Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1740/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1740/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 24414/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1740/R/2014
Ședința publică de la 8 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. T.
Judecător: L.-Anișoara C.
Judecător: R. M.
Grefier: D.-A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ împotriva sentinței civile nr. 6650/2013 a Judecătoriei C.-N. privind și pe intimatul C. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
De asemenea, constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 6650/10.04.2013 a Judecătoriei C.-N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A., cu domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. și, în consecință,
A fost redusă amenda contravențională aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 25.09.2012 de la suma de 300 lei la suma de 200 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.10.2012, sub dosar nr._ petentul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - Direcția Poliției Locale, că prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal nr._ încheiat în data de 25.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul recunoaște că în data de 08.08.2012 a oprit în locul menționat în procesul verbal de contravenție. Arata că era ora 21:00 și erau multe locuri de parcare libere. Autoturismul a staționat 5 min, timp în care și-a cumpărat o pâine din magazinul de la parterul blocului. Considera ca de la o oprire de câteva minute până la ocuparea abuziva a locului de parcare este o mare diferența (fl. 2-3).
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri (fl. 4).
Plângerea este scutita de plata taxelor de timbru și timbru judiciar conform art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, deși a fost legal citat nu a depus întâmpinare.
În probațiune, intimatul a depus înscrisuri, în copie (fl. 14-22).
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele parti proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat în data de 25.09.2012 de intimatul M. C.-N. - Direcția Poliția Locală, petentul C. A. a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționata de art. 1, lit. C din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 08.08.2012, ora 21:03, pe ., aparținând domeniului public al Municipiului C.-N., a parcat autoturismul cu număr de înmatriculare_, ocupând abuziv un loc de parcare.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului (fl. 4) și a fost comunicat acestuia în data de 11.10.2012 (fl. 17).
În baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal, iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat de intimat în data de 25.09.2012, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, s-a constatat că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale referitor la întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție. Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totodată, art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, definește contravenție ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, prin art. 1, lit. c din H.C.L. nr. 149/2009, privind unele masuri referitoare la oprirea, staționarea și parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. se prevede ca constituie contravenție ocuparea abuziva a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate în administrarea primariei, de către o alta persoana decât titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de către Primăria municipiului C.-N. și se sancționează cu amenda de la 200 la 400 lei conform art. 2, lt. A din aceeași hotărâre.
Potrivit planșelor fotografice de la fila 16 din dosar autoturismul petentului cu număr de înmatriculare_ este parcat într-un loc special amenajat pentru parcarea autoturismelor.
Petentul nu contesta starea de fapt reținuta în cuprinsul procesului verbal nr._/25.09.2012, susținând doar că a staționat cel mult 5 minute, aspect nedovedit.
În raport de cele expuse, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție nr._/25.09.2012 a fost legal și temeinic încheiat, neputându-se dispune anularea acestuia.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 300 lei, instanța de fond a constatat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea art. 2, lit. a din H.C.L. nr. 149/2009.
Însă, având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei, împrejurarea că nu s-au evidențiat circumstanțe, care să confere contravenției valențe agravante și ca intimatul nu a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare, instanța apreciază că este suficientă aplicarea minimului amenzii legale, respectiv 200 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat în data de 25.09.2011 și, în consecință, a dispus reducerea amenzii contravenționale aplicate de la 300 lei la 200 lei.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, nefiind întemeiate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul M. C.-N., Direcția Politia Locala solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului declarat s-a arătat în esență că amenda contravențională aplicată intimatului a fost stabilită la nivelul minim stabilit de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa și că la individualizarea acesteia a fost respectat principiul proporționalității iar cuantumul sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de către instanța de fond nu este suficient pentru a forma convingerea că intimatul se va conforma conduitei legale pe viitor.
Analizând recursul promovat în cauză pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.21 al.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Or, în acord cu prima instanță, față de criteriile de mai sus prev. de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, raportat la starea de fapt din procesul verbal, gravitatea redusă a faptei contravenționale reținute, posibilele consecințele ale nerespectării dispozițiilor legale, tribunalul apreciază că în cauză nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat astfel că este corectă reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, realizată de către instanța de fond.
Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge recursul declarat de M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 6650 din 10.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 6650 din 10.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 08.10.2014.
Președinte, M. T. | Judecător, L.-Anișoara C. | Judecător, R. M. |
Grefier, D.-A. B. |
Red. 2 ex./R.M./D.M.
16.01.2015
Jud.fond: I. M. R.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
