Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1007/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1007/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2107/211/2013
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1007/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător B. G. Z.
Judecător V. B.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către recurentul M. C. N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ împotriva Sentinței civile nr.5814/2013 pronunțată in dosarul nr._ de către Judecătoria C. N. privind și pe intimata ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție DISJ DIN_/211/2012 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei Z. Rusalin care se identifica prin cartea de identitate . nr._ CNP_, lipsa fiind recurentul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că recursul este declarat in termenul legal și a fost comunicat cu intimata.
Nefiind cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala . Învederează instanței ca sediul societății este în C. N. . unde își desfășoară activitatea și eronată este mențiunea săvârșirii contravenției pe . unde exista o casa pe o . fi fost imposibila parcarea celor 6 autovehicule .
Tribunalul reține recursul in pronunțare
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 5814/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA C., a fost anulat procesul-verbal nr._ întocmit de intimat la data de 20.03.2012 ca fiind netemeinic si a fost exonerată petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 400 lei aplicată prin procesul-verbal anulat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal nr._/20.03.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 21.11.2011, ora 20:26, în calitate de proprietar-utilizator al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, pe . a săvârșit fapta contravențională prev. de HCL 149/2009, care sancționează oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor, autovehiculelor destinate transportului de persoane sau de marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al mun. C.-N..
Procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 11.04.2012, astfel cum rezultă din dovada de comunicare, f. 18.
Împotriva procesului-verbal de contravenție petenta a formulat plângere contravențională, în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției invocată de către petentă, instanța a constatat că din motivarea acesteia rezultă că nu este o excepție propriu-zisă ci o apărare de fond, susținerea fiind în sensul că petenta, ca și persoană juridică nu poate avea calitatea de contravenient, apărare care urmează să fie analizată împreună cu celelalte motive invocate de către petentă pe fondul cauzei.
De asemenea, în ceea ce privește prescripția executării amenzii, intimatul avea obligația de a comunica procesul verbal în termen de o lună de la data întocmirii acestuia, nu de la data constatării faptei, cum susține petenta. Cum procesul verbal a fost întocmit la data de 20.03.2012 și comunicat la data de 11.04.2012, rezultă că nu este întemeiată apărarea privind prescripția executării amenzii.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 20.03.2012, prima instanța a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța a arătat că situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța a arătat că nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condițiile art.105 C. proc. civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea în care s-a întocmit procesul-verbal, astfel încât nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect.
De asemenea, nici aspectele privind datele de identificare ale contravenientului nu pot fi reținute ca motiv de nulitate, câtă vreme fapta a fost reținută în sarcina persoanei juridice, identificate prin denumire și sediu, nefiind necesară precizarea unor date de identitate ale unei persoane fizice, astfel cum susține petenta.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a arătat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, instanța a reținut că în probațiune intimatul a depus la dosar planșa foto, f.19-20, nedatată, din care se poate observa doar nr. de înmatriculare al unui autoturism, anume_ . Din descrierea faptei făcută în cuprinsul procesului verbal rezultă că autovehiculul a fost parcat pe ., la data de 21.11.2011, ora 20:26.
Coroborând cu planșa foto depusă în cauză instanța a reținut că nu se poate identifica locul în care a fost efectuată fotografia, și nici data acesteia. Prin urmare, este posibil ca autovehiculul cu nr._ să fi fost parcat oriunde în mun. C.-N. sau în afara orașului și la orice dată, astfel că planșa foto depusă în probațiune nu face dovada săvârșirii contravenției la data și locul reținute în cuprinsul procesului verbal, existând astfel un dubiu în ceea ce privește existența faptei, dubiu ce profită petentei.
Față de susținerile petentei cum că sediul societății este pe . unde aceasta deține un teren unde sunt parcate vehiculele ce îi aparțin, câtă vreme în cuprinsul procesului verbal este indicat ca loc al săvârșirii faptei ., în lipsa altor dovezi care să susțină procesul verbal, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada parcării vehiculului în locul indicat în cuprinsul procesului verbal.
Mai mult, instanța a constatat că locul arătat ca fiind cel în care a fost parcat camionul este situat pe o stradă pe care fizic nu ar putea fi parcate 6 camioane (f.21), având în vedere gabaritul acestora. Or, din adresa emise de către intimat (f.21), reiese faptul că la data de 21.11.2011, orele 20:08 -20:25, pe . ar fi fost parcate 6 autovehicule de transport marfă, care au un gabarit mai mare.
Având în vedere aceste probe, instanța a apreciat că există un dubiu cu privire la corectitudinea situației de fapt consemnate în procesul-verbal. Acest dubiu trebuie să profite presupusului contravenient, în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și principiului in dubio pro reo.
Pentru aceste considerente, în baza art. 34 din OG 2 /2001, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție nr._ întocmit de intimat la data de 20.03.2012 ca fiind netemeinic și a exonerat petenta de plata amenzii stabilite prin acesta.
Impotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, recurentul arată că instanța de fond si-a motivat hotărârea bazându-se exclusiv pe afirmațiile petentei, nedovedite în nici un fel, interpretând în mod eronat înscrisurile depuse de recurentă în probațiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal nr._/20.03.2012 intimata a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 21.11.2011, ora 20:26, în calitate de proprietar-utilizator al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, pe . a săvârșit fapta contravențională prev. de HCL 149/2009, care sancționează oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor, autovehiculelor destinate transportului de persoane sau de marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al mun. C.-N..
Procesul verbal a fost comunicat intimatei la data de 11.04.2012.
Prima instanță a anulat procesul verbal cu motivarea că nu se poate identifica locul în care a fost efectuată fotografia de agentul constatator, și nici data acesteia, fiind, prin urmare, posibil ca autovehiculul cu nr._ să fi fost parcat oriunde în mun. C.-N., existând astfel un dubiu în ceea ce privește existența faptei, dubiu ce profită petentei.
Prima instanță a acordat credit susținerilor petentei în sensul că sediul societății este pe . unde aceasta deține un teren unde sunt parcate vehiculele ce îi aparțin, iar câtă vreme în cuprinsul procesului verbal este indicat ca loc al săvârșirii faptei ., în lipsa altor dovezi care să susțină procesul verbal, a apreciat că nu s-a făcut dovada parcării vehiculului în locul indicat în cuprinsul procesului verbal.
Prima instanță a mai constatat că locul arătat ca fiind cel în care a fost parcat camionul este situat pe o stradă pe care fizic nu ar putea fi parcate 6 camioane având în vedere gabaritul acestora.
Tribunalul însă, ținând cont de jurisprudența CEDO în materie (hot. A. împotriva României și decizia de inadmisibilitate I. P. împotriva României), fără a da o valoare probatorie absolută procesului verbal, constată că în speță vinovăția petentei este dovedită prin coroborarea constatării personale a agentului constatator consemnată în procesul verbal atacat, cu planșele fotografice depuse la dosarul cauzei și cu prezumția simplă rezultând din calitatea de proprietar al autovehiculelor în cauză pe care o are societatea petentă.
Intimata nu a probat o altă stare de fapt, deși avea această posibilitate, rezumându-se la simpla afirmație că autoutilitarele societății nu au fost parcate niciodată la adresa menționată în procesul verbal, motivând și că vehiculele au fost parcate pe . unde aceasta deține un teren .
Aceste susțineri, neconfirmate prin vreo probă a cauzei nu sunt apte a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici să creeze dubii cu privire la obiectivitatea agentului constatator.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, tribunalul reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, constituind o probă de vinovăție în săvârșirea contravenției, pe care contestatorul are posibilitatea de a o înlătura prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Tribunalul reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei, care a intocmit procesul verbal contestat. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Intimata nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, nu a adus nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa și nu a dovedit nici existența unor împrejurări care să justifice un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator, iar simplul motiv că fotografia efectuată de agentul constatator nu surprinde un cadru general al străzii unde era parcat autovehiculul și nu are imprimată data nu este de natură să atragă anularea, de plano, a procesului verbal de contravenție contestat.
În mod legal s-au respins de prima instanță restul motivelor invocate în susținerea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției invocată de către petentă, instanța constată că din motivarea excepției rezultă că aceasta nu este o excepția propriu-zisă ci o apărare de fond, susținerea fiind în sensul că petenta, ca și persoană juridică nu poate avea calitatea de contravenient, apărare care urmează să fie analizată împreună cu celelalte motive invocate de către petentă pe fondul cauzei.
Astfel, în ceea ce privește prescripția executării amenzii, procesul verbal a fost întocmit la data de 20.03.2012 și comunicat la data de 11.04.2012, rezultând că nu este întemeiată această excepție, iar sub aspectul legalității procesului verbal nu s-au identificat cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent,, anularea intervine în condițiile art.105 C. proc. civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, societatea sancționată a fost identificate prin denumire și sediu, nefiind necesară precizarea unor date de identitate ale unei persoane fizice.
În ce privește indicarea persoanei care a săvârșit contravenția, chiar dacă aceasta nu răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului, răspunde pentru fapta proprie săvârșită, în calitate de persoană juridică prin intermediul angajaților săi.
Procesul verbal a fost în mod corect întocmit pe numele petentei, întrucât, prin intermediul șoferului care a condus autovehiculul, societatea petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.
Prin urmare, reținând pe de o parte că procesul verbal conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și că acestuia nu îi lipsește niciun element dintre cele prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 care să fie susceptibil să atragă nulitatea procesului verbal, iar pe de altă parte că vinovăția intimatei este dovedită, după cum s-a arătat anterior, tribunalul va admite recursul formulat de M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 5814/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ pe care o va modifica în sensul că va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 5814/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ pe care o modifică în sensul că respinge plângerea contravențională.
Prezenta decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, A. N. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, V. B. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.V.B.
Tehnored.V.A.M.
2 ex./09.06.2014
Jud. fond:I. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
