Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2014/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1750/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2014/2014
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. V.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: L. F.
Grefier: A. D.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoare . împotriva Deciziei civile nr. 243/R/05.02.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. C. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
Instanța interpelează pe reprezentantul contestatoarei asupra datei când a luat la cunoștință de Decizia civilă nr. 243/R/05.02.2014. Reprezentantul contestatoarei susține că a fost o tevatură, contestatoarea având mai multe domicilii, decizia fiindu-i comunicată când într-un loc, când în altul, aflând mai târziu despre decizia pronunțată. Susține că administratorul societății contestatoare nu a fost la proces, fiind bolnav, nu a fost reprezentată printr-un avocat. La interpelarea instanței dacă personal a depus contestația, administratorul societății recurente, prezent în sala de judecată, răspunde afirmativ.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității formulării contestației în anulare și o pune în discuția părților.
Reprezentantul contestatoarei arată că raportat la motivele invocate de contestatoare în cuprinsul contestației în anulare, consideră că aceasta este formulată în termen, contestația fiind formulată de îndată ce a aflat de conținutul deciziei atacate. Arată că reprezentantul societății contestatoare este o persoană fără pregătire juridică, care a arătat în cuprinsul cererii că instanța de recurs a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei. Susține că la fila 27 din dosarul de fond a fost depus contractul de muncă al persoanelor care au fost amendate, contracte care existau încă din 2011, context în care apreciază că intimata a săvârșit un abuz când a aplicat amenda. Solicită instanței a avea în vedere că urmare a acestui fapt contestatoarea a intrat în faliment, apreciind că nu este normal și legal.
In urma deliberării, instanța apreciază că a fost formulată în termen contestația raportat la considerentele expuse.
Reprezentantul contestatoarei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației, cu consecința anulării deciziei atacate, întrucât apreciază că este dată cu încălcarea legii. Susține că persoanele pentru care a fost amendată societatea contestatoare erau angajate la data controlului. Susține că intimata a comis un abuz de drept, întrucât contestatoarea a încercat să respecte toate prevederile legale, și nicidecum să eludeze datoriile față de stat. Susține că din actele depuse la dosar rezultă faptul că cele patru persoane erau angajate legal, măsura luată împotriva contestatoarei fiind, în opinia sa, ilegală. Mai mult, arată că, intimata i-a aplicat inițial un avertisment contestatoarei, apoi, fără a respecta termenul stabilit chiar de intimată pentru împlinirea lipsurilor, a aplicat acesteia o amendă. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 243/R/05.02.2014 a Tribunalului C. a fost respins recursul declarat de recurenta . împotriva Sentinței civile nr. 886/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 886/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. s-a respins plângerea contravențională, astfel cum a fost precizată, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă C., ca neîntemeiată și a fost menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.03.2012.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.03.2012 a fost întocmit de către un inspector din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă C. procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.03.2012 prin care i s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 40.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin. (1) și sancționată de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că, în urma controlului efectuat la data de 09.03.2012, sens în care s-a încheiat procesul verbal de control nr._/09.03.2012 (fila 33), s-a constatat că petenta nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru numiții Zoldi T., D. A., J. A. Gandi, H. T. Rivera, care desfășurau activitate pentru angajator începând cu data de 08.12.2011, la punctul de lucru al societății din C., ., județul C..
Fapta a fost constatată în data de 09.03.2012, cu ocazia efectuării controlului, pe baza documentelor prezentate de către petentă.
La data de 09.03.2012, s-au întocmit procesul verbal de control nr._/09.03.2012, anexa nr. 1 la Procesul verbal nr._/09.03.2012 și anexa nr. 2 la Procesul verbal nr._/09.03.2012 sens în care s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a avertismentului pentru faptul că nu transmis la Inspectoratul Teritorial de Muncă C. modificările elementelor contractului individual de muncă prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a)-g) din HG nr. 500/2011 pentru angajații Zoldi T., D. A., J. A. Gandi, H. T. Rivera.
Împotriva acestei decizii civile petenta a declarat contestație în anulare solicitând anularea deciziei atacate, întrucât este dată cu încălcarea legii, pentru că persoanele pentru care a fost amendată societatea contestatoare erau angajate la data controlului; în acest caz intimata a comis un abuz de drept, întrucât contestatoarea a încercat să respecte toate prevederile legale, și nicidecum să eludeze datoriile față de stat, iar din actele depuse la dosar rezultă faptul că cele patru persoane erau angajate legal.
Examinând prezenta contestație în anulare, tribunalul apreciază că este nefondată și o va respinge deoarece instanța de fond a constatat că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal. Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.”
Împrejurarea că societatea petentă a invocat încheierea contractelor de cesiune exclusivă drepturi de autor de la filele 52-77 nu este în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a stării de fapt reținută în procesul verbal, câtă vreme din ansamblul probator de la dosar instanța de fond a reținut că la data și ora controlului petenta nu avea încheiate contracte de muncă cu angajații menționați.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului” și ale art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, care stabilește că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Față de cele expuse mai sus și în considerarea faptului că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, respectiv câte 10.000 lei pentru fiecare persoană pentru care nu s-a încheiat CIM, că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma instanței convingerea că petenta va respecta pe viitor dispozițiile Legii nr. 53/2003, instanța de fond a apreciat că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Cu privire la procesul verbal de control nr._/09.03.2012 (fila 33), anexa nr. 1 la Procesul verbal nr._/09.03.2012 și anexa nr. 2 la Procesul verbal nr._/09.03.2012, instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională a avertismentului a fost aplicată pentru o altă faptă decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.03.2012, petenta fiind în gravă eroare sub acest aspect.
În consecință, constatând că nu este incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, precum și că nu s-a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal de control nr._/09.03.2012, instanța a înlăturat criticile petentei ca neîntemeiate. În mod nelegal petenta a încheiat contracte de cesiune exclusivă de drepturi de autor pentru prestarea unei activități având ca obiect promovarea serviciilor de deratizare, dezinsecție și dezinfecție prin lucrări efectuate la domiciliul persoanelor fizice, specificul muncii prestate reclamând încheierea unui contract individual de muncă pentru fiecare din persoanele angajate, lipsa protecției oferite prin instituțiile incidente în cadrul raportului individual de muncă fiind imputabil angajatorului si atrăgând răspunderea contravențională a acestuia.
În ceea ce privește contractele individuale de muncă depuse la dosar și încheiate în data de 25.01.2012, respectiv 21.02.2012, se constată că acestea nu poartă o dovadă a înregistrării la I.T.M. prin ștampilă de intrare la registratura instituției, astfel că data încheierii acestora nu se cunoaște cu certitudine, esențială fiind împrejurarea că aceste înscrisuri nu au fost prezentate inspectorilor intimatului, cu ocazia verificării de către aceștia a respectării dispozițiilor legale privind angajarea salariaților.
Față de cele de mai sus, tribunalul va respinge contestația în anulare declarată de petenta ..R.L. împotriva Deciziei civile nr. 243/R din 05.02.2014 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de petenta ..R.L., cu sediul social în loc. C., ., . împotriva Deciziei civile nr. 243/R din 05.02.2014 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C. pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 19.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R.-M. V. A.-L. I. L. F.
GREFIER
A. D.
Red. A.I.
tehnored.D.M.
2 ex./ 15.12.2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
