Contestaţie la executare. Decizia nr. 1230/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 10642/211/2012*
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1230/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător B. G. Z.
Judecător A. N.
Grefier L. C.
S-a luat spre reexaminare recursul formulat de recurentii L. P. și L. M. împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj N. privind și pe intimat B. P. O., intimat B. A. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul recurentilor, av. J. I. R., lipsa partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,
Reprezentanta recurentilor depune la dosar inscris reprezentand nota de cheltuieli si chitanta nr. 306/23.04.2014 si arata ca nu are alte cereri de formulat.
Instanta declara inchisa faza dezbaterilor si acorda cuvantul pe fond.
Reprezentanta recurentilor solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat in scris.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/29.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii B. P. O. și B. A. R. în contradictoriu cu intimații L. P. și L. M.. S-a îndreptat procesul-verbal privind cheltuielile de executare întocmit la data de 20.03.2012 în dosarul execuțional nr.141/2012 al B.E.J. S. D. M. în sensul reducerii onorariului avocațial în faza de executare silită de la suma de 300 lei la suma de 5 lei, precum și în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 76,00 lei (inclusiv T.V.A.) la suma de 74,4 lei (inclusiv T.V.A.). S-au îndreptat cele două somații execuționale emise împotriva contestatorilor la data de 13.04.2012, precum și adresele de înființare a popririi emise la data de 02.05.2012, toate întocmite în dosarul execuțional nr.141/2012 al B.E.J. S. D. M., în sensul reducerii sumei ce face obiectul executării silite de la valoarea de 510 lei (reprezentând debit + cheltuieli de executare) la valoarea de 213,4 lei (din care 10 lei reprezentând debit, iar 203,4 lei reprezentând cheltuieli de executare silită). S-a dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 68 lei, achitată conform chitanțelor . nr._/27.04.2012 (în valoare de 10 lei), . MCJ nr._/28.06.2012 (în valoare de 29 lei) și . MCJ nr._/28.06.2012 (în valoare de 29 lei), la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. Intimații au fost obligați la plata către contestatori a sumei de 501,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 1,5 lei reprezentând timbru judiciar, iar suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1058/25.02.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin decizia nr.5283/2011 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus obligarea contestatorilor din prezenta cauză la plata către intimații din prezenta cauză a sumei de 10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată iar la data de 20.03.2012 intimații au înregistrat la B.E.J. S. D. M. o cerere de executare silită în vederea realizării creanței în cuantum de 10 lei datorată de contestatori în temeiul titlului executoriu constând în hotărârea judecătorească mai sus menționată, la această sumă adăugându-se și cheltuielile ocazionate de executarea silită, constând în onorariu avocat, onorariu executor și alte taxe; în acest sens, a fost constituit de către B.E.J. S. D. M. dosarul execuțional nr.141/2012.
S-a mai reținut că prin procesul-verbal de cheltuieli întocmit la data de 20.03.2012 în dosarul execuțional nr.141/2012 al B.E.J. S. D. M., s-a stabilit că debitorii contestatori datorează cu titlu de cheltuieli de executare silită suma totală de 500 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat în faza de executare silită, suma de 124 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru îndeplinirea procedurilor și timbre poștale pentru comunicarea prevăzută de art.454 C. proc. civ., iar suma de 76 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Prima instanța a constatat că prin încheierea civilă nr.2873/CC/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu mai sus menționat și că în acest dosar execuțional au fost emise împotriva fiecăruia dintre cei doi contestatori câte o somație execuțională pentru suma de 510 lei, reprezentând debit plus cheltuieli de executare - somații ce le-au fost comunicate contestatorilor, prin afișare, la data de 18.04.2012 (conform dovezilor de comunicare existente la fila 10 din dosarul execuțional).
De asemenea, la data de 02.05.2012, au fost emise adrese de înființare a popririi către cinci terți popriți, instituții de credit, executorul judecătoresc procedând, totodată, la înștiințarea contestatorilor despre înființarea măsurii popririi.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul exagerat al sumei reprezentând onorariu avocațial în faza de executare silită, cuprinsă în procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită din data de 20.03.2012, judecătoria a apreciat-o ca fiind întemeiată
Sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că potrivit pct.4 din anexa la Ordinul nr.2.550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești (în forma aflată în vigoare la data depunerii cererii de executare silită în litigiu), onorariul minimal cuvenit executorului judecătoresc în cazul executării silite prin poprire a unei creanțe de până la 1000 lei este de 60 lei, motiv pentru care s-a admis solicitarea contestatorilor privind reducerea onorariului executorului judecătoresc la valoarea minimă stabilită în grila privind onorariile minimale și maximale ale executorilor judecătorești și, în conformitate cu disp. art.404 alin.1 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții L. P. și L. M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că în speță contestatorii nu au atacat procesul verbal din 20.03.2012, astfel că in mod nelegal s-a dispus îndreptarea acestui proces verbal precum și a somațiilor emise la data de 13.04.2012.
Recurenții au invocat greșita interpretare a dispozițiilor 274 alin.3 C.pr.civ. și aplicarea excesivă a acestora și au menționat că în mod nefondat au fost aplicate dispozițiile Ordinului nr. 2550/14.11.2006 a Ministerului Justiției.
De asemenea, au susținut că în mod greșit au fost interpretate și aplicate prevederile dispozițiilor art. 723 alin.2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații B. P. O. și B. A. R., au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații au arătat că susținerile recurenților sunt nefondate iar instanța de fond în mod temeinic și legal a stabilit că se impune reducerea onorariului de avocat și cel al executorului judecătoresc pretins pentru executarea silită, având în vedere abuzul de drept de care au dat dovadă recurenții.
Intimații au mai arătat că anterior utilizării căii execuționale, recurenții nu au încercat pe nici o cale atenționarea lor cu privire la debitul datorat, astfel că judecătoria în mod corect a stabilit că au fost încălcate prev. art. 723 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Recurenții susțin că în mod greșit prima instanță a îndreptat procesul verbal de din data de 20.03.2012 care constituie titlu executoriu cu încălcarea principiului disponibilității, întrucât nu i s-a cerut acest lucru pe calea contestației la executare. În primul rând tribunalul observă că prin acțiunea lor, contestatarii au solicitat nu doar anularea somației emise de executorul judecătoresc ci și a „execuției silite însăși”. Solicitând anularea executării silite, aceștia au solicitat anularea actelor de executare emise în cadrul acestei executări, deci și a procesului verbal de constatarea a cheltuielilor de executare. Tribunalul observă și că pe calea contestației la executare s-au formulat critici concrete referitoare la cheltuielile de executare, respectiv la onorariul avocațial și la onorariul executorului judecătoresc, solicitând reducerea acestora. Prin solicitarea lor de a se reduce cheltuielile de executare, contestatarii au atacat implicit procesul verbal care conținea aceste cheltuieli. Atâta timp cât judecătoria a considerat întemeiate aceste critici, în mod corect și fără a încălca principiul disponibilității, a procedat la îndreptarea procesului verbal din data de 20.03.2012, întrucât prin această îndreptare a dispus reducerea acestor cheltuieli, respectiv exact ceea ce i s-a cerut prin contestația la executare.
Recurenții critică soluția primei instanțe și prin prisma greșitei aplicări a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, arătând că prima instanță a ținut cont în mod greșit doar de primul criteriu indicat de acest articol, respectiv valoarea creanței, fără să țină cont de munca depusă de avocat. Din formularea art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă rezultă însă că judecătorul are dreptul să micșoreze onorariul avocațial atât în cazul în care acesta este nepotrivit de mare față de munca depusă de reclamant cât și în cazul în care acesta este nepotrivit de mare față de valoarea cauzei. Or, după cum corect a observat prima instanță, în speță onorariul de 300 de lei este foarte mare față de valoarea derizorie a creanței puse în executare, de 10 lei. Susținerile recurenților conform cărora nu ar fi găsit un avocat pentru suma de 5 lei nu sunt un argument pentru a considera că nu a fost corect efectuată reducerea onorariului de către prima instanță, întrucât în primul rând, față de valoarea simbolică a creanței, demararea executării silite fără a-i notifica anterior pe intimați pentru executarea creanței reprezintă un abuz de drept procesual în sensul art. 723 din Codul de procedură civilă. Tribunalul observă și faptul că demersurile efectuate de avocat ar fi putut să fie efectuate și de recurenți înșiși, întrucât acestea au constat în formularea unor cereri care nu necesită cunoștințe de specialitate deosebite (cererea de învestire cu formulă executorie și cererea de executare silită) și în stat la rând pentru obținerea înscrisurilor necesare. Reclamanții mai susțin că intimații au beneficiat rândul lor de un avocat al cărui onorariu a fost de 500 de lei și care nu a fost apreciat ca excesiv deși valoarea litigiului era aceeași, respectiv 10 lei. Această susținere este însă incorectă întrucât miza litigiului pentru intimați nu era doar valoarea creanței, respectiv 10 lei, ci și valoarea cheltuielilor de executare, în total 510 lei.
Susținerile recurenților referitoare la onorariul executorului judecătoresc sunt de asemenea incorecte. Aceștia susțin că fixând un onorariu de 61,21 lei executorul judecătoresc a s-a situat în limitele indicate de lege care prevede un minim de 60 de lei și un maxim de 66 de lei. Față de valoarea creanței puse în executare este însă nejustificată fixarea de către executorul judecătoresc a altui onorariu decât a celui minim prevăzut de lege, astfel încât reducerea acestuia a fost corect efectuată de prima instanță.
În fine, recurenții susțin că în mod greșit prima instanță a considerat că sunt aplicabile în privința lor dispozițiile art. 723 din Codul de procedură civilă referitoare la abuzul de drept. Recurenții au arătat că nu există nicio dispoziție legală care să îi oblige să îi atenționeze pe intimați pentru executarea obligației stabilite prin hotărârea judecătorească. Cu toate acestea, în speță, situația este diferită de cea tipică avută în vedere de Codul de procedură civilă tocmai din cauza valorii simbolice și derizorii a creanței pentru care s-a demarat executarea silită. Astfel, este cu siguranță dreptul oricărui creditor acela de a-și angaja un avocat pentru a efectua demersurile necesare executării creanței sale. Când însă onorariul avocațial este mult mai mare decât creanța a cărei valoarea este oricum derizorie, acest drept nu este exercitat de creditor cu scopul legitim de a-și vedea creanța executată ci cu un scop nelegitim de a impune cheltuieli suplimentare debitorului. Această concluzie se impune pentru faptul că valoarea creanței puse în executare este atât de mică încât nu poate să reprezinte în sine un scop pentru niciun creditor, și chiar efortul de a consulta un avocat ar fi în mod normal considerat prea mare față de scopul pe care îl reprezintă realizarea unei creanțe atât de mici. Din această cauză este evident că scopul real al creditorilor recurenți nu poate să fie decât acela de a cauza cheltuieli suplimentare debitorilor, prin impunerea în sarcina acestora nu doar a onorariului executorului judecătoresc ci și a onorariului avocatului ales pentru faza executării silite. Sunt îndeplinite prin urmare condițiile prevăzute de art. 723 din Codul de procedură civilă pentru constatarea abuzului de drept, întrucât în speță dreptul creditorilor de a-și angaja un avocat nu a fost exercitat cu bună credință și potrivit scopului prevăzut de lege, ci cu rea-credință cu scopul nelegitim de a-i șicana pe debitori prin impunerea în sarcina acestora a unor cheltuieli suplimentare. Susținerile reclamanților referitoare la reaua credință a intimaților dedusă din neexecutarea altor obligații ale acestora stabilite prin hotărâri judecătorești, sunt irelevante în cauză, întrucât nu schimbă concluzia cu privire la reaua credință și abuzul de drept săvârșite de recurenți în prezenta cauză.
În fine, toate concluziile anterioare se impun cu atât mai mult cu cât, în cererea de recurs se arată în final că recurentul L. P. a fost avocat și în consecință demersurile necesare pentru efectuarea executării silite (cererea de învestire cu formulă executorie și cererea de executare silită) nu erau doar facile ci și cu siguranță cunoscute acestuia. Nu se pune problema în speță de interdicția de a angaja un avocat, întrucât în speță recurenții nu doar c au fost liberi să îl angajeze, ci chiar l-au angajat, instanța limitând doar măsura în care onorariul acestuia poate fi inclus în cheltuielile de judecată.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că toate argumentele invocate în susținerea recursului sunt neîntemeiate și că nu există motive care să poată fi invocate din oficiu, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții L. P. și L. M. împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2014.
Președinte, V. B. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, A. N. |
Grefier, L. C. |
Red.BGZ/tehn.MG, 2 ex. 26.06.14
Jud. fond R. D.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4181/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2014.... → |
|---|
