Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1569/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1569/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 12868/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1569/2014
Ședința publică din 17 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: I.-M. L.
Judecător: A.-C. Ț.
Grefier: L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul P. D. C. împotriva sentinței civile nr.2617 din 11.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ. constată că, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.2617/11.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. D. C., cu domiciliul în București, .-3, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 07.05.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul P. D.-C. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 07.05.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N..
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul P. D.-C. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, întrucât el nu a circulat cu viteza comunicată de agentul constatator. Mai mult, arată petentul, agentul constatator nu a respectat la întocmirea procesului verbal prev. de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, consemnând și sancționând fapte ce se presupune că ar fi prevăzute de art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și de art. 100, alin. 1, lit. c, pct. 3. Or, atâta timp cât descrierea unei fapte consemnate nu se regăsește în textul de lege consemnat, ne aflăm în situația în care fapta nu există. Pe de altă parte, arată petentul, nicăieri în procesul verbal nu este consemnat numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care era montat cinemometrul la data constatării contravenției.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 07.05.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal.
În probațiune, a anexat înregistrarea radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 07.05.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul P. D.-C. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121, alin. 1 din Regulamentul O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 09.05.2012 petentul a condus auto marca Renault cu nr. de înmatriculare_ și a fost înregistrat cu aparatul radar . 197 circulând cu viteza de 166 km./h.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei “acuzații de natură penală” în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie data de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, contrar celor susținute de petent agentul constatator a încadrat corect fapta săvârșită în dispoz. art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
De altfel, petentul prin plângerea formulată dă textelor legale o interpretare personală și lipsită de orice argument juridic. Mai mult, nu este nici o dispoziție legală care să impună agentului constatator obligația de a consemna numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care era montat cinemometrul la data constatării contravenției.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
De altfel, intimata a anexat la dosarul cauzei în susținerea stării de fapt reținute prin procesul-verbal atacat, înregistrarea video care surprinde săvârșirea faptei contravenționale și buletinul de verificare metrologica a aparatului radar care a surprins contravenția.
Instanța de fond a apreciat că în cazul contravențiilor constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate si verificate metrologic, se consemnează mijlocul de constatare a contravenției în procesul verbal, conform art. 109 alin 2 OUG 195/2002.
Pe baza acestor dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că înregistrarea video radar și dovada certificării sau omologării aparatului radar sunt principalele mijloace de proba pentru dovedirea contravențiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau omologate, cum sunt si contravențiile constând în depășirea limitei legale de viteză.
Instanța de fond a reținut că în cazul plângerilor împotriva proceselor verbale prin care s-a constatat acest tip de contravenții, deși aceste mijloace de probă nu sunt singurele care pot fi administrate, ele sunt mult mai relevante - dat fiind caracterul lor tehnic, si mai credibile decât alte mijloace de probă .
Față de cele expuse anterior, instanța de fond în temeiul dispoz. art. 32 și urm. din O.G. nr. 2/2001 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, petentul P. D. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis de I.P.J. Cluj la data de 09.05.2012, cu consecința anulării în întregime a acestuia, în motivare fiind reiterate motivele de nulitate ale procesului-verbal contestat, învederate primei instanțe prin precizarea la plângere aflată la filele 12-14 din dosarul de fond, respectiv precizându-se că instanța de fond a judecat cauza fără a avea la dosar toate probele concludente și necesare soluționării cauzei (probe care au fost solicitate de petent și care i-ar fi permis să facă dovada modului abuziv în care a fost încheiat procesul-verbal de contravenție, dar prima instanță a considerat nu sunt utile soluționării cauzei).
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect, pe de o parte, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că probele administrate în cauză nu sunt de natură să combată prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție . nr._/09.05.2012 aflat la fila 4 din dosarul de fond (ba dimpotrivă, confirmă starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de către agentul constatator), iar pe de altă parte că sancțiunea contravențională aplicată este just individualizată, cu respectarea dispozițiilor art.5 alin.5 și 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate sunt pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost combătute prin motivele de recurs formulate de recurent (de precizat că agentul constatator a încadrat corect fapta săvârșită de petent în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, formularea prescurtată inserată în cuprinsul procesului-verbal fiind „art.121/1 din R OUG 195/02”). În acest sens este de precizat că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în considerentele deciziei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de recurs prezentate de recurent nu diferă de susținerile acestuia în fața primei instanțe (f.12-14 dosar fond).
În plus, referitor la susținerile recurentului conform cărora instanța de fond a judecat cauza fără a avea la dosar toate probele concludente și necesare soluționării cauzei, tribunalul constată că aceste susțineri sunt total nefondate, în cauză fiind administrate suficiente probe pentru clarificarea stării de fapt și justa soluționare a cauzei, sens în care precizăm, pe de o parte, că starea de fapt reținută în procesul-verbal contestat a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în conformitate cu dispozițiile art.109 alin.2 din O.G. nr.195/2002 și paragr.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr.301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală (fapt atestat de buletinul de verificare metrologică nr._/13.03.2012 aflat la fila 10 din dosarul de fond), iar pe de altă parte că această stare de fapt a fost confirmată de CD-ul cuprinzând înregistrarea radar de la momentul săvârșirii contravenției (f.11 din dosarul de fond).
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul P. D. C. împotriva sentinței civile nr.2617/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. D. C., cu domiciliul în București, .-3, sector 5, împotriva sentinței civile nr.2617/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 17.09.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, I.-M. L. | Judecător, A.-C. Ț. |
Grefier, L. B. |
Red. M.L./D.M./2 ex.
Jud. fond: A. M.
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 809/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
