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este întărită prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia „ legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
Reținând că normele metodologice au un caracter de interpretare a dispozițiilor legale și că efectele acestora se aplică tuturor situațiilor juridice rezultate din aplicarea legii, instanța apreciază că Decizia nr.44/23.11.2011 a Camerei de Conturi a Județului C. este lovită de caducitate în privința celor stabilite prin pct.I.3 cu privire la recalcularea și recuperarea impozitelor datorate pentru remorci și semiremorci.
Astfel, pârâta nu mai este ținută de dispozițiile deciziei devenită caducă, fiind necesar a calcula impozitele in conformitate cu normele metodologice în vigoare.
Pentru motivele arătate, reținând că pârâta a emis decizia de impunere și ulterior decizia de soluționare a contestației în condițiile în care Decizia nr.44/23.11.2011 devenise caducă, prin adoptarea normelor metodologice in noua formă publicate in Monitorul Oficial nr.481 din 13.07.2012, aceasta a procedat in mod nelegal, stabilind în sarcina reclamantei impozite într-un cuantum nedatorat.
Prin urmare, întrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul Municipiul C.-N. apare ca nelegală pentru întreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr 5203/7.01.2013 instanța va admite acțiunea si va dispune anularea Dispoziției nr.811/22.02.2013 a Primarului M. C.-N. și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de Municipiul C.-N..
In temeiul prevederilor art. 453 alin (1) din Codul de procedură civilă, pârâtii vor fi obligați sa platească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 418, 3 lei reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta ., C._, cu sediul ales în C.-N., ., ., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C. N., CUI_ și P. M. C. N., ambii cu sediul în C.-N., .-3, jud.C..
Anulează Dispoziția Primarului nr. 811/2013 si a Deciziei de impunere nr. 5203/2013.
Obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecata in suma de 418,3 lei.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 Ianuarie 2014.
Președinte, A. R. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.AR/tehn.MG
5 ex. 07.03.14
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1652/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
