Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 715/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 715/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3834/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.715/2014
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. Ț.
GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. F., pe pârâta S. F. ORĂȘENESC HUEDIN și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ , reclamantul B. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. F. Orășenesc Huedin și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2332 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânzi legale în materie fiscală, precum și cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că a achitat la S. F. Orășenesc Huedin suma de 2332 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca BMW, cu nr. de identificare WBAHA71070GG54363, conform chitanței . nr._ din data de 04.05.2009.
Consideră reclamantul că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie in raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța privind achitarea taxei, cartea de identitate a autoturismului și certificat de înmatriculare al autoturismului în străinătate, actul prin care a dobândit autoturismul, corespondență purtată cu S. F. Orășenesc Huedin.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 25.10.2013 pârâta S. F. Orășenesc Huedin a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Totodată, pârâta a depus cerere de chemare in garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitându-se în cazul admiterii acțiunii, admiterea și a cererii de chemare in garanție.
In susținerea acestei cereri se arată că taxa care a fost plătită de reclamant „constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu in vederea finanțării programelor pentru protecția mediului”.
In ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare acestea este neîntemeiată întrucât prin Decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere, și întrucât aplicarea Legii 9/2012 a fost suspendată până la data de 01.01.2013, jurisprudența anterioară apariției legii continua să fie aplicabilă.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în raport de dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. F. a achiziționat un autoturism marca BMW, cu nr. de identificare WBAHA71070GG54363, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 2332 lei la S. F. Orășenesc Huedin în data de 04.05.2009, conform chitanței . nr._ (f.8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, la data de 06.09.2011 reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, pârâta însă a comunicat refuzul său expres de restituire (f.19) .
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta S. F. Orășenesc Huedin urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului suma de 2332 lei achitată cu titlu de taxa de poluare.
În ceea ce privește dobânda fiscală pretinsă, tribunalul apreciază că în speță se poate acorda doar dobânda legală întrucât perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță.
În acest sens, în cauza I., analiza Curții s-a circumscris exclusiv stabilirii „dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Atât din considerentele instanței de trimitere, cât și din considerentele Curții rezultă, așadar, pe de o parte, că nu s-a pus în discuție natura dobânzii la care persoanele ar avea dreptul, prin prezentarea celor două modalități alternative prevăzute de dreptul intern pentru acoperirea prejudiciilor - dobânda în materie fiscală și dobânda în materie civilă și comercială -, iar pe de altă parte, că analiza respectării principiilor echivalenței și efectivității s-a făcut de către Curte prin raportare exclusivă la procedura reglementată de dispozițiile art. 124 raportat la art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
La punctul 23 din hotărâre, Curtea stabilește că „în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată)”.
Din perspectiva principiului efectivității, trebuie analizat care este dobânda legală (cea stabilită în materie fiscală sau cea stabilită în materie civilă și comercială) care ar răspunde cel mai bine exigențelor acoperirii efective a pierderilor suferite, fără să dea naștere însă unei îmbogățiri fără just temei.
Astfel, Curtea a subliniat că „acest principiu impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată (…)” (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 29).
Din acest punct de vedere, deosebit de relevante sunt și considerentele Curții prin care s-a subliniat că „Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, în situația existenței unei norme de drept incompatibile cu dreptul Uniunii direct aplicabil, instanța națională este obligată să înlăture aplicarea respectivei norme naționale, având în vedere că această obligație nu limitează puterea instanțelor naționale competente de a aplica, dintre diversele procedee din ordinea juridică internă, pe cele care sunt adecvate pentru protecția drepturilor individuale conferite de dreptul Uniunii (în acest sens a se vedea în special Hotărârea din 27 octombrie 1993, van Gemert Derks, C 337/91, R.., p. I 5435, punctul 33, Hotărârea din 22 octombrie 1998, IN. CO. GE. 90 și alții, C 10/97-C 22/97, R.., p. I 6307, punctul 21, și Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Filipiak, C 314/08, Rep., p. I_, punctul 83)”.
Reclamantul nu a solicitat însă acordarea dobânzii legale, astfel că, în temeiul art.129 alin. 6 din codul de procedură civilă și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acest proces, se va respinge capătul de cerere accesoriu.
In temeiul art. 76 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, ținând seama că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare in garanție și va obliga Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2863 lei cu titlu de taxă pe poluare.
Întrucât între reclamant și pârâta Administrația F. pentru Mediu nu au fost stabilite raporturi juridice directe, se impune respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu această instituție.
În baza art.453 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâta S. F. Orășenesc Huedin, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, taxa de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. F. D., dom. în ., jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. F. D., dom. în ., jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj – S. F. orășenesc Huedin, cu sediul în Huedin, ., jud.Cluj, și în consecință:
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 2332 lei achitata cu titlu de taxă de poluare.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale.
Obliga parata sa plătească reclamantului suma de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, taxa de timbru și timbrul judiciar.
Admite cererea de chemare in garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6.
Obliga chemata in garanție să restituie pârâtei suma de 2332 lei reprezentând taxa restituită reclamantului.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 23.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. Ț. D. C.
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./20.02.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
