Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6055/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 250/A/2014
Ședința publică din data de 07 Mai 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE F. C. J.
Judecător A. G. C.
Grefier R. B. M.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul M. C.-N. DIRECTIA POLITIA LOCALA, în contradictoriu cu intimatul A. G. împotriva Sentinței civile nr. 9958/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal, lipsa fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la data de 06.02.2014 prin serviciul de registratura al instanței intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, în doua exemplare, din care un exemplar a fost comunicat apelantului.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de proc. civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, temeiul de drept fiind art. 95 pct. 2 din Noul cod de proc. civ., care prevede că Tribunalul judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în prima instanță. Totodată instanța constată că apelul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimatului.
Instanța procedează la legitimarea intimatului, care prezintă spre vedere instanței cartea sa de identitate.
Intimatul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul solicită instanței respingerea apelului.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9958/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petentul A. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 8326 din data de 04.03.2013, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala și, în consecință, s-a dispuns înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei aplicată petentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat, petentul A. G. a fost sancționat cu amendă contraventionala în cuantum de 300 lei de intimatul MUNCIPIUL C.-N. – Directia Politia Locala in temeiul art. 1, lit. c si art. 2, lit. a din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se că in data de 04.03.2013, ora 11:30, pe domeniul public din C.-N., ., apartinand Consiliului Local C.-N., utilizatorul autoturismului cu numar de inmatricular_, respectiv A. G., a parcat neregulamentar pe spatiul verde, pe . imobilului cu nr. 1.
Instanța de fond a reținut că procesul – verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a constatat că, în privința temeiului de drept, agentul constatator a consemnat, din eroare art. 1, lit. c din HCL nr. 149/2009, in loc de art. 1, lit. d din acelasi act normativ, însă a considerat că indicarea greșită a temeiului de drept reprezintă o eroare materială care nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție, câtă vreme fapta contravențională săvârșită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal. S-a subliniat că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sanctioneaza cu nulitatea absoluta lipsa descrierii faptei in cuprinsul procesului verbal de contraventie, or intimatul a descris detaliat fapta savarsita de petent, iar indicarea gresita a temeiului de drept este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune dovedirea de către cel care o invocă a unei vătămări, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză.
Prima instanța a considerat că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativa a procesului-verbal contestat și, în consecință a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul analizării temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că se impune angajarea răspunderii contravenționale a petentului, având în vedere că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul judecății rezultă conduita nelegală a petentului A. G., acesta parcand partea din fata a autoturismul cu numar de inmatriculare_ într-o zonă destinata a fi spațiu verde, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute în actul normativ art. 1, lit. d din H.C.L. nr. 149/2009 pentru sancționarea contravenientului.
In acest sens, instanța a observat, din cuprinsul planselor fotografice depuse de intimat și din inregistrarea video depusa la dosar de petent, ca locul unde a parcat petentul cu rotile din fata ale autoturismului detinut in proprietate, cu numar de inmatriculare_, este un spatiu care are destinatia de spatiu verde, care a fost amenajat cu iarba, sunt plantati copaci si este delimitat. In inregistrarea video depusa la dosar petentul indica un teren situat intre locul cu destinatia de spatiu verde si parkingul auto, care . amenjat ca si spatiu verde.
S-a considerat că împrejurarea ca si alte autoturisme au parcat in locul respectiv nu este exoneratoare de raspundere conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere că fapta este constată personal de către agentul constatator, procesul-verbal fiind legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, instanta a retinut ca procesul verbal de contravenție . nr. 8326/04.03.2013 îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, neputându-se dispune anularea acestuia.
Având insă în vedere că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, conform art. 5, alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, tinand cont de circumstanțele personale ale contravenientului, respectiv imprejurarea ca petentul nu a mai fost sanctionat contraventional, intimatul nefacand dovada contrara, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru îndreptarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis in parte plângerea promovata împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 8326/04.03.2012 și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
Cu respectarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă, M. C. N. a formulat apel, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea plângerii contravenționale.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală întrucât sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită în limitele prevăzute de actul normativ pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea că petentul se conformează conduitei prin raportare la dispozițiile H.C.L. nr. 149/2009, astfel incât nu se justifica reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor apelantei, Tribunalul constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal contestat, intimatul a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 1, lit. d, reținându-se că in data de 04.03.2013, ora 11:30, pe domeniul public din C.-N., ., apartinand Consiliului Local C.-N., utilizatorul autoturismului cu numar de inmatricular_, respectiv A. G., a parcat neregulamentar pe spatiul verde, pe . imobilului cu nr. 1.
Fapta contravențională reținută în sarcina intimatului există, a fost săvârșită de acesta și constituie contraventie, conform art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, aspecte reținute de altfel și de către instanța de fond în mod judicios.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Tribunalul constată că prima instanță a indicat motivele de fapt și de drept pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, hotărârea fiind motivată sub acest aspect.
În mod judicios a considerat instanța de fond că sancțiunea avertismenului este proportionala cu pericolul social concret al faptei savârsite și, tototodată, este în măsură să disciplineze conduita intimatului în circumstante asemanatoare, fiind relevant faptul că intimatul nu a mai fost avertizată sau sancționată pentru abateri de natura celei reținute în procesul – verbal contestat.
Tribunalul mai subliniază că împrejurarea că procesul verbal a fost legal întocmit și că agentul constatator a reținut o stare de fapt corectă, nu reprezintă un impediment la redozarea sancțiunii, instanța putând examina legalitatea si proporționalitatea sancțiunii contravenționale în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
În concluzie, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a reindividualizării sancțiunii în raport de pericolul social al faptei concrete cu respectarea principiilor individualizării și proporționalizării acesteia cu respectarea prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va păstra în integralitate sentința nr. 9958/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, apreciind-o temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de către M. C. N., prin primar, cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C. în contradictoriu cu intimatul A. G., avand CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., ., . împotriva sentinței civile nr.9958/2013 pronunțată de Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronuntata în ședința publică, azi 07 mai 2014.
Președinte, F. C. J. | Judecător, A. G. C. Fiind în concediu, semnează președintele completului | |
Grefier, R. B. M. |
Red.F.C.J./Tehnored. F.C.J/4 ex.
Jud. fond: I.-M. R.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
