Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4438/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4438/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 933/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4438/2014
Ședința publică din data de 17 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L.-M. F.
Grefier: M. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de către autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta S. F. MUNICIPAL D. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 10 iunie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.02.2014 sub nr. de mai sus reclamantul R. M., a solicitat obligarea pârâtei S. F. MUNICIPAL D. (fosta Administrația Finanțelor Publice a municipiului D.) să îi restituie suma de 1922 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă calculată de la data achitării taxei 17.05.2012 și până în momentul restituirii efective, conf. OUG nr. 13/2011, privind nivelul dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 al TCE (actualul art.110 din TFUE ).
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, carte de identitate, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, cerere de restituire a taxei de poluare, corespondență purtată cu SFM D..
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Prin același înscris pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu solicitându-se ca în cazul admiterii acțiunii, admiterea și a cererii de chemare în garanție.
În susținere se arată că taxa a fost plătită de reclamantă în contul deschis: disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule „ taxa care se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în luna mai 2012 un autoturism marca Ford tip Conect, nr. identificare WFOGXXTTPG6L89006, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, la data de 28.02.2006, ar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 1.922 lei la S.F.M. D., în data de 17.05.2012.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, motivând că se menține obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel taxa de poluare are temeiul legal și nu poate face obiectul unei restituiri.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâtul S.F.M. D. urmând a fi obligat să-i restituie reclamantului suma de 1922 lei achitată prin chitanța nr._ eliberată la data de 17.05.2012, cu dobânda legală calculată la aceasta sumă începând cu data de 17.05.2012 si până la achitarea efectivă.
În temeiul art. 60 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, ținând seama că sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chemata în garanție tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1922 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda legală calculată la aceasta sumă începând cu data de 17.05.2012 și până la achitarea efectivă.
În temeiul art.453 C.proc.civ., la solicitarea reclamantului, pârâtul S.F.M. D. va fi obligat, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 592,2 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. M., cu domiciliul procesual ales la sediul cab. av. A. I. S., în D., ., jud. Cluj, in contradictoriu cu pârâtul S. F. MUNICIPAL D., cu sediul in D., .. 2, jud. Cluj.
Obliga pârâtul sa restituie reclamantului suma de 1922 lei achitata prin chitanța nr._ eliberata la data de 17.05.2012, cu dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de 17.05.2012 si până la achitarea efectivă.
Admite cererea de chemare in garanție formulată de pârât.
Obliga chemata in garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6, sa plătească paratului suma de 1922 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legala calculata la aceasta suma începând cu data de 17.05.2012 si pana la achitarea efectiva.
Obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 592,2 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica din 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. F. M. S.
Red. 5 ex./L.M.F./D.M.
24.06.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 744/2014.... → |
|---|
