Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2447/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2447/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 7996/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2447/2014
Ședința publică din 14 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. I. T., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PUBLICE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. C.-P. V., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Se procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului la 6 luni, ținând cont de împrejurările cauzei, în temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada efectuării procedurii prealabile cu pârâta și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, sens în care depune Chitanța nr. 004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.947 lei, plătită cu titlul de taxa de poluare și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma sus indicată cu titlul de taxă de poluare pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat comunitar.
A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.
Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României.
Taxa de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO 1, sau EURO 2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind una de mediu.
Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Taxa de poluare este contrară și practicii C.J.C.E.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25, 28, 30 din Tratatul de Instituire a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția României, Legea nr. 554/2004, art. 85, art. 86 alin. 6 și art. 135 C.pr.fiscală, OUG 50/2008.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele :
Cu referire la fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite o suma de bani cu titlul de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la organele financiare, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe pârâtei, pârâta respingându-i însă cererea.
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008.
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din TFUE.
Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008 cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente instanța apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90, 110 în actuala numerotare, din TFUE.
În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Instanța consideră că norma internă în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat, instanța consideră că se impune acordarea dobânzii legale.
Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 1,8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată .
În baza art. 453 C.pr.civ., Tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului cheltuielile de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. T., identificat cu CI, ., nr._, CNP_, domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., Piața A. I., nr. 19, județul Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.947 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare prin Chitanța ., nr._, la data de 10.02.2009, pentru înmatricularea autoturismului reclamantului provenit din spațiul comunitar, taxa fiind nedatorată.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 734 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul înregistrându-se la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. MonicaPop R. A.
Red/dact: M.T./P.R.A
24.03.2014- 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2095/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 837/2014.... → |
|---|
