Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3062/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3062/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 7167/117/2013
Dosar nr._
cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3062/2014
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. T. și pe pârât S. M. FISCAL G., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 230 decembrie 2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 248 al. 4 Noul cod de procedură civilă.
Instanța pune în discuție, iar față de lipsa părților respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că „Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod”, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, în vigoare din data de 31.01.2012.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa de poluare încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 ianuarie 2012 și taxa de emisii poluante ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Pentru toate acestea, se impune respingerea excepției.
Instanța, în temeiul art. 255 Noul cod de proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Reține că prin cererea înregistrată la data de 08.05.2013, sub nr. de mai sus, reclamanta B. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1542 lei plătită cu titlul de taxă pentru emisii poluante, obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei menționate de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod nelegal, suma mai sus indicată cu titlul de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat membru al C.E.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamanta că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 28, 30, 34 și 110 din TFUE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Curtea a stabilit prin Hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. la data de 7.04.2011 că art.110 TFUE, fostul art.90 în vechea reglementare, trebuie interpretat în sensul că nu se permite ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicabilă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în statul membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Aceeași interpretare se poate desprinde și din Hotărârea preliminară pronunțată în cauza N. vs.România pronunțată la data de 7 iulie 2011.
Regimul de impozitare prevăzut de actuala lege în vigoare, Legea 9/2012 este similar celui prevăzut de OUG 50/2008 ,având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Prin urmare, reclamanta apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită,nedatorată,impunându-se restituirea acesteia.
În drept, s-a invocat art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 28, 30, 34 și 110 din Tratatul de la Lisabona, art. 7, din Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 13/2011.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare,cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâta A.F.P. a mun. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că normele legale care au instituit taxa de poluare sunt conforme cu legislația europeană.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În drept, s-au indicat dispozițiile art.60-63 C.pr.civ.
Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.
Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Opel, . VSX000073P4136036, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, aceasta a fost obligată să achite suma de 1542 lei cu titlul de taxă pentru emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice G., la data de 10.02.2012.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe pârâtei A.F.P. mun. G., care însă i-a respins cererea.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost perceputa sub incidenta Legii 9/2012.
Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede că taxa instituită potrivit dispozițiilor legii se aplică tuturor categoriilor de autoturisme,indiferent că acestea sunt importate sau provin de pe piața națională.
Potrivit dispozițiilor OUG nr.1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Astfel, prin dispozițiile OUG nr. 1/2012 s-a introdus din nou o discriminare între autovehiculele second-hand importate din piețele statelor comunitare și cele existente pe piața națională, fiind pe deplin valabile cele statuate în cauzele T. și N. de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Analizând compatibilitatea taxei instituită prin dispozițiile Legii nr. 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG nr. 1/2012, cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare - similară cu taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG 1/2012 - cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente, instanța apreciază că taxa instituită actualmente de Legea nr. 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG nr. 1/2012, încalcă prevederile art. 110 în actuala numerotare, din TFUE.
În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla . concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța consideră că norma interna în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 110 din Tratatul C.E.
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second- hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.
Exista desigur un raport de concurenta între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamanta este îndreptățită la încasarea dobânzii legale de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată .
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că Administrația F. pentru Mediu deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă pentru emisii poluante. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca Administrația F. pentru Mediu să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
În consecință, în baza art.72-74 C.pr.civ, instanța va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata în favoarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a sumei de 1542 lei.
În baza art. 453 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâta aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. T., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.97, ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G., cu sediul în G., ., jud.Cluj și în consecința:
Obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G., să restituie reclamantei suma de 1542 lei cu titlul de taxă pentru emisii poluante nedatorata precum și dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 10.02.2012 și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice G. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă această din urmă parte la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1542 lei încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante plus dobânda legală în materie civilă calculată de la data de 10.02.2012 și până la data restituirii efective a sumei.
Obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2014.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, L. C. |
Red.EB/tehn.MG
5 ex. 13.05.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1740/2014.... → |
|---|
