Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 684/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 6747/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 684/R/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurenta . împotriva Sentinței civile nr._/2013, pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosar nr._, privind și pe intimatul M. C.-N., Direcția Politia Locală, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, prin Z. T., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Tribunalul constată în ce privește prezentul recurs, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta recurentei, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la recurs.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei, arată că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, respectiv casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare pe fond, cu admiterea pe fond a plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._/10.01.2013, întocmit de intimată, iar pe cale de consecință, desființarea procesului –verbal . În susținerile sale arată că instanța de fond a respins proba cu martori solicitată, apreciind cu totul eronat dispozițiile HCL nr. 149 /2009, în temeiul în care intimata a aplicat sancțiunea contravențională pe motiv că nu s-a făcut dovada probei contrare că nu este proprietara acestor autovehicule. Ori s-ar fi impus ca acea adresă emisă pe baza acestui HCL nr. 149 /2009 art. 5, să –I fi fost comunicat recurentei pentru a putea da curs unui răspuns legal.
Cu privire la adresa amintită este un înscris fabricat, care niciodată nu a fost comunicat recurentei, iar din comunicarea borderoului reiese că acesta nu are aplicată ștampila pentru conformitate a poștei și dovada că a fost comunicată. Solicită a se constata că societatea recurentă și-a îndeplinit obligațiile, a încercat probarea cu martorii din procesul –verbal de contravenție însă nu a fost admisă această probă.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr._/2013 din 28.06.2013, pronunțată în dosar nr._ /2013 a Judecătoriei C.-N. s-a respins plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Locală, ca fiind neîntemeiată.
S-a menținut procesul verbal de constatarea a contravenției, nr._/10.01.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/10.01.2013, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 din HCL nr. 149/2009 (fil. 4).
În urma controlului efectuat la data de 21.09.2012, ora 07:30, loc. C.-N., . A-P. Terapia, s-a reținut în sarcina petentei faptul că a staționat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având o masă totală autorizată de peste 2 tone, pe domeniul public/privat aparținând municipiului C.-N..
Procesul verbal contestat a fost comunicat petentei la data de 17.01.2013, pe cale poștală, cu aviz de primire (fil. 15).
Din cuprinsul înscrisurilor depuse în susținerea plângerii, instanța reține faptul că prin conținutul cărții funciare nr._ se atestă faptul că imobilul clădire și teren situate în loc. C.-N., . A, aparține societății comerciale ., fără a se face referire și la imobilul teren situat la adresa din loc. C.-N., . A, P. Terapia (fil. 21).
În drept, sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța reține faptul că, în speță sunt îndeplinite toate exigențele de legalitate desprinse din art. 16-17, art. 19 OG. nr. 2/2001.
Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de petentă, instanța reține faptul că activitatea de control s-a desfășurat la data de 21.09.2012, procesul verbal fiind întocmit la data de 10.01.2013, și comunicat la data de 17.01.2013, cu respectarea termenelor legale instituite de art. 13 alin. 1, respectiv art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul motivului de nulitate invocat de petentă, instanța reține faptul că prin decizia nr. XXII
din 19 martie 2007 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Prin analogie aceste dispoziții devin incidente, și în cazul nerespectării celorlalte mențiuni enumerate în cuprinsul art. 16 alin. 1 OG nr. 2/2001 și pentru care nu a fost stabilită în mod expres sancțiunea nulității absolute.
În consecință, pentru constatarea nulității relative a procesului verbal devin incidente prevederile art. 105 C.Pr.Civ., fiind, astfel, necesar ca petentul să facă dovada vătămării suferite prin nerespectarea prevederilor art. 16 OG nr. 2/2001 în momentul întocmirii actului sancționator.
În speța analizată, instanța apreciază faptul că viciile de formă invocate de petentă nu au fost de natură să lezeze drepturile sale, actul sancționator fiind redactat în mod lizibil cu indicarea datelor relevante privind identificarea petentei.
Potrivit art. 19 alin. 1 O.G. 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
Din analiza procesului verbal contestat se poate desprinde faptul că la rubrica „martor” este precizată mențiunea potrivit căreia persoanele de față nu doresc să se implice.
Analizând această mențiune, instanța apreciază că lipsa unui martor care să ateste cele consemnate de agentul constatator nu este de natură să atragă nulitatea actului atacat.
Referitor la temeinicia procesului verbal atacat, instanța reține faptul că potrivit art. 3 alin. 2 din OG nr. 2/2001 persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Analizând dispozițiile HCL nr. 149/2009, instanța constată faptul că în cuprinsul acestui act normativ, art. 7 menționează faptul că prevederile sale se completează cu cele cuprinse în OG nr. 2/2001.
Calitatea de contravenient a persoanei juridice rezultă în mod implicit din prevederile HCL nr. 149/2009, care reglementează răspunderea contravențională pentru faptele descrise în cuprinsul său fără a face distincția între persoanele fizice și cele juridice.
Din practica organelor constatatoare a contravențiilor rutiere se poate desprinde obișnuința acestora de a dresa procese verbale de contravenție pe numele proprietarului mașinii implicate în comiterea faptei, atunci când persoana care a condus autovehiculul nu a putut fi identificată.
Această practică este impusă de necesități de ordin practic, fiind imposibil ca organul constatator al contravenției să identifice de fiecare dată persoana care a parcat ilegal. Impunerea unei prezumții cu privire la autorul faptei este permisă, în condițiile în care astfel de prezumții au un caracter relativ.
Astfel, persoanei sancționate i se permite să probeze faptul că nu ea a comis actul încriminat, instituirea unei prezumții absolute aducând atingere atât caracterului personal al răspunderii cât și dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție. În acest sens, instanța reține faptul că potrivit art. 5 din HCL nr. 149/2009 proprietarul sau deținătorul vehiculului/ autovehiculului are obligația de a comunica Politiei Comunitare, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea utilizatorului vehiculului/autovehiculului la data si ora săvârșirii contravenției. În caz contrar, procesul-verbal urmează a fi încheiat pe numele proprietarului sau deținătorului vehiculului/ autovehiculului, chiar dacă acesta este o persoană juridică.
Raportând aceste aspecte de ordin teoretic la speța analizată, instanța reține faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de responsabilitatea instituită în sarcina sa, nefăcând dovada, nici pe parcursul procedurilor desfășurate în prezenta cauză, asupra faptului că autoturismul având nr. de înmatriculare_, nu s-ar afla în proprietatea sa.
Instanța a reținut faptul că, procesul verbal se bucură de forță probantă până la probă contrară, pe care contravenientul trebuie să o facă prin orice mijloc de probă admis de lege pentru a infirma situația de fapt și încadrarea în drept reținute împotriva sa. În cauza analizată, instanța a apreciat faptul că această dovadă nu a fost făcută de către petentă, din analiza probelor administrate, instanța reținând faptul că pentru imobilul teren situat în loc. C.-N., ., P. Terapia nu s-a făcut dovada potrivit căreia acesta este deținut în regim de proprietate privată.
Față de considerentele care preced, instanța în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea formulată de petenta . și a menținut procesul verbal de constatarea a contravenției, nr._/10.01.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
Împotriva sentinței civile nr._/2013 a declarat în termen legal recurs petenta solicitând admiterea recursului iar, după rejudecarea cauzei de fond, admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/10.01.2013, întocmit de intimata și pe cale de consecință desființarea procesului-verbal de contravenție atacat.
În motivare se arată că instanța de fond reține eronat că persoanei sancționate i se permite să probeze faptul că nu a comis actul incriminat, or absolut real și evident că persoana juridica nu putea conduce și parca în locuri neautorizate, ci doar o persoana fizica care în prealabil a condus un autovehicul, îl și poate parca în condițiile reținute în procesul-verbal contestat.
Totodată, instanța de fond a interpretat absolut eronat art. 5 din HCL 149/2009, în temeiul căreia intimatul a și aplicat sancțiunea recurente, astfel că instanța de fond a reținut că petenta n-a făcut dovada probei contrare - că nu este proprietara a acestor autovehicule.
Societatea recurentă este proprietara a acestor autovehicule și nici n-a încercat să facă proba contrară, iar susținerile bineînțeles interpretate foarte greșit, au fost și sunt pentru a se întocmi procesul-verbal pe recurentă, era necesar ca acea adresa prevăzută în temeiul art. 5 din HCL 149/2009 să i se fi comunicat, pentru a putea da curs unui răspuns legal în acest sens.
Or, din analiza dosarului este absolut evident că toate actele sunt înscrisuri unilaterale tipărite de intimat și singurul act comunicat cu încălcarea aceluiași HCL 149 în baza căruia și sunt sancționați, adică art. 5, este procesul-verbal, bineînțeles a cărei executare se urmărește.
Adresa_/486/18.10.2012 - un înscris fabricat pentru onorata instanță, dar niciodată comunicat recurentei.
Totodată, greșit a reținut instanța de fond că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de temeinicie, până la proba contrarie, prezumție căreia îi dă o interpretare absolută, prin respingerea probei cu martori, prin interpretarea greșită a art. 5 din HCL 149, precum și a HCL 149, și prin nereținerea faptului că adresa_/486/18.10.2012 — n-a fost comunicată petentei.
Consideră ca soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.
Înțelege să invoce și în fața instanței de recurs excepțiile invocate în fața instanței de fond, care au fost respinse, sens în care solicită admiterea acestor excepții.
Apărări de fond - susține netemeinic procesul-verbal în cauză întrucât sediul societății este pe . locul săvârșirii contravențiilor este menționat pe . - pod Terapia, fapta contravențională este reținută: că încalcă prevederile HCL 149/2009 lit. a - opririi si staționarii pe domeniul public. Comunică instanței că această adresă nu este domeniul Public, ci proprietate privată - astfel încadrarea faptei la lit. a HCL 149/2009 este netemeinică și nelegală.
Analizând recursul declarat în raport cu dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepțiile de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției, tribunalul constată că în mod legal și temeinic au fost analizate de prima instanță. Astfel, obiectul recursului în constituie hotărârea instanței și nu procesul verbal de constatare a contravenției, acesta a constituit obiectul plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție. Aspectele legate de constatarea nulității absolute au fost analizate de prima instanță în considerentele sentinței atacate, astfel că recurenta avea îndreptățirea de a critica aceste considerente și nu a invoca din nou excepțiile de nulitate. Ca urmare, tribunalul apreciază că recurenta nu mai poate reitera motivele de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției ca motive de recurs, ci doar de a critica considerentele prin care s-a motivat respingerea acestor excepții.
În aceste condiții, tribunalul nu va mai analiza aspectele legate de nulitatea absolută a procesului verbal care au făcut obiectul analizei primei instanțe.
Cu privire la posibilitatea de sancționare a persoanei juridice, tribunalul reține că art.5 din Legea nr.149/2009 instituie răspunderea contravențională a persoanei juridice. Este real că prima instanță a reținut că petenta nu a făcut dovada că nu este proprietara autovehiculului, însă acest aspect nu s-a contestat. Cu privire la faptul că persoana juridică nu putea conduce și parca în locuri neautorizate, nici nu s-a susținut acest aspect, atâta timp cât este de notorietate că numai o persoană fizică poate conduce. În condițiile în care reiese că la momentul constatării contravenției șoferul nu se afla în autovehicul, legea dă posibilitatea ca cel sancționat să fie persoana juridică.
De altfel, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, petentei i s-a solicitat să comunice numele persoanei vinovate de producerea contravenției. În condițiile în care nu s-a răspuns acestei solicitări, în mod legal au fost aplicate dispozițiile art.5 din HCL nr.149/2009.
În ceea ce privește respingerea probei cu martorul propus, recursul este de asemenea nefondat. Astfel, la termenul din 21 iunie 2013 instanța a respins cererea de audiere a martorului Mîzgai A. raportat la teza probatorie care viza locul de parcare al societății petente și la înscrisurile depuse la dosar. Astfel, ceea ce trebuia să probeze petenta era faptul că locul unde a fost parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, . A-P. Terapia nu se află în domeniul public sau privat al statului, ci în domeniul privat al unei persoane fizice sau juridice, probă care nu se face cu martori ci cu înscrisuri. Din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că pe . A-P. Terapia spațiul aparține unei persoane fizice sau juridice și nu Statului Român, un pod neputând fi construit pe domeniul privat.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.304 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul menținând în integralitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de . împotriva Sentinței civile nr._/2013 din 28.06.2013, pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 Aprilie 2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, A.-S. S. | Judecător, D. T. |
Grefier, E. C. |
Red.A.S.S./Tehn.L.C.
2 ex/12.05.2014
Jud. fond: T. C.-Jud. C.-N.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1298/2014.... → |
|---|
