Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2006/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2006/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 965/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal: 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2006/2014
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. V.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: L. F.
Grefier: A. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ împotriva Sentinței civile nr. 5087/15.03.2013 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul ., intimata FĂRTĂEȘ D.-L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul intimatei ., lipsă fiind celelalte părți.
Se procedează la legitimarea administratorului intimatei ., acesta prezentând carte de identitate . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimații.
Reprezentantul intimatei . arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei . solicită respingerea recursului, considerând că fapta sa nu reprezintă un pericol social, astfel cum s-a menționat în cuprinsul recursului și susține că a parcat regulamentar mașina, fiindu-i imputat că nu a avut autorizație, însă susține că nu exista un indicator prin care să fie oprită circulația. Solicită menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5087/15.03.2013 a Judecătoriei C.-N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. "R. I." S.R.L., cu sediul în B., ., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIE COMUNITARĂ, cu sediul în C.-N., .-7, jud. C..
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 400 de lei aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor nr._ din data de 26.07.2012, încheiat de intimat, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 26.07.2012 (f. 5) petenta S.C. "R. I." S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 400 de lei întrucât, la data de 20.07.2012, ora 11:38, a încălcat prevederile HCL nr. 149/2009, prin oprirea, staționarea sau parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, destinat transportului de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone, pe domeniul public al municipiului C.-N..
Administratorul petentei a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei.
În drept, potrivit art. 1 pct. a) din HCL C.-N. nr. 149/2009 constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor destinate transportului de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N..
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar potrivit art. 7 alin. (3) avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, petenta a comis contravenția reținută în sarcina sa și, prin urmare, din punctul de vedere al stării de fapt reținute procesul-verbal atacat este legal.
De asemenea, instanța de fond a reținut că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Raportat la susținerile petentei, potrivit cărora reglementările locale ar fi nelegale, instanța a reținut că nu are competența de a verifica aceste aspecte, câtă vreme este vorba de un act administrativ normativ care se impune tuturor până la o eventuală anulare a sa de către instanța de contencios administrativ.
Deși petenta nu a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, are posibilitatea de a hotărî asupra sancțiunii, chiar dacă acest lucru nu i-a fost solicitat în mod expres. În speță, sancțiunea aplicată este disproporționată, raportat la gravitatea faptei săvârșite și la circumstanțele personale ale petentei. Astfel, trebuie reținut în primul rând faptul că șoferul care conducea autovehiculul petentei - adică chiar administratorul acesteia - nu este din municipiul C.-N. și, prin urmare, susținerile sale potrivit cărora nu cunoștea reglementările locale sunt plauzibile. Deși este adevărat că o asemenea eroare de drept este imputabilă acestuia și nu ar fi de natură să exonereze petenta de răspunderea contravențională, nu este mai puțin adevărat faptul că această împrejurare e de natură să imprime faptei un caracter mai puțin grav, câtă vreme nu a existat intenția de încălacare a reglementărilor locale. Mai mult, astfel cum a arătat și petenta, este destul de greu de imaginat ce ar putea face conducătorul unui autovehicul cu masa maximă autorizată de peste două tone dacă ar apărea necesitatea de a opri pe raza municipiului C.-N., câtă vreme acesta nu este din localitate pentru a își putea parca autovehiculul într-un loc care să fie proprietatea sa privată, iar intimatul nu a făcut dovada că ar exista parcări special amenajate pentru asemenea autovehicule. În fine, instanța de fond a reținut că petenta a dat dovadă de sinceritate, recunoscând comiterea faptei, iar administratorul acesteia a fost prezent la fiecare termen de judecată. Toate cele de mai sus justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, M. C.-N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare arată că sentința civilă atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Deși instanța menționează că starea de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, iar fapta săvârșită de către petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, s-a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin înlocuirea amenzii cu avertisment, pe baza simplelor afirmații ale petentei, deși, în speță, nu s-a făcut dovada vreunei "împrejurări" sau "circumstanțe personale", ori a unei alte situații din cele enumerate la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, care să fi justificat o astfel măsură.
Față de această stare de fapt, recurentul a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 400 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de actul normativ pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea că petenta se conformează conduitei, prin raportare la dispozițiile HCL nr. 149/ 2009 motiv pentru care, considerăm că nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate.
La individualizarea sancțiunii din procesul-verbal contestat în prezenta cauză s-a respectat principiul proporționalității, agentul constatator ținând cont de împrejurările prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care a și aplicat o amendă orientată spre minimul legal. Situația putea fi ușor evitată dacă ar fi dat dovadă de mai multă atenție sau de mai puțină nepăsare față de regulile stabilite prin hotărârea de consiliu local, care a fost adusă la cunoștință publică astfel încât trebuia să se conformeze prevederilor sale.
În altă ordine de idei, sancțiunea a fost aplicată în temeiul unei hotărâri de consiliu local care reglementează oprirea, staționarea și parcarea neregulamentară pe domeniul public sau privat al mun. C.-N. și care urmărește, în principal, fluidizarea traficului rutier, descongestionarea drumurilor publice, asigurarea fluenței circulației în condiții de siguranță rutieră, optimizarea transportului în comun, protejarea pietonilor, respectarea regulilor de circulație impuse prin actele normative ce privesc circulația pe drumurile publice și alte norme impuse prin hotărâri ale administrației publice locale. În aceste condiții, petenta era obligată să se conformeze hotărârii de consiliu local prin care s-a reglementat în mod legal o problemă ce intră în aria de competență a autorităților locale, aceasta neputând pretinde să procedeze la parcarea autovehiculului său destinat transportului de marfa sau de persoane, având masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public/ privat al mun. C.-N..
Pe de altă parte, în cauză, nu s-a dovedit incidența vreuneia din situațiile prevăzute la art. 11 din OG nr. 2/ 2001, care ar fi putut avea ca efect înlăturarea caracterului contravențional al faptei, iar aspectele evidențiate de instanța de fond în cuprinsul sentinței atacate, referitoare la faptul că petenta nu cunoștea reglementările locale, nefiind din localitate, nu reprezintă o împrejurare de natură a atrage înlocuirea amenzii cu avertisment. De altfel, aceasta nu a solicitat prin plângerea formulată reindividualizarea sancțiunii ori, aplicarea unui avertisment pentru fapta săvârșită.
În acest context s-a apreciat că măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate prin comiterea contravenției, și nici pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv, pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare.
În altă ordine de idei, recurentul consideră că motivele avute în vedere de instanța de fond la reindividualizarea sancțiunii reprezintă simple aserțiuni cu caracter general care nu au fost raportate la situația concretă, dedusă judecății, iar înlocuirea amenzii cu avertisment nu este o soluție justă din moment ce forța probantă a procesului verbal nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză, petenta nedovedind o altă stare de fapt, contrară aceleia descrise de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal contestat.
Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Astfel, în mod judicios prima instanță a evaluat gravitatea faptei în raport de circumstanțele de comitere a acesteia și de circumstanțele personale ale intimatului-petent, apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale apare ca fiind disproporționată și că se impune înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, în acest sens fiind relevante împrejurările că șoferul societății petente nu este localnic, fiind dificil ca acesta să aibă acces la hotărârile de consiliu local, precum și împrejurarea că acesta a recunoscut cu sinceritate săvârșirea faptei.
Dincolo de aceste aspecte, deși situația intimatului-recurent nu poate fi agravată în propria cale de atac, se cuvine a se sublinia că prezentul recurs apare ca nefundat și prin prisma faptului că procesul-verbal de contravenție era lovit de vicii de nelegalitate, pe de o parte prin prisma omisiunii descrierii corespunzătoare a faptei (neindicarea locului săvârșirii faptei contravenționale)- motiv de nulitate absolută prev. de art. 17 din OG 2/2001, dar și de un al doilea viciu de nelegalitate privitor la sancționarea în calitate de contravenient a persoanei juridice în temeiul HCL 149/2009 (act normativ care nu prevedea expres posibilitatea sancționării persoanei juridice), fără purtarea corespondenței administrative prealabile, împrejurare de natură a aduce atingere principiului personalității răspunderii contravenționale.
Față de cele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței civile atacate, tribunalul va respinge recursul declarat de M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 5087 din 15.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 5087 din 15.03.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 19.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. R.-M. A.-L. I. L. F.
GREFIER
A. D.
Red. 2 ex./L.F./D.M.
09.01.2015
Jud.fond: I. Păsculeț
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2014.... → |
|---|
