Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3241/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3241/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 8685/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 3241/2014
Ședința publică din data de 11 Aprilie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. T.
Grefier R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE G., privind și pe chemata în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 07.08.2013 prin serviciul de registratură al instanței reclamantul a depus la dosarul cauzei copia chitanțelor reprezentând dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 41 lei, iar la data de 19.12.2013 pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție, în trei exemplare, din care un exemplar a fost comunicat reclamantului, iar unul chematei în garanție.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, temeiul de drept fiind art. 95 pct. 1 din Noul cod de proc. civ., care prevede că Tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în temeiul art. 72 Noul cod de proc. civ. admite în principiu cererea de chemare în garanție formulata de pârâtă, în temeiul art. 248 al. 4 Noul cod de proc. civ., unește cu fondul cauzei exceptia inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă, iar în temeiul art. 255 Noul cod de proc. civ. încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare atât asupra cererii de chemare în garanție, asupra exceptiei inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la restituirea sumei plătită cu titlul de taxă de poluare și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma sus indicată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat comunitar.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxă este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României.
Taxa de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO 1, sau EURO 2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind una de mediu.
Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Taxa de poluare este contrara și practicii C.J.C.E.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25, 28, 30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004, art. 85, art. 86 alin. 6 și art. 135 C.pr.fiscală, OUG 50/2008.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare,cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, în principal în baza excepției inadmisibilității iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În drept, s-au indicat dispozițiile art.72 C.pr.civ.
Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.
Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele :
În baza art. 248 C.pr.civ, instanța este ținută a analiza cu prioritate excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocate, în raport de faptul că este admisibilă doar restituirea unei părți din taxa achitată și doar pe cale administrativă, instanța reține că excepția este neîntemeiată. Astfel, cererea reclamantului vizează restituirea în întregime a taxei achitate pe motiv că aceasta nu este datorată, fiind percepută în mod abuziv și contrar dreptului comunitar. Prin urmare cererea de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată, în condițiile în care pârâta refuză restituirea benevolă a taxei nu poate fi considerată inadmisibilă. La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin Cauza T. de către CJUE în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului vizând restituirea în întregime a taxei în această situație pot fi analizate pe calea prezentei proceduri.
Cu referire la fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite o sumă de bani cu titlul de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la organele financiare, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe pârâtei, pârâta respingându-i însă cererea.
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 .
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008 cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente instanța apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90, 110 în actuala numerotare, din TFUE.
În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află . concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța consideră că norma internă în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat, instanța consideră că se impune acordarea dobânzii legale.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată .
În baza art. 453 C.pr.civ., Tribunalul va obliga pârâta aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului cheltuielile de judecata.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că Administrația F. pentru Mediu deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă de poluare. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca Administrația F. pentru Mediu să restituie taxa pârâtei pentru că aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
În consecință, în baza art.72 C.pr.civ, instanța va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata în favoarea pârâtei a sumei achitată de reclamant cu titlul de taxă de poluare.
Fără cheltuieli de judecată în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. I., CNP_, domiciliat în G., ., ., județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE G., actualmente SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL G., cu sediul în G., ., județul Cluj, și în consecință:
Obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 2920 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare prin Chitanța ., nr._, pentru înmatricularea autoturismului provenit din spațiul comunitar, taxa fiind nedatorată.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, .. nr.294, corp A, sectorul 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2920 lei, virată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul reclamantului.
Obligă chemata în garanție la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul depunându-se la Tribunalul Cluj .
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2014.
Președinte, M. T. | ||
Grefier, R. B. M. |
Red. M.T./Dact. G.M./4 ex. /14.04.2014.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 4224/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
